contribuții la studiul reticulitei traumatice la vaci de lapte

hipotonia la aproximativ 66% din cazuri în timp ce hipertonia s-a identificat înaproximativ 17% din cazuri. La lotul C, atonia prestomacelor a fost întâlnită în 7% dincazuri, hipotonia în 27%, în timp ce hipertonia în aproximativ 66% din cazuri. Aceastăcreştere a hipertoniei prestomacelor pe măsura ce boala se cronicizează se datoreazămodificărilor pH-ului rumenal cu apariţia indigestiilor pe de o parte iar pe de altă partedatorită toxinelor care se acumulează odată cu înmulţirea bacteriilor rezistente la un pHacid.În cazul probei bastonului, cele mai bune rezultate s-au obţinut în cazul formeiacute a bolii atunci când au răspuns pozitiv aproximativ 91% din animalele lotului A,sensibiliatatea probei scăzaând odată cu cronicizarea afecţiunii.Proba planului înclinat a fost mai puţin sensibilă decât proba bastonului laanimalele cu formă acută, aceastea reacţionand pozitiv în 86% din cazuri pentru lotul Aşi 75% în cazul lotului B. În cazul lotului C rezultate pozitive s-au înregistrat în 46% dincazuri. Această probă nu este o probă sigură deoarece se bazează foarte mult pe gradul deplenitudine al prestomacelor.Proba chingii este o probă foarte fidelă deoarece se aplică o forţă constantă asuprareţelei eliminându-se astfel rezultatele fals negative. Nu toate animalele din lotul C aurăspuns pozitiv la această probă probabil datorită unei bune încapsulari a corpului străinsau probabil datorită faptului că chinga nu exercită presiunea direct asupra corpuluivulnerant.În ceea ce priveşte rezultatele probelor de diagnosticare a reticulitei traumaticebazate pe reflexele viscero-cutanate s-a observat că acestea sunt foarte precise în cazulformelor acute de boală pierzându-şi sensibilitatea odată cu cronicizarea bolii. Cu toateacestea, scăderea sensibilităţii acestei probe nu este atât de drastică în cazurile cronice eapăstrându-şi fidelitatea într-un procent destul de mare (53-66%). Dintre aceste probe, ceamai puţin fidelă este proba Solomatin a cărei precizie nu depăşeşte 35% la niciunul dintreloturile luate în studiu.În urma examenului conţinutului rumenal am observat diferenţe marcante întreloturi în ceea ce priveşte pH – ul, numărul de infuzori şi viabilitatea lor precum şi în ceeace priveşte concentraţia acizilor care se găsesc la nivel rumenal.La lotul A, pH-ul este cuprins între 5,42 şi 7,71 cu o medie a valorilor situatăundeva la 6,5. Această valoare a pH- ului arată că exudatul inflamator încă nu a produs oscădere a valorii lui şi că deocamdată el se află în jurul valorilor normale. În ceea cepriveşte infuzorii rumenali se constată atât o scădere a numărului acestora cât şi oviabilitate scăzută a lor probabil datorită uşoarei schimbări de pH de la nivelulprestomacelor. În ceea ce priveşte concentraţia acizilor graşi de la nivel rumenal s-aconstatat o creştere importantă a acidului lactic care a avut valori cuprinse între 55% şi71%. Acest lucru confirmă faptul că la un pH scăzut are loc o multiplicare intensă abacteriilor producătoare de acid lactic care-i măresc concentraţia rumenală. Concentraţiaacidului butiric s-a aflat în limite normale însă s-a înregistrat o scădere a concentraţieiacidului acetic care a ajuns până la valori cuprinse între 8% şi 24%.La lotul B, valoarea pH- ului scade şi mai mult datorită creşterii concentraţiei deacizi rumenali iar animalul prezintă acidoză rumenală subacută. De asemenea numărulinfuzorilor scade şi el iar viabilitatea lor este în mare parte foarte redusă. În ceea cepriveşte concentraţia acizilor graşi de la nivel rumenal, s-a constatat aceeaşi creştere a