Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

elogios, recunoaşterea unanimă. Pătrundea astfel în poezia franceză un numenou, care se va afirma într-un mod cu totul original.În 1946 este numit comme grammairien et comme juriste pentru revizuireatextului noii Constituţii franceze. Este o recunoaştere a meritelor sale de cetăţean şide om politic francez. În tot acest timp, Senghor ţine o strânsă legătură cu ţara sa,cunoaşte îndeaproape şi permanent viaţa şi năzuinţele fraţilor săi negri, le sprijinălupta, îi încurajează. Pentru aceasta, concetăţenii săi îl aleg deputat de Senegalîn Adunarea Constituantă. În această calitate primeşte diferite însărcinări politice,de ordin cultural şi literar pentru Bruxelles, Lisabona, Florenţa, New York.În anii 1955 şi 1956 îndeplineşte funcţia de secretar de stat la Preşedinţiaguvernului în timpul cabinetului prezidat de Edgar Faure. Sunt ani de intensăactivitate politică, culturală, de creaţie literară şi publicistică. Aflat tot timpul înmiezul vieţii, poetul este profund angajat în tot ceea ce scrie, servind cu dăruiretotală interesele ţării sale, ale Africii în general.După debutul de mare succes din 1945, este publicat în 1947 de Léon Damasîn Poètes d’expression franπaise, ca fiind unul dintre cei mai reprezentativi înacest sens. Tot acum, André Gide prezintă publicului francez proaspăta revistăPrésence africaine, în jurul căreia se grupează Albert Camus, Richard Wright,Aimé Césaire şi, bineînţeles, Senghor. Aici îşi tipăreşte Chant de l’initié.În 1948 îşi cucereşte cititorii cu un nou volum de versuri Hosties Noires cuprinzândpoezii inspirate din timpul războiului şi al captivităţii, carte ce oglindeştejertfele pe care negrii, alături de albi, le-au dat pentru salvarea umanităţii. Totacum publică Anthologie de la poésie nègre et malgache, însoţită de un studiuintroductiv intitulat Orphée Noir semnat de Jean-Paul Sartre. Se dă astfel publiculuifrancez posibilitatea de a lua cunoştinţă cu o bună parte din creaţia poeticăafricană. Culegerea s-a bucurat de un deosebit interes atât din partea literaţilor,cât şi din partea publicului cititor.În 1951 îi apar: Les chants pour Naëtt, iar în 1958 o nouă carte de poeme,Ethiopiques. Aceleaşi sentimente de adâncă dragoste faţă de om, o înţelegeretotală a năzuinţelor popoarelor din Africa spre libertate şi dreptate răzbat în versuride o frumuseţe mobilizatoare.În 1959 este ales preşedinte al Adunării Federale Mali, iar în septembrie 1960senegalezii îl aleg preşedinte al ţării, primul în istoria Senegalului. Iată înfăptuitun mare deziderat al acestui popor: independenţa patriei.Chiar şi în această înaltă magistratură, Léopold Sédar Senghor continuă săse dăruie creaţiei poetice, publicând, în 1961, o nouă culegere de poezii de marefrumuseţe şi originalitate, Nocturnes. Tot în acest an i se atribuie, la Sorbona, titlulde doctor honoris causa.Începând cu 1964 – de-a lungul a peste zece ani – Senghor publică scrierileîn proză: eseuri sociale, politice şi filosofice. Afirmând că: Negritudinea este ansamblulde valori culturale ale lumii negre, felul în care ele se exprimă în viaţa,instituţiile şi operele popoarelor negre, Senghor demonstrează că: De la Negritudeà la Civilisation de l’Universel – concept pe care îl preia, îmbogăţindu-l, de laPierre Theilard de Chardin – constituie drumul fecundului demers spiritual pe careautorul Jertfelor negre ni-l propune spre atentă şi necesară reflectare, faţă în faţăcu soarta umanităţii şi a culturii. Eseurile lui Léopold Sédar Senghor – grupate încinci volume: LIBERTÉ 1 – Négritude et humanisme; LIBERTÉ 2 – Nation et lavoie africaine du socialisme: LIBERTÉ 3 – Négritude et Civilisation de l’Universel;LIBERTÉ 4 – Socialisme africain et democratique: LIBERTÉ 5 – Négritudeet dialogue des Culture – descoperă cititorului chipul complex al unuia dintre ceimai originali gânditori ai secolului douăzeci.Paralel cu aceste scrieri, marele senegalez şi-a îmbogăţit creaţia poetică cu noiopere: Lettres d’hivernage (Scrisori din anotimpul ploios) –1972: Poèmes – 1974:Elégies majeures – suivi de Dialogue sur la poésie francophone –1979.Ex Ponto nr.3, 200663