Îmi oblig mintea să gân<strong>de</strong>ască faptul că potface orice lucru pe care mi-l propun a-l faceEu „convieţuiesc”cu SMA consemnat Amăriuţei LacrimioaraViaţa cu SMArhitect în cadrul Primăriei Bistriţa,Cristina Bungăr<strong>de</strong>an con vieţuieşte cuscleroza multiplă <strong>de</strong> mai bine <strong>de</strong> 20 <strong>de</strong>ani, încă <strong>din</strong> adolescenţă. Ea vorbeştechiar <strong>de</strong>spre o convieţuire intimă cu SM.Cristina Bungăr<strong>de</strong>an are o viaţă acti văcare inclu<strong>de</strong> un loc <strong>de</strong> muncă dar şi sport;este preşe<strong>din</strong>te al Asociaţiei <strong>de</strong> SclerozăMultiplă Bistriţa şi spune că nu mai dă<strong>de</strong>mult vina pe SM pentru neputinţele ei.1. Ce îţi aminteşti <strong>de</strong>spre începuturileconvieţiuirii cu SM?Îmi amintesc absolut totul, cu lux <strong>de</strong>amănunte. Şi ştii <strong>de</strong> ce? Pentru că boalaasta m-a „ajuns” în adolescenţă, exact înperioada în care eu încă „mă cercetam”, nu mă<strong>de</strong>scoperisem complet pe mine însămi, încămă <strong>de</strong>scopeream, ca şi persoană. Cu atât maimult cu cât cred că e clar pentru oricine că lavârsta <strong>de</strong> 15 ani nici nu eşti format ca persoanămatură, încă „te construieşti”. Confuzia-mia fost cu atât mai mare cu cât în momentul încare încercam să îmi găsesc etaloane corecte şigeneral acceptate privitor la ceea ce înseamnăsă fii OM, ei bine, exact în acea perioadă, amînceput brusc, neaşteptat, să nu mai fiu EUînsămi, cea care mă ştiam eu până atunci. Adicăsimptomele legate <strong>de</strong> boala SM s-au instalatrelativ repe<strong>de</strong>. Să vă imaginaţi că eram otânără liceeană „cu potenţial”, într-o unitate <strong>de</strong>învăţământ preuniversitar cu „ştaif”. Celor carecitesc aceste rânduri şi sunt afectaţi <strong>de</strong> boalaSM nu mai e nevoie să le explic ce înseamnăsă nu mai poţi merge, să nu mai ai echilibru, sănu mai suporţi soarele, să ai migrene cumplitecare nu te lase nici să te concentrezi, nici să teodihnesti, nici să...., nici să.... Ei bine, eu le-amtrăit pe toate, şi încă „mă laud” cu ele.Dar celor care nu au experienţa SM trăităpe pielea lor, adică nu înţeleg 100% simptomelebolii, adică în <strong>de</strong>taliu, le povestesc <strong>de</strong>spre minecă înainte <strong>de</strong> SM eram o persoană activă, înmăsura în care mergeam pe munte în fiecare vară,în aşa-numitele expediţii în Munţii Carpaţi, cutot ce presupune un astfel <strong>de</strong> hobby: rucsac <strong>de</strong>20 kg în spinare, inclusiv cortul pentru cazareetc (cunoscătorii ştiu...). Povestea asta <strong>de</strong>spre„cum eram eu înainte” o spun ca o explicaţiela afirmaţia mea cum că Îmi amintesc absoluttotul, cu lux <strong>de</strong> amănunte. Pentru că îmi erafoarte greu să mă compar în fiecare moment alexistenţei mele cu SM cu persoana care fusesemînainte. Şi asta pentru că această comparaţieCOLUMNA Nr. 4 octombrie - <strong>de</strong>cembrie 200911
Viaţa cu SM<strong>din</strong>tre cele două persoane (eu ÎNAINTE şi euDUPĂ) era grozav <strong>de</strong> dureroasă prin mareadiferenţă <strong>din</strong>tre „elementele” comparate. Vreausă cred că boala SM m-a afectat doar fizic.Oricum, asta e o altă discuţie, un alt subiect,<strong>de</strong>spre cum încerci – ca bolnav SM – să rămâicu capul pe umeri şi „cu toate oile acasă”.2. Ce înseamnă convieţuirea intimă cu dnaSM?Convieţuirea intimă cu SM cred căînseamnă exact acelaşi lucru ca orice altfel<strong>de</strong> convieţuire: în prima etapa îţi cunoştipartenerul şi încerci să o faci în cât mai multe<strong>de</strong>talii, ca să poţi să te „mulezi” pe trăsăturileşi caracteristicile sale, pentru a fi o convietuirebună, pentru că asta îşi doresc ambele părţi, nu?Poate ca într-o căsnicie, sau o relaţie strânsă<strong>de</strong> prietenie. Sună foarte frumos până acum. Şicorect. Pentru că în realitate nu-i chiar aşa <strong>de</strong>pitoresc şi senin totul: oricat ai fi tu <strong>de</strong> om bun,cinstit, corect, previzibil, ei bine partenerul ăsta,SM, este oricum altfel, dar nu bun, cinstit, corect,previzibil. Cunoscătorii ştiu... Şi asta nici nu ar fichiar aşa <strong>de</strong> rău. Marea grozăvie constă în faptulcă <strong>de</strong> partenerul ăsta nu mai poţi scăpa! Dintr-ocăsnicie mai scapi prin divorţ, <strong>din</strong>t-o relaţie maiscapi prin ruperea relaţiei pur şi simplu (saumai complicat...). Dar <strong>din</strong> boala SM nu se maiscapă. Asta este partea mai tristă: că efortul ăsta<strong>de</strong> cunoaştere în <strong>de</strong>taliu a partenerului nu îl facibenevol, cu mintea <strong>de</strong>schisă spre „ce bine-o săne fie împreună”, ci obligat, forţat, cu mintea şisimţurile crispate spre „doamne-ajută să ne fiebine împreună”.3. Cum înfrunţi boala? Spuneai ceva<strong>de</strong>spre a o lua în râs….Păi uite-aşa încerc să trăiesc cu SM: sămioblig creierul să gân<strong>de</strong>ască faptul că eu„convieţuiesc”cu SM, nu că „înfrunt” SM.Vezi, poate fi o mare diferenţă: energia negativăpe care o ai atunci când lupţi cu cineva, cândîncerci să-ţi înfrângi adversarul, poate să tenimicească chiar pe tine însuţi. Pe când „oconvieţuire” presupune un efort <strong>din</strong> partea taspre a construi ceva, spre a consolida, ceeace presupune cu siguranţă o energie pozitivăa fiinţei tale, care cu siguranţă e benefică.Şi certitu<strong>din</strong>ea că acesta este modul în caretrebuie „să-mi gân<strong>de</strong>sc creierul” s-a prefiguratcând am aflat că SM va rămâne mult timpoarecum o necunoscută prin complexitatea ei,şi s-a <strong>de</strong>finitivat complet când mi-a <strong>de</strong>monstratpartenerul SM cât <strong>de</strong> schimbător şi perfid poatefi. Şi-mi face <strong>de</strong>monstraţii în continuare. Dar săştii că <strong>de</strong> luat în râs nu pe SM o iau, ca e prearedutabilă ca adversar, şi am experienţa că oriceatac la adresa ei, <strong>de</strong> orice fel ar fi, tot în mines-ar resimte. Luatul în râs se referă mai mult lamine, ca bolnav SM, fac haz <strong>de</strong> necaz.4. Dai vina <strong>de</strong>s pe SM când nu îţi iese ceva?Nu mai dau <strong>de</strong>mult vina pe SM pentruneputinţele mele. Pentru că nu mai are nici unrost. O cunosc ca boală, mă cunosc pe mine cabolnav SM, şi vreau să fiu <strong>de</strong>asupra ei. Adică,odată conştientizat faptul că <strong>din</strong> cauza boliiam un grad <strong>de</strong> libertate redus (orice ar puteaînsemna asta...cunoscătorii ştiu...), nu mai cautvinovaţii şi autodisculpări. Cred ca e vorba <strong>de</strong>superioritatea aceea (sper ca nu prostească...),când vezi că cineva e încăpăţânat ca un catâr, şizici: „lasă-l în pace, nu te mai necăji cu el, nupoţi să-l schimbi, că nu înţelege nimic”. Aşa măvăd eu <strong>de</strong>asupra SM.5. Cum ai <strong>de</strong>scrie boala în câteva cuvinte?Nu pot în câteva cuvinte. Pentru că arînsemna că ele ar fi cele mai importante puncteprivitor la boala SM în accepţiunea mea. Şipentru că nu-mi pot <strong>de</strong>scrie boala <strong>de</strong>cât cu toatecuvintele pe care le spun <strong>de</strong>spre ea. Cu oriceocazie. Cu toate ocaziile.6. Sunt lucruri pe care nu le poţi face <strong>din</strong>cauza SM?Îmi oblig mintea să gân<strong>de</strong>ască faptul căpot face orice lucru pe care mi-l propun a-lface. Evi<strong>de</strong>nt că sunt lucruri pe care nu le potface <strong>din</strong> cauza SM. Mi-am inventat meto<strong>de</strong> <strong>de</strong>reorganizare a listelor <strong>de</strong> priorităţi <strong>din</strong> viata meaîn aşa fel încât lucrurile astea sa fie la coadalistelor. Şi faptul că mă concentrez spre a pune12 COLUMNA Nr. 4 octombrie - <strong>de</strong>cembrie 2009