Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

12.07.2015 Views

Mă voi înzdrăveni cu mei proaspăt, cu ulei neînceput îmi voiunge fruntea şi ochiiŞi gura. Fiindcă există pericolul sufletului cisternă goală fiindcând lanurile foşnesc mândrePericolul de-a hiberna în timpul verii.Pentru neamul meu negru important nu-i somnul rasei cisoarele sufletului, neamul meu vede şi trăieşteNeamul meu negru stă cu mistria în mână, dar şi cu suliţa. Şiasta nu doar pentru a mânca şi a bea clipa ce treceCu atât mai mult cu cât nu mă voi culca pe trandafirii Capului Verde!Datoria mea este de a veghea spre viitorul înfloritor al stirpei meleBucuria mea, de a crea imagini spre-a o hrăni, lumini fără-de-trecereale Cuvântului!Acum, că grânele-s coapte, iar turmele graseAcum, că peştii abundă în apele-nspumate ale curenţilor mariniPlăcut e să dormi sub Alizee…Ci iată-mă strălucind de uleiul de palmier ca aurul roşu, asemenea campionuluidin Sine la începutul anotimpuluiMiere în vocea tinerelor fete – pentru nunţile Primăverii cândse pregătesc împodobirile.Da, zic nuntiri cu poporul meu, şi iată mă pregătesc pentru-a posti şi a veghea.Nu! eu nu-s prinţ cu diademă purpurie şi nici având pe pieptcrucea din scoici albeŞi nu sunt ca prigoria peste viesparul din Nubianu-s şef BarbarieiCi numai îndrăgostitul de Senegal, reinvestit cumantaua de vânt.*Să vină seara, în timp ce tam-tam-urile batSă mă opresc în Calea Lactee, pentru a asculta din vânt în foilepalmierilor tânguirea poeteselorFlacără ascuţită din tâmpla mea, va trebui să-mi strâng inimade omApoi să aprind lampa, să calculez ca un bun gânditorŞi să pregătesc viitorul cu o îndelungă privire fertilă.Aşa cum am prezidat sărbători sub plafoane austere cu ziduriputernice şi curateBinecuvântând tot ceea ce nu era algebră sau geometrie:Nobleţe – nu-i nevoie a te naşte nobil pentru a avea mersulmândru al dromaderuluiSau al girafei care duce trai bun cu vecinul său leul – rege.Iată ridic enigma la rang de instituţie; până acum singură kôra afost la înălţimea intenţiei noastre.Am lăsat negritudinea şapte ani fără apăspre a se naşte viziuneaŞi spre a-nflori rasa umană.În această seară când cei din urmă şi-au prosternat ultimele turbane şipanaşe, cândAm zărit cele din urmă surâsuri de graţieEu n-am mai regăsit străvechile straie miresmate: am recâştigatînsă acel dulap roşu care păstrează măştile lustruiteVeghind până la sfârşitul celui de-al treilea somn. Luceafărul deEx Ponto nr.3, 200667

ziuă mi-a bătut în fereastră, dar erau treze deja AlizeeleSpre a-mi săruta somnul din zori.Noapte africană, Noaptea mea minunată!Numai tu ştii în acest anotimp al înfloririlor aceste promisiunide VarăNumai tu îmi cunoşti strădania de sub lampă, suferinţaŞi spaimele, tu îţi reaminteşti, o, Noapte! tăcerea, neputinţa de astrigaM-ai legat ca pe un hoţ, neputând să sar, să fug în adâncurilestufoase ale pădurilor.Noapte! Noapte luminoasă! Noapte blondă pe care Şerpii aupromis-oNyilanei cea dulce, Noapte liniştită, Noapte a palmieriloralintătoarea mea noapteNoapte alizeeană, elyseană, Noapte joaliană, Noapte care-miredai candoarea copilărieiNoapte, Noapte, tu ai fost în nopţile adânci ale Iubitei bântuindu-iinsomniileIubita care s-a consolat cu aşteptarea.Noaptea-prietenă în aceste nopţi, Blonda mea Noapte sprijină-miputerile în luptăO, Noaptea mea Noapte, tu Noapte fără-de-noapte!…*Ex Ponto nr.3, 200668Noapte-Alizee din Împărăţia Copilăriei, care încă mai cânţiLa Joal până la mijlocul iernii – mureau ţânţarii! până-n al nouălea neam!Am nevoie de voi, palmieri, spre a-mi continua cânteculîmprospătaţi-mi fruntea şi respiraţia.În imnul meu îi laud pe toţi muncitorii negri, pe ţărani, pescariPe păstori, pe toţi cei care participă la marelecor al recoltelor.Fiindcă ei nu se mulţumesc doar a mulge, a mânà asinul şicămila, ori a căra saci la basculă;Eu cânt tinereţea care nu se mulţumeşte să culeagă onoruri şipoeme în vuietul arenelor.Da, te voi cânta în ritmul meu de argint, în ritmul şoldurilor talestrălucind indigoPe tine, Vigurosule negru, asemenea palmierului zvelt frumosîn întreceriDar şi pe tine mai frumosule cu mâinile de muncă, plugaruleşiroind de sudoareMai frumos decât strălucitorul brăzdar!Învaţă-mă imnurile muncii şoptindu-lecu vocea ta de aur verde.Iată-i pe cei care, fără-ncetare, umplu hambarele şi caseleRidicând pătule, revigorând izvoarele şi flota de pirogi, reînviindturmele sub vântul Harmattan-ului.O, voi, toţi, fraţi ai mei, vă laud sângele aprins, muncile pentrucei albi şi bucuriile voastre negreVă cânt pentru că trebuie să cânt!Da, cânt flamura Africii şi forţele-i esenţiale.Ascultaţi şi priviţi! Alizeele au tăcut.Cu dintele deşertului peste ţară s-a ridicat Harmattan-ul

ziuă mi-a bătut în fereastră, dar erau treze deja AlizeeleSpre a-mi săruta somnul din zori.Noapte africană, Noaptea mea minunată!Numai tu ştii în acest anotimp al înfloririlor aceste promisiunide VarăNumai tu îmi cunoşti strădania de sub lampă, suferinţaŞi spaimele, tu îţi reaminteşti, o, Noapte! tăcerea, neputinţa de astrigaM-ai legat ca pe un hoţ, neputând să sar, să fug în adâncurilestufoase ale pădurilor.Noapte! Noapte luminoasă! Noapte blondă pe care Şerpii aupromis-oNyilanei cea dulce, Noapte liniştită, Noapte a palmieriloralintătoarea mea noapteNoapte alizeeană, elyseană, Noapte joaliană, Noapte care-miredai candoarea copilărieiNoapte, Noapte, tu ai fost în nopţile adânci ale Iubitei bântuindu-iinsomniileIubita care s-a consolat cu aşteptarea.Noaptea-prietenă în aceste nopţi, Blonda mea Noapte sprijină-miputerile în luptăO, Noaptea mea Noapte, tu Noapte fără-de-noapte!…*Ex Ponto nr.3, <strong>2006</strong>68Noapte-Alizee din Împărăţia Copilăriei, care încă mai cânţiLa Joal până la mijlocul iernii – mureau ţânţarii! până-n al nouălea neam!Am nevoie de voi, palmieri, spre a-mi continua cânteculîmprospătaţi-mi fruntea şi respiraţia.În imnul meu îi laud pe toţi muncitorii negri, pe ţărani, pescariPe păstori, pe toţi cei care participă la marelecor al recoltelor.Fiindcă ei nu se mulţumesc doar a mulge, a mânà asinul şicămila, ori a căra saci la basculă;Eu cânt tinereţea care nu se mulţumeşte să culeagă onoruri şipoeme în vuietul arenelor.Da, te voi cânta în ritmul meu de argint, în ritmul şoldurilor talestrălucind indigoPe tine, Vigurosule negru, asemenea palmierului zvelt frumosîn întreceriDar şi pe tine mai frumosule cu mâinile de muncă, plugaruleşiroind de sudoareMai frumos decât strălucitorul brăzdar!Învaţă-mă imnurile muncii şoptindu-lecu vocea ta de aur verde.Iată-i pe cei care, fără-ncetare, umplu hambarele şi caseleRidicând pătule, revigorând izvoarele şi flota de pirogi, reînviindturmele sub vântul Harmattan-ului.O, voi, toţi, fraţi ai mei, vă laud sângele aprins, muncile pentrucei albi şi bucuriile voastre negreVă cânt pentru că trebuie să cânt!Da, cânt flamura Africii şi forţele-i esenţiale.Ascultaţi şi priviţi! Alizeele au tăcut.Cu dintele deşertului peste ţară s-a ridicat Harmattan-ul

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!