Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC
Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC
Furtuni înnebunind azurul, scuturând peste pământ florileflamboyante asemeneaUnor albe rochii sacrificate.Şi somnul meu, o, furtuni nebune! când totul doarme la adăpostul lucirilorVoi, sărutate de vânt, în spaima mea urlu ascunzându-mi faţa tremurândŞi precum leul în noapte, pe-naltele, triste platouriMă-nvârt în jurul căror absenţe? Vaste locurile şi goale camerele,parcă-s pustiite de mare.Absenta absentelor, tu singura absenţă fără-de-marginiScumpa mea, tu, urmă de nisip, gingăşieŢărm de nesperate delicii şi colină a Nordului, albastră colină arâului acestei nopţi.Anotimpul ploios mă apasă. Pieptul mi-e strâmt inima face eforturiŞi verdele despotic devine întunecat; uscatele ierburi devin arachideReptile alunecoase pe sub genunchi mi se târâie.Plouă în cataracte peste Dakar, peste pilonii Capului Verde.Apa tulbure mă îneacă asemenea fructului de papaye.Năvala apelor s-a anunţat la Scările din Bakel: vuind pestetoate digurile şi peste calculele inginereşti.Sunt sătul de apa asta tulbure, care-mi inundă şi sufletul.Insomnii, insomnii! Şi nu-mi sunteţi deloc alintătoare nicimăcar cât tunetul sec în luna august.Sub gheizerele sângelui să plesnească coaja lucrurilorŞi-n aripi mistuitoare focurile câmpiilor uscate să urce cometă de aurCăzând apoi fără de coadă, mistuindu-se. Şi să plutească zadarnicesenţele seminale.Nu!…Eu, Stăpânul-cuvântului, prefer un blestem: acest sânge caldmonoton şi această înmulţire fetidăAceste miasme, muşte, ţânţari şi friguri, delirurile acestea deiarnă să se adune în anotimpul ploiosAcum, când fiecare frumos gândeşte de mamă şi la iubirile de odinioarăMai înainte de-a se scufunda în groaznicul neant.Da, blestem: fiecare, în poto-poto, unde se afundă încet toate răbdărileAcolo să cadă toate puroirile inimilor, care vă sorb energia cuventuzele lor de neoprit!Ele cântă-n adânc sub pădurile tăcerii, şi trebuie să aprindemlampa spirituluiPentru ca să nu putrezească arborii, spre a nu mucezi carnea, şi- mai ales! – pentru a nu rugini brăzdarul.În această auroră neaşteptată îşi ţipă cântecul pichera şi latrăbucuros câineleÎn onoarea oamenilor care, iată, s-au adunat.*Alizee ale copilăriei, ale copilăriei mele, ah! atunci soseaOctombrie şi sfârşitul lui când se împodobescmormintele în cimitire.Erau ultimele ploi mici, ultimele toropeli*Ex Ponto nr.3, 200665
Ultimele friguri, primii fragi şi cele mai frumoase înrourăridimineaţa.Şi reînceperea cursurilor, noile chipuri venite de aiureaŞi cele care soseau din Franţa, ca merele roşii ce cad înKaolack, fructe grele de rônier.- Catifelatele chipuri negre, şi ca nişte petale, cei cu pielea roşie!Atunci prietenii proaspete se închegau, şi cântări ce se stingeauabia la ivirea zorilor.Apoi, într-o zi, spre amiază, primele rândunele:Asemenea Morţilor blajini, asemenea primelor vânturi mângâindcolinele MamellesIgnorând căile obişnuite, primele rândunele sosesc.Ele zboară legănându-se, aripile strălucindu-le-n soare.Zigzagând apoi un tur de onoare deasupra Metropolei înaintede-a se-ndrepta spre Gambia.O zi, două, şi steagurile cad, puterea vântului se ofileşte ca obucurie goală.Da, atunci, alte zile, ore năclăite, greoaie, sudoare abundentăelevi trişti eram.Lenevind ne disputam un loc, precum câinii galbeni un os, lafel favorurile profesorului.Şi din nou o rumoare noaptea, un cântec murmurat dulcefremătând în palmierii înalţi.O dimineaţă, deci, sosesc alergând Isabelle frumoasa cu ochiide un albastru transparent, Soukeina cea din mătaseneagră, surâs al soarelui pe buzele mării!«Prieteni, oh! iată Alizeele, adevăratele Alizee pe aripile măriişi ale cerului.Keina cea din mătaseneagră, surâs al soarelui pe buzele mării!«Prieteni, oh! iată Alizeele, adevăratele Alizee pe aripile măriişi ale cerului.«Asemenea îngerilor, ele sosesc din Canare, dar pleacă şi spreAzore dinspre nu ştiu care insulă încă«Poate că dinspre Râurile din Nord, din insula aceea undefetele se hrănesc cu zăpadă.»Şi timp de treizeci de zile suflă şuierând Alizeele ritmând aerulcu aripile lor.Şi era o plăcere pe străzi, prin pieţe şi în sălile de cursuri. Şi obună înţelegere între oameni.Peste port se rotea ţipând cercul cocorilor şi s-auzea muzicamaşinilor din manufacturi.Era ca o prospeţime de lapte într-o dimineaţă de Decembrie!*Ex Ponto nr.3, 200666Bucurie a mântuirii!Să scapi de ventuzele umezelii primordiale, de căldură,de umorile sângelui şi ale spermei.Bucuria eliberării!Asemenea şopârlei albastre cu capul galben, gustând soarelenemişcată la marginea apei limpezi:Limpezimea Alizeelor noaptea, când, în cearceafuri negreoamenii se întind pe-ndelete povestind acolo pe-naltele terase.
- Page 16 and 17: în schimb, asfaltul te dinamizeaz
- Page 18 and 19: în care ai putea să îţi întinz
- Page 20 and 21: Un ins orbecăia ca în visOchii -
- Page 22 and 23: Şi în secunda următoareSă apar
- Page 24 and 25: CLAUDIA VOICULESCURondeluriDoar ste
- Page 26 and 27: OLIMPIU VLADIMIROVMulţumireTrec nu
- Page 28 and 29: prozăFLORIN ŞLAPACO teribilă set
- Page 30 and 31: Ah, a zis Aloisius, ia uite-l şi p
- Page 32 and 33: viaţa multor fiinţe zaharisite, a
- Page 34 and 35: crede în ce facem noi. Apoi, câte
- Page 36 and 37: - Dar sensibiloasă mai eşti, se s
- Page 38 and 39: publicul avizat (şi nu numai) al u
- Page 40 and 41: Din somn mă scoală-n miez denoapt
- Page 42 and 43: Lumina cunoştinţii să-i facă ar
- Page 44 and 45: memorialisticăPERICLE MARTINESCUPa
- Page 46 and 47: asta este şi drama ţării mele, a
- Page 48 and 49: provocând pagube importante, deşi
- Page 50 and 51: formidabil, într-adevăr: nouă bo
- Page 52 and 53: 11 iulie Mâine dimineaţă plec la
- Page 54 and 55: locul lor, tejgheaua şi rafturile
- Page 56 and 57: cărui frunze fâşâiau în vânt
- Page 58 and 59: originalul de lângă mine - la sca
- Page 60 and 61: traduceri din literatura românăIL
- Page 62 and 63: Rituella fête met cet être en tra
- Page 64 and 65: elogios, recunoaşterea unanimă. P
- Page 68 and 69: Mă voi înzdrăveni cu mei proasp
- Page 70 and 71: Cu suflu-i arzător crăpând buzel
- Page 72 and 73: Marin Gherasim - Diptic, 1994, ulei
- Page 74 and 75: IIIMarin Gherasim - Kairos, 2001, t
- Page 76 and 77: Marin Gherasim - Aripă, 2000,ulei
- Page 78 and 79: imagineMarin GherasimUn spirit inte
- Page 80 and 81: Retrospectivă la Muzeul Naţional
- Page 82 and 83: invitat „ex ponto”CARMEN CHIHAI
- Page 84 and 85: vine din povestea lor. Or, noi avem
- Page 86 and 87: Paradoxically, the myth of the unfo
- Page 88 and 89: validate or invalidate the choices,
- Page 90 and 91: versions, even those which contain
- Page 92 and 93: tries to separate the editor’s do
- Page 94 and 95: ConclusionFrom the Platonic myth of
- Page 96 and 97: Fractalul este foarte aproape de pe
- Page 98 and 99: Conceptul de text matricial (aplica
- Page 100 and 101: Proximităţi şi diferenţe, unele
- Page 102 and 103: Citit retrospectiv, Ionescu nimere
- Page 104 and 105: avangardaPAUL CERNATÎntre extremel
- Page 106 and 107: Cu relativă simpatie „revoluţio
- Page 108 and 109: cu un cuprinzător eseu al d-lui Ni
- Page 110 and 111: *În paginile revistei Integral nu
- Page 112 and 113: la „stânga plasticei şi a liris
- Page 114 and 115: geri a separării dintre artistic
Furtuni înnebunind azurul, scuturând peste pământ florileflamboyante asemeneaUnor albe rochii sacrificate.Şi somnul meu, o, furtuni nebune! când totul doarme la adăpostul lucirilorVoi, sărutate de vânt, în spaima mea urlu ascunzându-mi faţa tremurândŞi precum leul în noapte, pe-naltele, triste platouriMă-nvârt în jurul căror absenţe? Vaste locurile şi goale camerele,parcă-s pustiite de mare.Absenta absentelor, tu singura absenţă fără-de-marginiScumpa mea, tu, urmă de nisip, gingăşieŢărm de nesperate delicii şi colină a Nordului, albastră colină arâului acestei nopţi.Anotimpul ploios mă apasă. Pieptul mi-e strâmt inima face eforturiŞi verdele despotic devine întunecat; uscatele ierburi devin arachideReptile alunecoase pe sub genunchi mi se târâie.Plouă în cataracte peste Dakar, peste pilonii Capului Verde.Apa tulbure mă îneacă asemenea fructului de papaye.Năvala apelor s-a anunţat la Scările din Bakel: vuind pestetoate digurile şi peste calculele inginereşti.Sunt sătul de apa asta tulbure, care-mi inundă şi sufletul.Insomnii, insomnii! Şi nu-mi sunteţi deloc alintătoare nicimăcar cât tunetul sec în luna august.Sub gheizerele sângelui să plesnească coaja lucrurilorŞi-n aripi mistuitoare focurile câmpiilor uscate să urce cometă de aurCăzând apoi fără de coadă, mistuindu-se. Şi să plutească zadarnicesenţele seminale.Nu!…Eu, Stăpânul-cuvântului, prefer un blestem: acest sânge caldmonoton şi această înmulţire fetidăAceste miasme, muşte, ţânţari şi friguri, delirurile acestea deiarnă să se adune în anotimpul ploiosAcum, când fiecare frumos gândeşte de mamă şi la iubirile de odinioarăMai înainte de-a se scufunda în groaznicul neant.Da, blestem: fiecare, în poto-poto, unde se afundă încet toate răbdărileAcolo să cadă toate puroirile inimilor, care vă sorb energia cuventuzele lor de neoprit!Ele cântă-n adânc sub pădurile tăcerii, şi trebuie să aprindemlampa spirituluiPentru ca să nu putrezească arborii, spre a nu mucezi carnea, şi- mai ales! – pentru a nu rugini brăzdarul.În această auroră neaşteptată îşi ţipă cântecul pichera şi latrăbucuros câineleÎn onoarea oamenilor care, iată, s-au adunat.*Alizee ale copilăriei, ale copilăriei mele, ah! atunci soseaOctombrie şi sfârşitul lui când se împodobescmormintele în cimitire.Erau ultimele ploi mici, ultimele toropeli*Ex Ponto nr.3, <strong>2006</strong>65
Change language