Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

12.07.2015 Views

Cu suflu-i arzător crăpând buzele uscate şi pielea lăsând-o caamintirea izvoarelor.Acum munca devine chinuitoare, dar nu ne odihnimŞi aripile Harmattan-ului se molcumesc sub forţa muşchilor îndârjiţiŞi, deodată, pe terasa dela Popenguine, îţi întorci spre mineochii tăi ca oceanulIar Alizeele îşi reîncep imnele spre înflorirea bucuriilor noastre.Pe neaşteptate, pe colinele triste, sfidând Harmattan-ul aparprimele flori!O, surzilor, o, politicienilor, n-auziţi, oare, seva tainic chemândla austeritate?N-auziţi florile izbucnind peste monotonia de la Popenguine?Nu vedeţi că manghierii apasă în mugurii roşcaţi precumumflăturile de grăsime pe trupul bizonilor?Da, nările au adăstat mireasma subtilă a mimozelorŞi am cules primele roade ale anului: am mâncat laptele acru cufăină de jujubeCa o mâncare a meditaţiei.Iată florile penitenţei: arborele-vrăjitor care ne întinde cupelesale vineţii.Apoi, supus, Harmattan-ul prin veghea şi tinereţea nopţilor aprilineIată-l aducând Bună-Vestire, gliricidelor şi glicinelor zâmbind pestriţŞi împrejur, în lumină, florilor de aur şi viaţă numite cassias de Sieber.Peste tot mireasma Primăverii, şi nici o picătură de apă în alizeul pascal.Mireasma Primăverii verde-alb-aurie, parfumul de albiziazygiaPrecum cel de lămâie, înmiresmând suflete şi pasiuni.Da, şi salut ivirea lor în alizeul marii bucurii:Să piară tot ce-i învechit la negri, trăiască Negrul nou!Şi spiritul a coborât printre noi în purpura arborilor de focDin iubire, Doamne, tu ai coborât în noi, ah! locuindu-ne, TuCel mai-mult-decât viaţaTu, adâncul care eşti roşul corpurilor şi al inimilor.Te salut, Spirit, care te încarnezi în inimi şi în sufletPrin vocea tam-tam-ului acordul trinitar: poemul s-a scris în trei limbi.O, fraţilor care trăiţi jubilaţia bucurieiCântaţi cu mine şi, da, să dansăm în gloria atleţilor şi aîndrăgostiţilorDar şi mai mult, în gloria splendorilor de Spirit într-o sfântăexaltare imnificându-i fecunditatea: ramurile grele defructe la vremea înrodirii şi a îndrăgostirii peştilor.**Iată acum dăm focului buşteni şi resturi, să se cureţe pământulspre împodobireSpre a primi seminţele esenţiale. Le vom alege pe cele de preţDe dragoste curată. Seminţe de îndelungă meditaţie.Să mă grăbesc, da, cât încă timpul e bunSă nu cad sub dulcea, greaua mireasmă a laurilor-trandafiriasemenea mulatrelor.Deja aud în depărtare vuietul ploii urcând dinspretenebrele din SudEx Ponto nr.3, 200669

În timp ce, pe pluta valurilor, saltă raţele sălbatice sub ţipătulpescăruşilor.Din Kafountine până-n depărtatul Fongolimbi, pe mica întindere-a ţăriiAud în depărtare, din Răsărit în Apus, mareea montană a ruturilor nocturne.Suflă peste mine, înţelepciune, când urlă în mine cataractelesângelui străvechi:Eu voi trăi deschis mării, mama hrănitoare a spiritului.Da, mă hrănesc apa şi sarea, carnea fructelorşi meiul pentru peşti.Noaptea va veni, aşteptând potopulÎntre două furtuni uscate, va sufla – asta se-ntâmpla la DylorÎntre două crize, surâsul ca o briză peste măcrişul Bunicii.Nu, eu voi fi sub privirile tale şi-mi vei potoli înfrigurarea cusurâsul ochilor-alizeiOchii tăi verzi-aurii, asemenea ţării tale atât de proaspătă lasolstiţiu în Iunie.Unde eşti tu, acum – ochi ai ochilor mei – auria mea, normandamea, cuceritoarea mea?La mama ta cea cu chip luminos? – O, am înţeles farmeculvostru! acum la puterea vârsteiLa mama ta, acolo la via sălbatică şi sticleţi domestici, cu mierleşi piţigoi prin smeuriş?Sau la bunică-ta, acolo lângă strămoşi pudraţi cu un lan de criniSpre a retrăi în Împărăţia Copilăriei?Iată-te rătăcindu-te spre-a mă regăsi în labirintul de brebenocpe muntele minunat asaltat de ciuboţica-cucului.Nu-ţi lăsa auzul pradă cucuvelelor! Ele strigă sub lună pentru-aalunga căpriorii visului.Dar peste absenţa mea cântă ochii tăi de briză albastră astfel caAbsenţa să fie-o Prezenţă continuă.*Ex Ponto nr.3, 2006Grăbeşte-te, iubire, dulceaţă de cyclamen, lumină domoală-nseptembrie: eu sorb puteri proaspeteSpre-a birui pornirea sângelui vuitor ca mareele-n echinoxIată, sunt ultimele furtuni, octombrie cu morţii săi în cortegii –acum la aniversarea mea –La miezul nopţii mă vor vizita Măştile! şi trebuie să mă rog subroua zorilor.Da, vom avea de recoltat prin ploaie fructele de mango înaintede reîntoarcereRecoltă de noi strigăte ale copiilor ce îşi oferă lui Dumnezeuprepuţurile vârstei fragede mâncând mei timpuriu.Iar eu – ochii tăi de miere îndelung băută apasă peste puterea atletului –Aşteptând, între vânturi uşoare, aripile AlizeelorSunt spiritul deschis ca o corabie, fremătător mişcându-se capalmierul.Prezentare şi traducere deRADU CÎRNECI70

În timp ce, pe pluta valurilor, saltă raţele sălbatice sub ţipătulpescăruşilor.Din Kafountine până-n depărtatul Fongolimbi, pe mica întindere-a ţăriiAud în depărtare, din Răsărit în Apus, mareea montană a ruturilor nocturne.Suflă peste mine, înţelepciune, când urlă în mine cataractelesângelui străvechi:Eu voi trăi deschis mării, mama hrănitoare a spiritului.Da, mă hrănesc apa şi sarea, carnea fructelorşi meiul pentru peşti.Noaptea va veni, aşteptând potopulÎntre două furtuni uscate, va sufla – asta se-ntâmpla la DylorÎntre două crize, surâsul ca o briză peste măcrişul Bunicii.Nu, eu voi fi sub privirile tale şi-mi vei potoli înfrigurarea cusurâsul ochilor-alizeiOchii tăi verzi-aurii, asemenea ţării tale atât de proaspătă lasolstiţiu în Iunie.Unde eşti tu, acum – ochi ai ochilor mei – auria mea, normandamea, cuceritoarea mea?La mama ta cea cu chip luminos? – O, am înţeles farmeculvostru! acum la puterea vârsteiLa mama ta, acolo la via sălbatică şi sticleţi domestici, cu mierleşi piţigoi prin smeuriş?Sau la bunică-ta, acolo lângă strămoşi pudraţi cu un lan de criniSpre a retrăi în Împărăţia Copilăriei?Iată-te rătăcindu-te spre-a mă regăsi în labirintul de brebenocpe muntele minunat asaltat de ciuboţica-cucului.Nu-ţi lăsa auzul pradă cucuvelelor! Ele strigă sub lună pentru-aalunga căpriorii visului.Dar peste absenţa mea cântă ochii tăi de briză albastră astfel caAbsenţa să fie-o Prezenţă continuă.*Ex Ponto nr.3, <strong>2006</strong>Grăbeşte-te, iubire, dulceaţă de cyclamen, lumină domoală-n<strong>septembrie</strong>: eu sorb puteri proaspeteSpre-a birui pornirea sângelui vuitor ca mareele-n echinoxIată, sunt ultimele furtuni, octombrie cu morţii săi în cortegii –acum la aniversarea mea –La miezul nopţii mă vor vizita Măştile! şi trebuie să mă rog subroua zorilor.Da, vom avea de recoltat prin ploaie fructele de mango înaintede reîntoarcereRecoltă de noi strigăte ale copiilor ce îşi oferă lui Dumnezeuprepuţurile vârstei fragede mâncând mei timpuriu.Iar eu – ochii tăi de miere îndelung băută apasă peste puterea atletului –Aşteptând, între vânturi uşoare, aripile AlizeelorSunt spiritul deschis ca o corabie, fremătător mişcându-se capalmierul.Prezentare şi traducere deRADU CÎRNECI70

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!