Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

orizonturile esteticuluiDUMITRU TIUTIUCAEstetica fractalilor,o perspectivă promiţătoare pentru onouă teorie literarăHEx Ponto nr.3, 2006ermeneutica modernă modelează o nouă viziune de abordare a operei literareprin prisma teoriei fractalilor şi, implicit, actualizează la nivelul literarului,schimbarea de paradigmă ilustrată de noile teorii ale morfogenezei.Poeticienii secolului al XX-lea continuă ce începuseră romanticii veaculuial XIX-lea prin ontologia şi epistemologia fragmentului şi iregularului.Teoria fractalilor 1 vine în întâmpinarea acestei realităţi. Teoria fractalilor afost întemeiată de matematicianul Benoit Mandelbrot, cu O teorie a seriilorfractale (1975), care mai târziu a devenit cartea sa manifest ce a revoluţionatcunoaşterea: Geometria fractală. În 1982, Mandelbrot şi-a extins două eseurianterioare, creând lucrarea deschizătoare de drumuri, Geometria fractală anaturii. Evident, inclusiv cuvântul fractal a fost inventat de el, derivându-l dinlat.fractus, derivat din verbul frangere („a sparge, a rupe în bucăţi, a zdrobi”).„Fractal înseamnă fragmentat, fracţionat, neregulat, întrerupt.” 2Iniţial, mulţi matematicieni au considerat aceste forme patologice, dizgraţioasesau chiar dezgustătoare. Pe scurt, fractali sunt toate acele ciudăţeniicare umplu spaţiul şi pe care matematicienii le abandonaseră ca fiind dezarmantde complexe. Mandelbrot nota patetic: „Deoarece cuvântul algebrăderivă din cuvântul arab jabara („a lega impreună"), între cuvintele fractal şialgebră este o contradicţie etimologică".Prin 1980 grafica pe calculator a progresat într-atât încât forme ca „Liniade coastă Koch" şi „Covorul lui Sierpinski" puteau fi reprezentate cu detaliiexplicite. Geometria fractală a naturii era o galerie a acestora şi a altor formegeometrice, dintre care multe nu fuseseră văzute niciodată. Multe dintre eleerau simple automate celulare în care fiecare linie era transformată repetatîn linii mai mici.Dacă fractal înseamnă, fragmentat, neregulat, fracţionat, întrerupt, „teoriafractalilor se ocupă de forme caracterizate de o neregularitate fundamentală"13 ce se manifestă indiferent de scara de observaţie. Această teorie constituieun limbaj sau o metodă de interpretare a naturii. În natură nu putemdescoperi nici un fragment de materie omogenă - cu o variaţie uniformă aproprietăţilor, de la un punct la altul. După părerea lui Mandelbrot, noţiunilegeometriei euclidiene nu pot reprezenta adecvat formele naturale - norii nusunt sfere, munţii nu sunt conuri... Geometria fractalilor nu recunoaşte, deci,linia, suprafaţa, volumul.88