Masurarea psihozei - Dr. Radu Vrasti, MD, PhD
Masurarea psihozei - Dr. Radu Vrasti, MD, PhD
Masurarea psihozei - Dr. Radu Vrasti, MD, PhD
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
<strong>Radu</strong> <strong>Vrasti</strong>: <strong>Masurarea</strong> Sanatatii Mentale (carte in format electronic)<br />
<strong>psihozei</strong> 1<br />
Cap. MASURAREA PSIHOZEI<br />
Scurta istorie a conceptului de psihoza sau despre terminologia<br />
Termenul de psihoza salasuieste in inima psihiatriei din ultimele doua veacuri. El este<br />
folosit de profesionisti sau de laici deopotriva, in intelesul larg al “nebuniei”. Originea<br />
cuvantului este greceasca si vine de la “psyche”, care semnifica sufletul sau mintea si sufixul<br />
“oza”, care defineste generic boala.<br />
Nasterea conceptului de psihoza la mijlocul secolului XIX a fost pregatita de trei factori<br />
decisivi: introducerea in psihiatrie a conceptului de boala si a suportului ei anatomo-clinic,<br />
cresterea importantei descrierii simptomatologice a bolii psihice si conturarea distinctiei dintre<br />
facultatile psihice precum facultatile intelectuale, emotionale si volitionale.<br />
Se considera ca termenul de psihoza a fost introdus de Canstatt (1841) si apoi reluat de<br />
Ernest von Feuchtersleben (1845), psihiatru, politician si poet austriac. Acest termen desemna<br />
tulburarile psihice ale unei boli a creierului. Termenul intervine in disputa dintre “romantici”,<br />
care clamau ca mintea sau sufletul nu se pot imbolnavi si “somaticieni” care credeau ca factorii<br />
fizici si/sau somatici provoaca tulburari mentale. Feuchterslebel inventeaza doua cuvinte<br />
echivalente intre ele pentru a defini tulburarile psihice: “psihoza” si “psihopatia”, el avand<br />
ferma convingere ca acestea sunt de fapt tulburari ale personalitatii si nu ale mintii sau<br />
corpului. La acea vreme termenul de “Geisteskrankheiten” (tulburare a mintii) era folosit doar<br />
ca o metafora si nicidecum in ideea ca tulburarile mentale sunt generate de afectiuni ale<br />
creierului. El spunea ca: “notiunea de boala mentala nu trebuie cautata nici in minte, nici in<br />
corp, ci in relatie dintre ele”. Pentru el termenii de psihopatie, psihoza si nebunie erau similari<br />
ca inteles. El mai spunea ca “orice psihoza este in acelasi timp si nevroza, din cauza ca fara<br />
nervi, ca intermediari, nici o manifestare psihologica nu poate avea loc, insa nevroza nu<br />
poate fi psihoza”. Pentru el psihozele contineau cele patru categorii traditionale: melancolia,<br />
1 (dupa Berrios, 1987; Beer, 1995; Beer, 1996; Burgy, 2008, Heinimaa, 2008)<br />
2