Conceptul de text matricial (aplicabil în Floare albastră) şi discutarea relaţieiexistente între marile personalităţi creatoare şi curentele literare (respectivromantismul eminescian) vin să potenţeze ideea că opera eminesciană poatefi re-dimensionată în sensul relevării ipostazei sale fractale.Principiul non-liniarităţii este analizabil, la nivelul imaginarului eminescian,prin prisma fragmentarismului, a intertextualităţii generice şi a interferenţelorexistente în discursul eseistic. Marile sinteze eminesciene (lirică - Mementomori, epică - Aur, mărire şi amor, dramatică - Dodecameronul) ilustrează înstructura lor de adâncime aceeaşi poetică a fragmentului, de esenţă fractală.Finalitatea fragmentarismului intern constă însă în crearea unei sintezeunitare, arheice, specifice unităţii de tip fractal. Intertextualitatea genericăpoate fi discutată bidimensional, ca intertextualitate externă, ce are în vedereraportul operei eminesciene cu scriitorii literaturii române (preeminescieni,afini, epigoni şi moderni) şi ca intertextualitate internă ce vizează potenţareaconexiunilor existente între creaţia eminesciană lirică, epică, dramatică şipublicistică. Discursul eseistic (Archaeus) poate fi şi el rediscutat fractal caspaţiu al interferenţelor fragmentare, susţinându-se afirmaţia lui Mallarméconform căreia „fragmentele sunt semnele nupţiale ale ideii”.Principiul omoteliei interne implică o structurare autosimilară a operei încare partea devine imaginea redusă a întregului. Astfel, universul real sau,prin extensie, cel literar, nu mai sunt uniforme şi izotope, ci fragmentare şipolimorfe. Sunt re-interpretabile în acest sens variantele Luceafărului (genezasa interioară), valenţele ontologiei arheice eminesciene, fragmentarea treimicădin Sărm<strong>anul</strong> Dionis pe modelul „tremelor virtuale” al lui Mandelbrot şi, nu înultimul rând, formele eminescianismului.Dimensiunea fractală a modelului Mandelbrot capătă relevanţă în operaliterară prin izomorfismul cosmos - cosmoid, prin considerarea naratoruluişi a personajului drept măşti ale eului fractal ce se auto-construieşte într-operpetuă implozie şi prin analiza dimensiunii interioare a timpului şi spaţiului,negându-se astfel cantitativul crono - spaţial.Nu în ultimul rând, interpretarea fractală ridică problema inadecvării raportuluiobservat - observator încât forma, o categorie fundamental calitativă,nu mai este funcţie a subiectului observator care îşi conştientizează propriilelimite în cunoaştere. În mod asemănător, eul eminescian, cufundându-se într-odocta ignorantia apofatică, devine un eu fractal care parcurge spaţiile calitativesub forţa modelatoare a capacităţii contemplative. Dimensiunea apofatică acreaţiei eminesciene semnalată de critică (Ioana M.Petrescu, Rosa del Conte,Ion Negoiţescu, Mihai Cimpoi) vine să susţină poetica fractală, ambelevalorizând eliberarea de categorial, invariabil, static şi singular, în favoareadinamicii interioare, a complexităţii şi variabilului.1Am publicat o carte (în colaborare) care se numeşte Fractologia (prolegomene la o posibilãviziune fractalã asupra literaturii), Fundaţia Scrisul românesc, Craiova, 2004. Am considerat-o deimediat interes din mai multe puncte de vedere ce vor fi numite, succinct, mai jos.2Alain Boutot, Inventarea formelor. Revoluţia morfologicã, traducere de Florin Munteanu,Ed.Nemira, Bucureşti, 1997, p.26.3Vezi cartea noastrã, Cumpãnirea întru Archaeus, Ed.Porto-Franco, Galaţi, 2000.4Ion Manolescu, Videologia. O teorie tehno-culturalã a imaginii globale, Ed.Polirom, Iaşi, 2002, pp.57-58.5Ibidem, p.606John Briggs, Fractals. The Patterns of Chaos, New York, London, Toronto: Simon & Schuster,1992, p.11.Ex Ponto nr.3, <strong>2006</strong>91
generaţia '27SERGIU MICULESCUEugen Ionescu – Mircea Eliade (I)OEx Ponto nr.3, <strong>2006</strong>foarte „strânsă inimiciţie”, să spunem aşa, îl leagă pe tânărul Eugen Ionescude cu doi ani mai vârstnicul său coleg de la liceul Sf. Sava, Mircea Eliade.Noica e prea glacial şi auster pentru gustul lui, Cioran e încă un provincialabia coborât în Regat, ceilalţi colegi de generaţie îi par prea mici ca să-şicheltuie muniţia pe ei, Eliade însă, bucureştean sadea, impetuos, prolific,omniprezent, deja lider al tinerei generaţii, întruneşte toate datele spre adeveni ţinta favorită.În Nu, dacă vreun tânăr autor e amintit mai mult anecdotic, Eliade eunul din capetele de afiş, protagonist în plus al unuia din capitolele cheie dinIdentitatea contrariilor. În publicistica anilor ’30, numele care revine cel maifrecvent sub pana-i înmuiată în acid e tot al lui Eliade. Nu ne surprinde decică autorul Itinerariului spiritual este, de la început, destinatarul preferat alinepuizabilelor rezerve ionesciene de împunsături, maliţii, sarcasme. Numaică, spre deosebire de tratamentul persiflant de care are parte Noica, în cazullui Eliade, corosivitatea ionesciană e dublată de o nemărturisită dar uşordetectabilă fascinaţie. Indiscutabil, insul numit Mircea Eliade îl agasează şiîl captivează în egală măsură deşi, după tactica pe care i-o ştim, nu-şi aratădecât ghimpii. Dincolo de faţadă, trebuie să existe însă nişte corespondenţenedivulgate, prea e de tot suspect zelul lui Ionescu de a se detaşa de cel careîi era deja, aproape oficial, „şef”, sau tocmai de aceea!Oricum, primul care „deconspiră” filiaţia dintre cei doi autori este chiarMircea Vulcănescu (fără îndoială, cel mai atent cititor, în epocă, al lui Nu)pe care, diatribele anti-Eliade nu-l împiedică să distingă, dincolo de mascateribilismului, afinitatea de profunzime: „Eugen Ionescu este, fără îndoială,un copil teribil. Dar e un fiu spiritual de al lui Mircea Eliade”. 1Istoricul relaţiei Ionescu-Eliade (analog relaţiei Ionescu-Cioran) poate fiînchipuit ca o piesă în două acte, separate de un antract prelungit, necesarrestabilirii legăturii dintre cei doi protagonişti, respectiv : deceniul patru românesc,primele simptome ale „rinoceritei” lui Eliade, în 1936, puseul „bolii”,plecarea din România, anii războiului (petrecuţi de amândoi în diplomaţie!),în sfârşit, „regăsirea” pe sol francez. Cum Ionescu este principalul (singurul)referent, reconstituirea o facem, fatalmente, din optica lui, Eliade „derobându-se”– după expresia lui Ioan Petru Culianu – polemicilor.92
- Page 2 and 3:
Ex PontoText/imAgine/metatextNr. 3
- Page 4 and 5:
SUMAR♦EditorialOVIDIU DUNĂREANU
- Page 6 and 7:
editorialOVIDIU DUNĂREANUScriitoru
- Page 8 and 9:
poezieIULIA PANĂ* * *Cum ar trebui
- Page 10 and 11:
* * *m-am trezit în astă diminea
- Page 12 and 13:
IOAN ŢEPELEAPoemele mirării care
- Page 14 and 15:
Mona Lisa pare a acoperi chiar şoc
- Page 16 and 17:
în schimb, asfaltul te dinamizeaz
- Page 18 and 19:
în care ai putea să îţi întinz
- Page 20 and 21:
Un ins orbecăia ca în visOchii -
- Page 22 and 23:
Şi în secunda următoareSă apar
- Page 24 and 25:
CLAUDIA VOICULESCURondeluriDoar ste
- Page 26 and 27:
OLIMPIU VLADIMIROVMulţumireTrec nu
- Page 28 and 29:
prozăFLORIN ŞLAPACO teribilă set
- Page 30 and 31:
Ah, a zis Aloisius, ia uite-l şi p
- Page 32 and 33:
viaţa multor fiinţe zaharisite, a
- Page 34 and 35:
crede în ce facem noi. Apoi, câte
- Page 36 and 37:
- Dar sensibiloasă mai eşti, se s
- Page 38 and 39:
publicul avizat (şi nu numai) al u
- Page 40 and 41:
Din somn mă scoală-n miez denoapt
- Page 42 and 43:
Lumina cunoştinţii să-i facă ar
- Page 44 and 45:
memorialisticăPERICLE MARTINESCUPa
- Page 46 and 47:
asta este şi drama ţării mele, a
- Page 48 and 49: provocând pagube importante, deşi
- Page 50 and 51: formidabil, într-adevăr: nouă bo
- Page 52 and 53: 11 iulie Mâine dimineaţă plec la
- Page 54 and 55: locul lor, tejgheaua şi rafturile
- Page 56 and 57: cărui frunze fâşâiau în vânt
- Page 58 and 59: originalul de lângă mine - la sca
- Page 60 and 61: traduceri din literatura românăIL
- Page 62 and 63: Rituella fête met cet être en tra
- Page 64 and 65: elogios, recunoaşterea unanimă. P
- Page 66 and 67: Furtuni înnebunind azurul, scutur
- Page 68 and 69: Mă voi înzdrăveni cu mei proasp
- Page 70 and 71: Cu suflu-i arzător crăpând buzel
- Page 72 and 73: Marin Gherasim - Diptic, 1994, ulei
- Page 74 and 75: IIIMarin Gherasim - Kairos, 2001, t
- Page 76 and 77: Marin Gherasim - Aripă, 2000,ulei
- Page 78 and 79: imagineMarin GherasimUn spirit inte
- Page 80 and 81: Retrospectivă la Muzeul Naţional
- Page 82 and 83: invitat „ex ponto”CARMEN CHIHAI
- Page 84 and 85: vine din povestea lor. Or, noi avem
- Page 86 and 87: Paradoxically, the myth of the unfo
- Page 88 and 89: validate or invalidate the choices,
- Page 90 and 91: versions, even those which contain
- Page 92 and 93: tries to separate the editor’s do
- Page 94 and 95: ConclusionFrom the Platonic myth of
- Page 96 and 97: Fractalul este foarte aproape de pe
- Page 100 and 101: Proximităţi şi diferenţe, unele
- Page 102 and 103: Citit retrospectiv, Ionescu nimere
- Page 104 and 105: avangardaPAUL CERNATÎntre extremel
- Page 106 and 107: Cu relativă simpatie „revoluţio
- Page 108 and 109: cu un cuprinzător eseu al d-lui Ni
- Page 110 and 111: *În paginile revistei Integral nu
- Page 112 and 113: la „stânga plasticei şi a liris
- Page 114 and 115: geri a separării dintre artistic
- Page 116 and 117: dar cu apucături de satir. Lukrezz
- Page 118 and 119: participa direct la strălucirea su
- Page 120 and 121: situaţii politice, a bravat fără
- Page 122 and 123: Portretul de anarhist, pe care şi-
- Page 125 and 126: Poate nu întâmplător, cel care-i
- Page 127 and 128: mari scriitori români contemporani
- Page 129 and 130: se uite la foaia de/ Hârtie, care-
- Page 131 and 132: la recensământ.)/ -Pe-astea să l
- Page 133 and 134: (…)// Peste câţiva ani/ A înce
- Page 135 and 136: Ex Ponto nr.3, 2006baston, indifere
- Page 137 and 138: cronica literarăNICOLAE ROTUNDCons
- Page 139 and 140: Ex Ponto nr.3, 2006comentează în
- Page 141 and 142: priveam pe furiş maxilarele descă
- Page 143 and 144: Ex Ponto nr.3, 2006Nicolae Motoc pr
- Page 145 and 146: VALERIA MANTA TĂICUŢURăpit pe ve
- Page 147 and 148: Apelul la miturile precreştine est
- Page 149 and 150:
Ex Ponto nr.3, 2006şi scadenţa M(
- Page 151 and 152:
Ex Ponto nr.3, 2006cel al gepidei A
- Page 153 and 154:
Ex Ponto nr.3, 2006lizare discursiv
- Page 155 and 156:
Ex Ponto nr.3, 2006decât necesară
- Page 157 and 158:
Ex Ponto nr.3, 2006‹‹cochilie
- Page 159 and 160:
cronica literaturii străineADINA V
- Page 161 and 162:
Ex Ponto nr.3, 2006Titlul romanul a
- Page 163 and 164:
de a-l găsi pe cel care a salvat-o
- Page 165 and 166:
Ex Ponto nr.3, 2006158aservirii rus
- Page 167 and 168:
În mitul grec, odată cu suveranit
- Page 169 and 170:
Ex Ponto nr.3, 2006162nu e conţinu
- Page 171 and 172:
Un fenomen care pare pur occidental
- Page 173 and 174:
studii culturaleMARCOS FARIAS-FERRE
- Page 175 and 176:
Ex Ponto nr.3, 2006assume meaning i
- Page 177 and 178:
Ex Ponto nr.3, 2006in rapid transit
- Page 179 and 180:
Ex Ponto nr.3, 2006contingency of t
- Page 181 and 182:
production about the ‘internation
- Page 183 and 184:
Ex Ponto nr.3, 2006Dar peripeţiile
- Page 185 and 186:
Ex Ponto nr.3, 2006(24 dec. 1672 -
- Page 187 and 188:
Ex Ponto nr.3, 20061705, ambii ai P
- Page 189 and 190:
Ex Ponto nr.3, 2006Constantin Brân
- Page 191 and 192:
Ex Ponto nr.3, 2006‘separatist’
- Page 193 and 194:
Ex Ponto nr.3, 2006succedea pe tron
- Page 195 and 196:
al XVII-lea - pentru a ne limita do
- Page 197 and 198:
41Arhimandritul Neofit a ocupat fun
- Page 199 and 200:
o imagine cuprinzătoare a contribu
- Page 201 and 202:
Ex Ponto nr.3, 2006Din subcapitolul
- Page 203 and 204:
Ex Ponto nr.3, 2006Din primul studi
- Page 205 and 206:
să devină fiinţe sociale, căci
- Page 207 and 208:
sociologia cărţiiCONSTANTIN CIORO
- Page 209 and 210:
în biblioteci. Cronicarii literari
- Page 211 and 212:
Ex Ponto nr.3, 2006Lui Debussy îi
- Page 213 and 214:
Ex Ponto nr.3, 2006cumente preţioa
- Page 215 and 216:
Salonul Internaţional de carte „
- Page 217 and 218:
Ex Ponto nr.3, 2006scriitorii înş