Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

12.07.2015 Views

imagineMarin GherasimUn spirit integratorDemersul plastic al lui Marin Gherasim, senin polisemic, aşa cum îl ştimde câteva bune decenii, nu încetează să se îmbogăţească în materia saintimă; forme şi volume puternice, primare, vibraţia pastei, melancolia şiextazul culorii fiind aici doar stratul exterior care atrage privirea şi celelaltesimţuri. Spun asta întrucât straturi mai adânci se fac simţite în fiecare tabloual pictorului acesta care, tentând parcă apropierea de acel mathesisuniversalis de care vorbea Constantin Noica în Jurnal filosofic, aspiră latotalitatea mesajelor umanului. E vorba de investigarea unui subconştientcolectiv ce şi-a imprimat pecetea pe arhitectura şi mobilierul popular, peobiectele de cult, pe planul aşezărilor înseşi. În acest mod de a vedealucrurile, ontologie, istorie, geografie se dovedesc domenii complementareartei, iar spiritualitatea încorporată în vechile construcţii (de la cuptoareţărăneşti până la bolţile şi absidele de biserici), trece parcă de la sineîn pânzele îndelung cumpănite ale pictorului. Arhetipul, votivul, ctitoria,nobleţea actului fondator, darul hărăzit unei forţe supreme sunt constanteale picturii lui Marin Gherasim pentru că sunt, înainte de toate, caracteristiciale simţirii şi gândirii sale. Iar meditaţia nuanţată asupra raporturilorconcret-abstract, conceptual-pictural, libertate-rigoare, formă-spiritualitateni-l prezintă ca pe un artist profund, pentru care arta este în primul rândo activitate lăuntrică, o perpetuă înălţare a sinelui. De aceea nu defulărileci obsesiile integratoare îi ghidează penelul şi singura lui grijă estesă surprindă momentul prielnic, clipa ispirată în care viaţa şi arta devindestin. Tripticul Kairos pledează cum nu se poate mai bine acest crez alartistului căci ne recunoaştem întrutotul în extaticul joc al simbolurilor degraniţă ale umanului. Recunoaştem graţia visului şi stabilitatea realului,ne regăsim în libertatea zborului dar şi în rigoarea arhitecturii.CONSTANTIN ABĂLUŢĂEx Ponto nr.3, 200671

** *Se naşte la 16.12.1937 la Rădăuţi – Bucovina. În 1962 absolvă Institutulde Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, Bucureşti. Între 1963-1983 este asistentla Institutul „Nicolae Grigorescu”. Din 1984 şi până în 1990 lucrează caistoric de artă la Institutul de Istoria Artelor din cadrul Academiei Române. Din1990 ocupa, prin concurs, postul de profesor la Academia de Arte Bucureşti(Universitatea Naţională de Arte).Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România din 1966.Debutează în anul 1962 în cadrul Expoziţiei Oraşului Bucureşti (SălileDalles). Din 1962 şi până în prezent participă la majoritatea expoziţiilor anuale,bienale, republicane organizate în capitală.Ex Ponto nr.3, 2006Expoziţii de grup:1967 - Simpozionul Internaţioal Constantin Brâncuşi, Sala Kalinderu, Bucureşti;Praga, Expoziţie retrospectivă de artă plastică românească;1970 - Stuttgart, Arta românească contemporană; Torino, Expoziţie organizată de Muzeul de Arte al României;1971 – Festivalul de Artă de la Cagnes-Sur-Mer (Franţa)1974 – Artă şi energie. Expoziţie organizată de criticul de artă Dan Hăulicăla Galeria Nouă, Bucureşti; Arta şi oraşul, Galeria Nouă. În cadrulexpoziţiei i se organizează o expoziţie personală;1981 – Prima expoziţie 9+1 Galeria Simeza;1982 – Geometrie şi sensibilitate, expoziţie organizată de pictorul ConstantinSevastre la Sibiu; Haga, expoziţie românească la Galeria Pulchri;1983 – Locul, fapta şi metafora. Expoziţie organizată la Muzeul Satului deistoricul de artă Anca Vasiliu; Roma, Premiul Caravaggio; Belgrad.Artă românească contemporană la Muzeul de Artă Modernă dinBelgrad;1986 – Londra. Galeria Mall. Arta românească contemporană;1990 – Expoziţia Filocalia, Sălile Teatrului Naţional, et. 3/4;1993 – Însemne ale pictorului în geometrie şi materie. Muzeul Colecţiilor,Bucureşti. Simpozionul Oprescu – Focillon; Venezia. Bizanţ dupăBizanţ. Centrul Cultural Român;1996 – Expoziţia Experiment. Galeria et. 3/4, Teatrul Naţional Bucureşti;1997 - Artă Concretă, Muzeul Naţional de Artă al României; Arta şi Sacrul,Parlamentul României, Bucureşti; Arta ’97, Definiţii paralele, BancaNaţională a României;2000 – Expoziţie de grup la Copenhaga, Galeria Jungerstet&Brostrom;2002 – Arta din Est, Tesalonic, Grecia. Muzeul de Artă Modernă; Expoziţiede grup, Marin Gherasim, Florin Mitroi, Darie Dup, la Palatulbrâcovenesc Mogoşoaia;2003 – Expoziţie de grup la Tokyo. Centrul Cultural Româno-Japonez.Expoziţii personale:1969 – Ateneul Român, Buureşti; 1970 – Sala Apollo, Bucureşti (ciclul Proteic);1977 – Galeria Simeza, Bucureşti; 1986 – Sălile Dalles, Bucureşti(retrospectivă); 1993 – Viena, Centrul Cultural Român;1994 – Galeria Catacomba, Fundaţia Anastasia, Bucureşti; 1998 –72

imagineMarin GherasimUn spirit integratorDemersul plastic al lui Marin Gherasim, senin polisemic, aşa cum îl ştimde câteva bune decenii, nu încetează să se îmbogăţească în materia saintimă; forme şi volume puternice, primare, vibraţia pastei, melancolia şiextazul culorii fiind aici doar stratul exterior care atrage privirea şi celelaltesimţuri. Spun asta întrucât straturi mai adânci se fac simţite în fiecare tabloual pictorului acesta care, tentând parcă apropierea de acel mathesisuniversalis de care vorbea Constantin Noica în Jurnal filosofic, aspiră latotalitatea mesajelor um<strong>anul</strong>ui. E vorba de investigarea unui subconştientcolectiv ce şi-a imprimat pecetea pe arhitectura şi mobilierul popular, peobiectele de cult, pe pl<strong>anul</strong> aşezărilor înseşi. În acest mod de a vedealucrurile, ontologie, istorie, geografie se dovedesc domenii complementareartei, iar spiritualitatea încorporată în vechile construcţii (de la cuptoareţărăneşti până la bolţile şi absidele de biserici), trece parcă de la sineîn pânzele îndelung cumpănite ale pictorului. Arhetipul, votivul, ctitoria,nobleţea actului fondator, darul hărăzit unei forţe supreme sunt constanteale picturii lui Marin Gherasim pentru că sunt, înainte de toate, caracteristiciale simţirii şi gândirii sale. Iar meditaţia nuanţată asupra raporturilorconcret-abstract, conceptual-pictural, libertate-rigoare, formă-spiritualitateni-l prezintă ca pe un artist profund, pentru care arta este în primul rândo activitate lăuntrică, o perpetuă înălţare a sinelui. De aceea nu defulărileci obsesiile integratoare îi ghidează penelul şi singura lui grijă estesă surprindă momentul prielnic, clipa ispirată în care viaţa şi arta devindestin. Tripticul Kairos pledează cum nu se poate mai bine acest crez alartistului căci ne recunoaştem întrutotul în extaticul joc al simbolurilor degraniţă ale um<strong>anul</strong>ui. Recunoaştem graţia visului şi stabilitatea realului,ne regăsim în libertatea zborului dar şi în rigoarea arhitecturii.CONSTANTIN ABĂLUŢĂEx Ponto nr.3, <strong>2006</strong>71

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!