Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

poezieIULIA PANĂ* * *Cum ar trebui să trăiesc?Aşa ca o nebună treierând drumurile, albind zările,albind nărileCum ar fi să trăiescplutind prin aerul moale alZilelor mele triste, memorând toate melodiile luiblunt, sauSă mă strecor pervers printre orele stranii aleMiezului de noapte la ultima playa cu fat boy slimavând în nas acel miros dulceag al evadării şiîn sânge 15 Cai putere albi şi din ce în ce mai albicomplice la scenariul universalla matricea uriaşă din minţile noastre…am nişte degete unicat, am degete care tipăresclitere pe fiecare petic de pielenoaptea mă prefac într-o bufniţă acopăr cu aripileun cuib când nimeni nu vede înţelepciunea,sunt doar frica ce te ţine treaz şi mai sunt uncuvânt sinistru buhuhu…cum să trăiesc …stăpânind lumea altora, mai străini decât mine,mai lungiţi, mai albiţi, mai fugiţi…plutesc prin aerul moale… ce bine…* * *Bărbatul capcană se bate pe ranăStrăbate deşertul din plămâni şi ştie să tragă un fumDirect pe nasE o capcană vie din carne care se împleteşte cu tineCu mâinile ciuntite de dinţii lui te aperi doar de amorulartei de a da din mâinişi de a conduce orchestre de jazomanie si piromaniePentru că nu-i aşamuzica face din tine un foc uneoriBărbatul capcană este el însuşi o ranăadâncă în tine în mineîn ele şi în toate.Se adaugă la lista ta de eşecuri frumoase, dureroase darEx Ponto nr.3, 20067