Masurarea psihozei - Dr. Radu Vrasti, MD, PhD

In finalul acestor cercetari se poate spune ca fenotipul psihotic exista in natura, ca el
este raspandit in diferite proportii si grade la specia umana (si nu numai), sub forma unor
dimensiuni discrete pe un continuum de severitate, iar expresivitatea psihozei este colorata
cultural, lucru dovedit de International Study of Psychotic Symptoms, care a studiat fizionomia
schizofreniei la 1080 pacienti racoltati din Austria, Polonia, Lituania, Georgia, Pakistan,
Nigeria si Ghana. Studiul a demonstrat ca atat halucinatiile si delirul, dar mai ales setul de
simptome de prim rang ale schizofrenie sunt sensitive cultural, diferind ca aspect, recunoastere,
importanta si validitate de la o cultura la alta. Studiul a concluzionat ca intr-o proportie de 15-
30% simptomatologia psihotica este dependenta cultural (Stompe si colab. 2006).
Dupa parerea autorului psihoza este o stare “end-level” la care pot ajunge diferite
tulburari psihice sau tulburari somatice, ea nu este o boala de sine statatoare, ea este doar un
adjectiv, o stare transzitorie la care se ajunge in anumite conditii si care tradeaza un anume
mod de traire a bolii subjacente.
Psihoza - entitate clinica sau doar un atribut
Parintii nosologiilor moderne au creiat diferite entitati nosologice care sa se prezinte ca
si categorii calitativ diferite de “normal”, deci care sa aibe o discontinuitate intre normalitate si
patologie si care sa fie diferite calitativ unele de celelalte categorii diagnostice. Cu toate
acestea, ei nu au garantat in mod ferm ca fiecare categorie este o entitate discreta (Allardyce si
colab. 2007). Mai mult, Kendell si Jablensky (2003) spun ca exista o dispersie naturala a
tulburarilor psihice care se separa unele de altele si de populatia generala prin “zone de
raritate”, lucru care confera o validitate si utilitate diagnosticelor psihiatrice asa cum sunt ele
formulate. In cazul simptomelor pozitive de schizofrenie (delirul si halucinatiile), simptome
care dau nota “psihotica” a acestei entitati, s-a constatat ca nu exista o demarcatie neta intre
distributia lor in populatia generala si tulburarile psihotice (vezi paragraful anterior). Acest
lucru tradeaza o distributie continua intre boala si normalitate a trasaturilor psihotice dar asta
nu inseamna ca si schizofrenia se poate aseaza pe acest continuu.
17