1 Viorel Papu - Avocat, Baroul Constanţa

Raportat la principiul aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României,considerăm că acesta prezintă relevanţă sub dublu aspect: în primul rând în ceea cepriveşte existenţa, integrarea şi funcţionabilitatea directă a dreptului comunitar peteritoriul României şi în beneficiul cetăţenilor români 5 iar în al doilea rând în sensul că”judecătorul naţional însărcinat să aplice, în cadrul competenţei sale, dispoziţiiledreptului comunitar, are obligaţia de a asigura realizarea efectului deplin al acestornorme, lăsând, la nevoie, pe propria răspundere, neaplicată, orice dispoziţie contrară dinlegislaţia naţională, chiar ulterioară, fără a solicita sau aştepta eliminarea prealabilă aacestuia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituţional” 6 . Mai mult, însăşiConstituţia României, la alineatul 4 al articolului 148 prevede că ”[…] autoritateajudecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actuladerării […]”. Tot în ceea ce priveşte principiul aplicării directe a dreptului comunitar peteritoriul României, este necesar să subliniem că, potrivit art. 220 din Tratatul C.E.,Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene asigură interpretarea tratatelor, iarinterpretarea acestei instanţe este obligatorie pentru statele membre 7 .În ceea ce priveşte principiul nediscriminării, C.J.C.E., în cauza Michel Humblot,similară cazului taxei speciale din legislaţia românească, a arătat că ”statele au libertateasă taxeze cum doresc autovehiculele ce circulă pe drumurile lor publice, însă acestsistem de taxare nu trebuie să intre sub incidenţa articolului 90 din Tratatul C.E., adicăsă nu fie discriminatoriu” 8 . Faţă de faptul că la vânzarea autovehiculelor second hand peteritoriul României şi deja înmatriculate în România nu se percepe aceeaşi taxă capentru autovehiculele second hand înmatriculate pe teritoriul altui stat membru alUniunii Europene şi importate, spre utilizare, înmatriculare, în România, se încalcăprincipiul discriminării.În altă ordine de idei, s-a arătat că taxele cu efect echivalent este necesar să fierestituite in integrum şi ab origine, adică în funcţie de momentul în care sunt ilicite, decidin momentul intrării în vigoare a dispoziţiilor articolului 214 1 şi următoarele din Codul5 Cauza Van Gend & Loos în jurisprudenţa C.J.C.E. Pentru detalii, a se vedea Ovidiu Ţinca, Efectul direct aldreptului comunitar, în Revista Dreptul nr. 11/2007, p. 59-606 Cauza Simmenthal în jurisprudenţa C.J.C.E. Pentru detalii, a se vedea D. C. Ungur, op. cit. p. 537 A se vedea Cosmin Flavius Costaş, Taxa de primă înmatriculare. Interdicţia discriminării întreproduse comunitare provenind din state diferite. Dispoziţii fiscale naţionale contrare dreptuluicomunitar. Inaplicabilitatea dispoziţiilor fiscale naţionale. Obligaţie de restituire a taxeiprelevate cu încălcarea dreptului comunitar, în Revista Română de Dreptul Afacerilor, nr. 1/2008, p.95.8 A se vedea, D. C. Ungur, op. cit. p. 55, nota de subsol nr. 17.3

Fiscal, iar nu de la data la care caracterul ilicit al acestora a fost constatat de cătreC.J.C.E. 9 .Faţă de toate cele arătate mai sus, reluând, arătăm că taxa de primă înmatriculareare un vădit caracter ilicit, fiind în discordanţă cu prevederile Constituţiei României, cuprevederile Tratatului C.E., dar şi cu principiile instituite de C.J.C.E., în urma deciziilor deinterpretare, decizii care sunt obligatorii pentru toate statele membre.B. Posibilităţi concrete de recuperare a taxei de primă înmatriculare.Faţă de multiplele principii juridice comunitare dar şi, implicit, naţionale, care au fostşi sunt încălcate de existenţa acestei taxe de primă înmatriculare sugerăm, fără a aveapretenţia de a fi exhaustivi, urmând apoi să dezvoltăm, următoarele mijloaceprocedurale de recuperare a acesteia:1. Acţiune bazată pe contenciosul civil pe unul dintre următoarele temeiuri:1.1. Plata nedatorată (articolul 992 şi următoarele, articolul 1092 din Codul Civil);1.2. Îmbogăţirea fără justă cauză;1.3. Răspunderea civilă delictuală a statului (articolul 998-999 şi articolul 1003 dinCodul Civil);2. Acţiune bazată pe contencios administrativ în condiţiile Legii 554/2004 suburmătoarele forme:2.1. Atacarea actului administrativ normativ prin care s-a instituit taxa specială şisolicitarea returnării sumelor plătite;2.2. Atacarea direct la instanţa de contencios administrativ a actului prin care s-auîncasat sumele şi solicitarea returnării acestora.3. Acţiune în contencios fiscal sub următoarele două modalităţi:9 Sergiu Deleanu, Drept comunitar al afacerilor, Editura Servo-sat, Arad, 2002, p. 51.4

3.1. Formularea contestaţiei şi îndeplinirea procedurilor stabilite de articolul 205 şiurmătoarele din Codul de Procedură Fiscală, împotriva încasării sumelor cu titlu de taxăde primă înmatriculare;3.2. Solicitarea restituirii sumelor încasate cu titlu de taxă de primă înmatriculare iarîn caz de refuz sau de lipsă a răspunsului, urmarea procedurilor prevăzute de articolul205 şi următoarele din Codul de Procedură Fiscală.1. Acţiune bazată pe contenciosul civil.1.1. Acţiune bazată pe plata nedatorată 10 .Se va chema în judecată Administraţia Finanţelor Publice care a încasat sumeleaferente taxei, contribuabilul-reclamant asigurându-se să cheme în judecată o persoanăcu personalitate juridică, în sensul evitării chemării în judecată a agenţiilor, sucursalelorş.a.m.d. ale AFP-ului, invocându-se ca temei juridic plata nedatorată raportat laargumentaţia prezentată mai sus, în ceea ce priveşte încălcarea textelor legale,constituţionale precum şi a principiilor interpretate şi a interpretărilor Tratatului C.E. decătre C.J.C.E.Se vor analiza condiţiile necesare pentru a fi incidentă instituţia juridică a plăţiinedatorate şi se vor observa următoarele:a) condiţia ca prestaţia contribuabilului să fi avut semnificaţia unei plăţi esteîndeplinită, dovada acestui aspect fiind făcută prin chitanţa, sau fotocopia ei,prin care s-au încasat sumele respective dar şi prin obligaţia instituită deCodul Fiscal;b) condiţia ca datoria în vederea căreia s-a făcut plata să nu existe din punct devedere juridic este de asemenea îndeplinită, faţă de văditul ei caracter ilegal 11 ;c) condiţia ca plata să fi fost făcută din eroare este de asemenea îndeplinită,considerăm noi că sunt îndeplinite condiţiile erorii de drept, raportat laprevederile articolului 214 1 şi următoarele din Codul Fiscal, deşi acestea sunt10 Pentru studiul detaliat al acestei instituţii juridice a se vedea Constantin Stătescu, Corneliu Bârsan, Dreptcivil. Teoria generală a obligaţiilor, Editura All Beck, Bucureşti, 2002, p. 119-126, precum şi Liviu Pop,Drept civil român. Teoria generală a obligaţiilor, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000, p. 154-160.11 Vezi supra, punctul A.5

în contradicţie cu legislaţia şi principiile comunitare la care România asubscris.Faţă de dovedirea îndeplinirii tuturor condiţiilor de drept substanţial, în bazanormelor procedurale de drept comun, instanţa chemată să se pronunţe asupra restituiriisumelor încasate ilegal se va vedea pusă în situaţia de a dispune această restituire,având ca temei juridic plata nedatorată.Avantajele recurgerii la acest mijloc de recuperare sunt lipsa discuţiilor cu privirela natura juridică de act administrativ fiscal a încasării sumelor în discuţie deci şiposibilitatea solicitării restituirii în condiţiile termenului general de prescripţie. Printredezavantaje enumerăm cuantumul mai ridicat al taxei judiciare de timbru precum şiposibilitatea invocării unor excepţii de competenţă a instanţei.1.2. Acţiune bazată pe îmbogăţirea fără justă cauză 12Deşi îmbogăţirea fără justă cauză nu are o consacrare legislativă, existenţaacesteia ca instituţie juridică este deplin recunoscută şi, mai mult, dezvoltată, tratată decătre literatura de specialitate 13 . Facem totodată precizarea că plata nedatorată şiîmbogăţirea fără justă cauză nu se exclud una pe cealaltă, mai mult, în literatura despecialitate s-a arătat că plata nedatorată se întemeiază pe îmbogăţirea fără justăcauză 14 .La fel ca în cazul acţiunii întemeiate pe plata nedatorată, contribuabilul-reclamantva chema în judecată autoritatea publică cu personalitate juridică în conturile căreia aufost încasate sumele cu titlu de taxă de primă înmatriculare, potrivit normelorprocedurale de drept comun.Se vor analiza condiţiile îmbogăţirii fără justă cauză şi se vor observaurmătoarele:12 A se vedea, pentru detalii, C. Stătescu, C. Bârsan, op. cit., p. 126-132 precum şi L. Pop, op.cit., p. 143-147.13 ibidem.14 C. Stătescu, C. Bârsan, op. cit., p. 125.6

a) condiţia referitoare la mărirea patrimoniului Administraţiei Finanţelor Publiceva fi neverosimilă, faţă de faptul că suma a fost încasată de către aceasta sauîn conturile acesteia;b) condiţia cu privire la micşorarea patrimoniului contribuabilului este deasemenea îndeplinită, datorită plăţii înseşi;c) condiţia cu privire la legătura directă între cele două modificări de patrimoniieste de asemenea îndeplinită, deoarece ambele modificări îşi au cauza înaceeaşi operaţiune: încasarea sumelor cu titlu de taxă de primă înmatriculare;d) condiţia care presupune ca ambele modificări ale patrimoniilor să fie lipsite deo cauză justă este îndeplinită, datorită caracterului ilegal al acestei taxeprecum şi al încasării ei;e) condiţia ca reclamantul-contribuabil să nu aibă la dispoziţie altă acţiune înjustiţie pentru recuperarea sumei este îndeplinită în cazul în care încasareapropriu-zisă a sumelor aferente taxei este considerată un act administrativfiscal şi au trecut mai mult de 30 de zile de la aceasta iar contribuabilul nu aformulat contestaţie potrivit normelor procedurale fiscale, respectiv în cazul încare sunt excluse ca şi acţiuni cele prezentate la punctele 2.1 şi 2.2.Faţă de argumentarea de mai sus, condiţiile îmbogăţirii fără justă cauză fiindîndeplinite, instanţa chemată să soluţioneze petitul reclamantului va dispune, încontradictoriu cu pârâta, restituirea de către aceasta a sumelor încasate în mod ilegal, cutitlu de taxă de primă înmatriculare.Avantajele şi dezavantajele recurgerii la acest mijloc de recuperare sunt celearătate la punctul 1.1. la care se mai poate adăuga ca dezavantaj faptul că este dificil deîndeplinit condiţia ca reclamantul să nu mai aibă la dispoziţie altă acţiune în justiţie, faţăde faptul că simpla încasare sau chitanţă nu au caracterul unui act administrativ fiscal şifaţă de cele ce vom arăta la punctul 2.1.3. Acţiune bazată pe răspunderea civilă delictuală a Statului.Contribuabilul reclamant, pentru un maxim de siguranţă, va chema în judecatăStatul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, Agenţia Naţională de Administrare7

Fiscală, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti sau a judeţului în care s-a făcutplata, precum şi Administraţia Finanţelor Publice cu personalitate juridică, care a încasatsumele cu titlu de taxă de primă înmatriculare, toţi în calitate de pârâţi, pentru cainstanţa de drept comun să îi oblige, în solidar, în baza articolelor 998-999 şi 1003 dinCodul Civil, la restituirea acestora.Va trebui dovedită calitatea procesuală pasivă a fiecărei persoane juridiceamintite mai sus, precum şi îndeplinirea condiţiilor cu privire la răspunderea civilădelictuală.Astfel, în ceea ce priveşte Statul Român, potrivit articolului 25 din Decretul nr. 31din 1954 ”Statul este persoană juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în numepropriu, ca subiect de drepturi şi obligaţii. El participă în astfel de raporturi prinMinisterul Finanţelor, afară de cazurile în care legea stabileşte anume alte organe înacest scop.” Deci Statul Român are personalitate juridică şi poate sta în faţa instanţelorprin intermediul actualului Minister al Economiei şi Finanţelor. În ceea ce priveşteacţiunea, relaţia Statului, ca persoană juridică, cu privire la această taxă ilegală precizămcă relaţia se concretizează prin aceea că Statul, prin instituţia Guvernului, aParlamentului, dar şi a Preşedinţiei, a adoptat şi a permis intrarea în vigoare a unui textdin legislaţia naţională în discordanţă totală cu Constituţia, cu prevederile Tratatului C.E.precum şi cu principiile de drept comunitar aplicabile în materie. În aceeaşi ordine deidei, în literatura juridică s-a arătat că ”fie că este vorba de persoane fizice sau persoanejuridice, inclusiv statul, toţi aceştia răspund pentru faptele lor producătoare de pagube.Statul, prin organele care-l alcătuiesc: legiuitoare, executive sau judecătoreşti, credemcă nu face excepţie de la această regulă care este şi de bun simţ, nu numai o regulăjuridică fundamentală” 15 .Legat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, potrivit articolului 4 alineat 1litera a) din Hotărârea de Guvern cu nr. 495 din 2007 cu privire la organizarea şifuncţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, aceasta are ca obiectivcolectarea veniturilor bugetului statului, reprezentând impozite, taxe şi alte venituri alebugetului de stat. Deci şi ANAF-ul a participat direct, nemijlocit la producereaprejudiciului cauzat contribuabilului, din cauza acestei activităţi de colectare a taxei.15 Vasile Pătulea, Răspunderea patrimonială a statului pentru pagubele rezultate ca urmare aaplicării legilor, în Revista de Drept Comercial, nr. 7-8/2000, p. 226.8

În ceea ce priveşte Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureştisau judeţeană, aceasta este cea care îndrumă şi controlează activitatea AdministraţieiFinanţelor Publice care a încasat sumele aferente taxei, deci putea şi trebuia săcenzureze perceperea acestei taxe ilegale.Raportat la Administraţia Finanţelor Publice în contul căreia s-a realizat platataxei, aceasta se face vinovată de însăşi încasarea acesteia, cunoscând văditul eicaracter ilegal, în calitate de organ al statului.Faţă de îndeplinirea cerinţei calităţii procesuale pasive, şi din cauza faptului căfapta ilicită cauzatoare de prejudiciu a fost săvârşită în comun, de către toate subiectelede drept mai sus amintite, se va analiza dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru reţinerearăspunderii civile delictuale a pârâţilor, arătându-se următoarele:a) condiţia existenţei faptei ilicite 16 este îndeplinită în cauză, cu menţiunea căfapta se concretizează atât sub aspect comisiv – prin instituirea, publicarea şiîncasarea taxei – cât şi sub aspect omisiv în sensul pasivităţii în înlăturareatextului ilegal şi perceperea în continuare a taxei;b) condiţia producerii unui prejudiciu este în mod evident îndeplinită prin faptulcă din patrimoniul contribuabilului se desprinde o sumă care, în condiţiinormale, de legalitate, nu ar fi făcut-o;c) condiţia existenţei raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciulcauzat este îndeplinită datorită faptului că numai din cauza acestor prevederiilegale din Codul Fiscal cu privire la taxa specială şi numai din cauza pasivităţiiExecutivului şi Legislativului nu sunt înlăturate;d) condiţia săvârşirii faptei cu vinovăţie este îndeplinită prin prisma faptului căStatul Român şi instituţiile sale, cunosc dispoziţiile comunitare pe care s-auobligat să le respecte. Mai mult, Comisia Europeană s-a sesizat în legătură cuilegalitatea acestei taxe şi a început procedura de infringement 17 împotrivaRomâniei din cauza acesteia. Cu atât mai mult Statul Român şi instituţiile saleau săvârşit fapta cu vinovăţie, cu cât existau şi numeroase precedente 1816 Pentru caracterul ilicit al faptei, a se vedea supra, punctul A.17 A se accesahttp://europa.eu/rapid/pressReleasesAction.do?reference=IP/07/372&format=HTML&aged=1&language=RO&guiLanguage=en18 A se vedea cauza Brzezinski în Curierul Judiciar nr. 3/2007, p. 55, cauza Longinidis/Cedefop înCurierul Judiciar nr. 11/2007, p. 52-54, precum şi cauza Michel Humblot conform supra, nota de subsolnr. 8.9

similare sau aproape identice în jurisprudenţa C.J.C.E. în ceea ce priveşteîncălcarea dispoziţiilor articolului 90 din Tratatul C.E.Fiind îndeplinite condiţiile necesare pentru a fi reţinută răspunderea civilădelictuală în solidar a Statului prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, a AgenţieiNaţionale de Administrare Fiscală, a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a MunicipiuluiBucureşti sau judeţene, precum şi a Administraţiei Finanţelor Publice cu personalitatejuridică care a încasat taxa, instanţa chemată să se pronunţe asupra cauzei, va obliga însolidar pârâţii să restituie contribuabilului sumele încasate cu titlu de taxă de primăînmatriculare.Avantajele şi dezavantajele recurgerii la acest mijloc de recuperare sunt celeprevăzute la punctul 1.1. Mai adăugăm ca dezavantaj aglomerarea şi îngreunareacadrului procesual, precum şi dificultăţile de înţelegere de către instanţă a faptului căStatul Român şi instituţiile sale răspund delictual pentru prejudiciul cauzat.2. Acţiune în contencios administrativ, bazată pe prevederile Legii554/2004.2.1. Atacarea actului administrativ normativ prin care s-a instituit taxaspecială şi solicitarea returnării sumelor plătite.Contribuabilul petent va chema în judecată Statul Român, prin Ministerul Economieişi Finanţelor, arătând că actul administrativ cu caracter normativ şi care i-a vătămatdrepturile este însăşi Legea nr. 343 din 2006 prin care a fost introdus articolul 214 1 şiurmătoare în Codul Fiscal, solicitând totodată restituirea sumelor plătite cu titlu de taxăde primă înmatriculare.Avantajul acestui mijloc de recuperare constă în faptul că, potrivit articolului 11alineatul 4 din Legea nr. 554 din 2004, actul administrativ cu caracter normativ poate fiatacat oricând, deci imprescriptibilitatea acţiunii. Între dezavantaje arătăm următoarele:dificultatea demonstrării caracterului de act administrativ normativ al Legii nr. 343 din2006, discuţiile cu privire la caracterul de excepţie de neconstituţionalitate a petitului şi10

probabil suspendarea judecăţii şi pronunţarea de către Curtea Constituţională a uneidecizii pe această excepţie.2.2. Atacarea direct la instanţa de contencios administrativ a actului princare s-au încasat sumele şi solicitarea returnării acestora.Contribuabilul păgubit, în baza articolului 6 din Legea 554 din 2004 va ataca direct,la instanţa de contencios administrativ, actul administrativ fiscal în baza căruia au fostîncasate sumele în discuţie, faţă de caracterul facultativ al contestaţiei prevăzută dearticolul 205 şi următoarele din Codul de Procedură Fiscală 19 şi va solicita totodatărestituirea sumelor, în contradictoriu cu Administraţia Finanţelor Publice cu personalitatejuridică, în contul căreia s-a făcut plata. Totuşi, va trebui îndeplinită procedura prealabilăprevăzută de articolul 7 din aceeaşi lege.Ca avantaj al recurgerii la acest mijloc de recuperare arătăm faptul se poateparcurge exclusiv procedura prealabilă stabilită de către legea contenciosuluiadministrativ. Ca dezavantaje arătăm că acestea pot fi îngreunarea cadrului procesualprin renunţarea la calea administrativă, specială, de contestare a actului administrativfiscal precum şi riscul ridicării la nivel de act administrativ fiscal a chitanţei în baza căreias-au încasat sumele în discuţie.3. Acţiune în contencios fiscal.3.1. Formularea contestaţiei şi îndeplinirea procedurilor stabilite dearticolul 205 şi următoarele din Codul de Procedură Fiscală, împotrivaîncasării sumelor cu titlu de taxa de primă înmatriculare.Contribuabilul-petent va face o contestaţie împotriva încasării sumelor cu titlu detaxă de primă înmatriculare, prin care va cere anularea actului administrativ fiscal înbaza căruia s-au încasat sumele, în termen de 30 de zile de la efectuarea plăţii.Contestaţia se va depune la Administraţia Finanţelor Publice care le-a încasat 20 , acestaavând obligaţia, ca, în 5 zile de la înregistrare, să o înainteze organului ierarhic19 Art. 205 alin. 1 din C.proc.fisc.20 Art. 206 alin. 3 din C.proc.fisc.11

superior 21 , spre soluţionare. Această formă de a proceda la recuperarea sumelor plătiteare la bază premiza că însăşi încasarea sumelor plătite cu titlul de taxă de primăînmatriculare reprezintă un act administrativ fiscal împotriva căruia se face contestaţie 22 .În măsura în care, în termen de 30 de zile de la înregistrarea contestaţiei se va primirăspuns negativ sau nu se va primi nici un răspuns, contribuabilul-contestator va formulaacţiune în contencios administrativ prin care va cere anularea actelor administrativefiscale – încasarea sumelor şi respingerea contestaţiei, după caz – şi obligarea pârâteisau pârâtelor la restituirea sumelor respective.Avantajele recurgerii la acest mijloc de recuperare sunt relativa celeritate înajungerea la un rezultat favorabil contribuabilului şi nivelul redus al taxei judiciare detimbru în cazul în care se ajunge în instanţă iar ca dezavantaje menţionăm încadrareagreşită ca natură juridică a încasării sumelor, în sensul că însăşi această încasare ar fi unact administrativ fiscal, în sensul celor arătate mai sus.3.2. Solicitarea restituirii sumelor încasate cu titlu de taxă de primăînmatriculare iar în caz de refuz sau de lipsă a răspunsului, urmareaprocedurilor prevăzute de articolul 205 şi următoarele din Codul deProcedură Fiscală.În ceea ce priveşte această teză de lucru, se porneşte de la ideea că însăşiîncasarea sumelor cu titlu de taxă de primă înmatriculare nu reprezintă un actadministrativ fiscal 23 , deci, în termenul general de prescripţie de la data efectuării plăţii,contribuabilul-petent, în baza articolului 70 din Codul de Procedură Fiscală, va cererestituirea sumelor încasate ilegal. În măsura în care această cerere de restituire îi va firespinsă sau nu i se va da un răspuns în termen de 30 de zile se va proceda conformprocedurii contencioase, prezentate la punctul 3.1.Avantajele recurgerii la a acest mijloc de recuperare sunt cele prezentate lapunctul 3.1. la care mai adăugăm rigurozitatea, deplina legalitate a solicitării, în sensulrespectării definiţiei actului administrativ fiscal, iar ca singur dezavantaj menţionăm21 Art. 207 alin. 2 din C.proc.fisc.22 A se vedea Sentinţa Civilă cu nr. 2563 a Tribunalului Arad, fila 5, cu argumentaţia de acolo, la adresa:http://www.sojust.ro/uploaded/hotarare%20taxa%20inmatriculare%20Arad%20sent%202563%20din%207%20noiembrie%202007.pdf23 A se vedea supra, punctul A.12

posibilitatea interpretării greşite a organelor fiscale şi a instanţei cum că încasareapropriu-zisă a sumelor în discuţie ar reprezenta un veritabil act administrativ fiscal.C. Problema încasării sumelor cu titlu de taxă de primă înmatricularepentru autovehiculele noi, înmatriculate pentru prima dată pe teritoriulRomâniei şi/sau care nu au mai fost înmatriculate niciodată peteritoriul vreunui stat membru al Uniunii Europene.În logica celor arătate mai sus 24 se pune întrebarea dacă sumele încasate cu titlu detaxă de primă înmatriculare pentru autoturismele noi care nu au mai fost niciodatăînmatriculate pe teritoriul României sau pe teritoriul vreunui alt stat membru al UniuniiEuropene, trebuie sau nu trebuie restituite. Faţă de faptul că, în opinia noastră, aşa cumam mai spus, nu poate fi considerat un act administrativ fiscal simpla încasare, sugerămcă şi cei care au plătit taxa de primă înmatriculare pentru maşini noi pot parcurgeprocedura de recuperare a sumelor în discuţie pe care am arătat-o la punctul 3.2.D. Problema despăgubirilor. Aducerea la zi a sumei de restituit.Faţă de văditul caracter ilegal al acestei taxe, majoritatea petenţilor solicită şiacordarea despăgubirilor, din momentul încasării ei. Se ridică întrebarea de a şti careeste temeiul juridic pentru acordarea acestor despăgubiri. În opinia noastră se poatesugera organului fiscal sau celui judiciar ca despăgubirea să se facă luând în calcul ratainflaţiei 25 începând cu momentul încasării plăţii sau, faţă de văditul prejudiciu suferit decătre contribuabil, se va putea cere repararea integrală a acestuia, inclusiv achitarea şi afolosul nerealizat, potrivit art. 1084 raportat la 1082 Cod Civil, respectiv dobânda legalăcalculată conform articolului 3 alineatul 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 9 din 2000, de ladata încasării sumei până la data restituirii integrale şi efective 26 .24 ibidem.25 A se vedea şi Decizia nr. 54 din 18 mai 1994 a Curţii Constituţionale, pentru argumente în favoareaindexării conform ratei inflaţiei la adresahttp://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=1444326 Sentinţa Civilă nr. 165 din 1 februarie 2008 a Tribunalului Cluj; această sentinţă se poate viziona la adresahttp://www.sojust.ro/uploaded/taxa%20auto.doc13

E. Concluzii. Coordonate. Perspective.Înainte de a concluziona facem precizarea că în oricare dintre căile de recuperare asumelor în discuţie potrivit punctelor 2.1., 2.2, 3.1 şi 3.2. temeiul juridic al restituirii va fiplata nedatorată pentru un plus de siguranţă, în sensul preîntâmpinării unei rigidităţi îngândirea instanţei chemată să soluţioneze petitul, în cazul în care aceasta ar consideracă simplul caracter ilegal al existenţei şi încasării acestei taxe nu ar fi suficient.*Factorii de interes economic au dus la adoptarea acestei taxe speciale ignorându-setotal dispoziţiile Tratatului C.E. şi principiile de piaţă comună, liberă circulaţie a mărfurilorîn cadrul Uniunii Europene. Sub pretextul protejării mediului s-a încercat blocareaimportării în România a maşinilor uzate din spaţiul comunitar pentru sporirea bugetuluide stat şi/sau pentru protejarea producătorilor autohtoni. Noua taxă de primăînmatriculare, denumită acum taxă de poluare 27 , are ca pretext protejarea mediului,menţinându-se prevederea esenţială, anume că maşinile înmatriculare pentru prima datăîn România fac obiectul taxei, neexistând însă măsuri similare care se vor aplicamaşinilor second hand înmatriculate şi comercializate pe teritoriul României de la dataintrării în vigoare a taxei de mediu. Acest tip de taxă de poluare care va intra în vigoarede la 1 iulie 2008 funcţionează în Austria, însă deja a fost atacată la C.J.C.E. pentrucaracterul ei ilicit raportat la principiile dreptului comunitar 28 .Potrivit articolului 11 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 50 din 2008, pentrudiferenţa între ce s-a plătit potrivit vechii taxe şi ce ar fi trebuit să se plătească potrivitnoii reglementări, urmează să se restituie sumele respective. Faptul că se va restituiaceastă diferenţă nu va afecta situaţiile juridice născute anterior intrării în vigoare atextelor care reglementează noua taxă, astfel că discriminarea va continua să existepentru autoturismele deja înmatriculate, plătită fiind taxa veche 29 .27 A se vedea O.U.G. nr. 50 din 2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.28 A se accesahttp://eurlex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2008:037:0011:0011:RO:PDF29 C.F. Costaş, op.cit. p. 99-100.14