Masurarea psihozei - Dr. Radu Vrasti, MD, PhD

Radu Vrasti: Masurarea Sanatatii Mentale (carte in format electronic)
psihozei 1
Cap. MASURAREA PSIHOZEI
Scurta istorie a conceptului de psihoza sau despre terminologia
Termenul de psihoza salasuieste in inima psihiatriei din ultimele doua veacuri. El este
folosit de profesionisti sau de laici deopotriva, in intelesul larg al “nebuniei”. Originea
cuvantului este greceasca si vine de la “psyche”, care semnifica sufletul sau mintea si sufixul
“oza”, care defineste generic boala.
Nasterea conceptului de psihoza la mijlocul secolului XIX a fost pregatita de trei factori
decisivi: introducerea in psihiatrie a conceptului de boala si a suportului ei anatomo-clinic,
cresterea importantei descrierii simptomatologice a bolii psihice si conturarea distinctiei dintre
facultatile psihice precum facultatile intelectuale, emotionale si volitionale.
Se considera ca termenul de psihoza a fost introdus de Canstatt (1841) si apoi reluat de
Ernest von Feuchtersleben (1845), psihiatru, politician si poet austriac. Acest termen desemna
tulburarile psihice ale unei boli a creierului. Termenul intervine in disputa dintre “romantici”,
care clamau ca mintea sau sufletul nu se pot imbolnavi si “somaticieni” care credeau ca factorii
fizici si/sau somatici provoaca tulburari mentale. Feuchterslebel inventeaza doua cuvinte
echivalente intre ele pentru a defini tulburarile psihice: “psihoza” si “psihopatia”, el avand
ferma convingere ca acestea sunt de fapt tulburari ale personalitatii si nu ale mintii sau
corpului. La acea vreme termenul de “Geisteskrankheiten” (tulburare a mintii) era folosit doar
ca o metafora si nicidecum in ideea ca tulburarile mentale sunt generate de afectiuni ale
creierului. El spunea ca: “notiunea de boala mentala nu trebuie cautata nici in minte, nici in
corp, ci in relatie dintre ele”. Pentru el termenii de psihopatie, psihoza si nebunie erau similari
ca inteles. El mai spunea ca “orice psihoza este in acelasi timp si nevroza, din cauza ca fara
nervi, ca intermediari, nici o manifestare psihologica nu poate avea loc, insa nevroza nu
poate fi psihoza”. Pentru el psihozele contineau cele patru categorii traditionale: melancolia,
1 (dupa Berrios, 1987; Beer, 1995; Beer, 1996; Burgy, 2008, Heinimaa, 2008)
2