Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

Aceasta ar fi, în linii mari, prodigioasa activitate scrisă şi cea social-politicăa lui Senghor.Sărbătorit cu mare fast internaţional la împlinirea a 70 de ani (Dakar, 1976),Léopold Sédar Senghor se retrage din suprema magistratură (în 1980) după cedouăzeci de ani a prezidat Senegalul, dedicându-se în continuare multipleloractivităţi culturale. Notăm în acest sens câteva din funcţiile, nu doar onorifice pecare le-a îndeplinit: Preşedinte al Comitetului Internaţional al Latinităţii; Preşedinteal Comitetului de Conducere al Francofoniei; Preşedinte al Asociaţiei „Asturias”;Preşedinte de Onoare al Organizaţiei Mondiale a Poeţilor; Vicepreşedinte alInternaţionalei Socialiste ş.a.Deţinător a numeroase şi prestigioase premii internaţionale de poezie (întrecare Cununa de Aur a Festivalului Internaţional „Serile de Poezie” – Struga, Macedonia– 1976), membru honoris causa al multor academii şi universităţi (pestetreizeci şi cinci, între care şi cea din Bucureşti – 1976) fiind şi unicul «străin» primitîn Academia Franceză, Léopold Sédar Senghor rămâne, definitiv, un luminos numede referinţă în cultura şi politica mondială. Este, aici şi acum, potrivit a aminti că,în ţara noastră, scrierile sale s-au bucurat de trei ediţii ale creaţiei lirice (Jertfenegre –1969; Jertfe negre – ediţie franco-română, 1976; Totem – 1996), iar dincele de filosofia culturii, un volum (De la Negritudine la Civilizaţia Universalului - îndouă ediţii: 1986 şi 2006). Mai trebuie adăugat că, la împlinirea vârstei de 90 deani, Academia Română, Uniunea Scriitorilor şi Asociaţia de Prietenie CulturalăRomânia-Africa au organizat, în cinstea sa, o adunare omagială solemnă în aulaînaltului for cultural naţional.Marele scriitor şi om politic s-a stins din viaţă în decembrie 2001.Acum, la Centenar, suntem îndreptăţiţi să credem că lupta sa pentru libertateşi dreptate socială, precum şi valoroasa-i operă culturală, vor constitui idei majoreşi pentru secolul 21.Elegia Alizeelor(Élégie des Alizés)Pentru Colette, soţia meaEx Ponto nr.3, 2006Acest iulie, cinci ani de tăcere, după…A trebuit să-mi conduc în mod abil turma printre vânturi şi mărăciniÎntrucât libertatea este asemenea deşertului.Acum, că mirajele s-au risipit, aş vrea la umbra tamarinilorSă-mi îndestulez cu miere sălbatecă mulţimea de capete pletoase,s-o bucur cu vorbe, asemenea alcoolului din mei, ameţitor.Da, voi cânta botul umed şi blana albă dungată în aur a junincii fragedeCa la Sărbătoarea tuturor Sfinţilor, cândva, în copilărie voicânta întoarcerea Alizeelor.Furtuni! Furtuni de iulie! Trăznete de tunuri, tunuri de 14 iulie!Aduceţi steagurile în faţa lirei lui Dumnezeu în faţa bogăţiei Sale.*64