Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

editorialOVIDIU DUNĂREANUScriitorul şi societateaDacă ar fi să-l parafrazez pe Ştefan Bănulescu, aş putea spune că, dupăDecembrie ’89, pe scriitorul român „istoria l-a prins pe jos.” Iar de şaisprezeceani încoace, el împărtăşeşte soarta unui gladiator: mereu în arenă,mereu în situaţii limită, cu sufletul la gură şi sabia la gât. Prin strădania luide a lupta continuu pentru a supravieţui, el le asigură şi celor din tribune,veniţi să-l aclame sau să-l conteste, partea de glorie, de eternitate.A spune astăzi că eşti scriitor, sau mai bine zis a te afişa în aceastăpostură, mai ales în provincie, să zicem chiar într-un oraş precum Constanţa,este o mare imprudenţă. Numaidecât se găseşte o armată de spiriteîncruntate şi suficiente, care trăiesc în izolare şi inerţie culturală, să temăsoare chiorâş, ca pe un paria. Dacă aceasta este atitudinea ignorantuluide rând al societăţii, nu alta se dovedeşte a fi, faţă de scriitor, comportareaoamenilor care au frâiele puterii în mână: politicienii şi îmbogăţiţii primitiviai acestei tranziţii mâloase. Neîncrederea în cei ce scriu, teama de scriitorşi de ziarist sunt reacţiile lor viscerale. Pentru ei scriitorul şi ziaristul suntpersoane ciudate, imprevizibile, tenace şi incomode, care prin curajulde a spune răspicat adevărul, prin atitudinea lor intransigentă şi tăioasăfaţă de realitate, pot oricând să le strice imaginea şi să facă să le scadăcapitalul electoral şi cel moral.Ce-i drept, la întemeierea unei imagini defavorabile a scriitorului înochii societăţii româneşti, în aceşti ani, au contribuit chiar o seamă dintreconfraţii noştri, mai mult sau mai puţin valoroşi, care au făcut breasla derâsul lumii, prin lipsa de caracter, de înţelepciune şi echilibru, prin ferocitateanemăsurată a orgoliului şi egoismului lor, prin mahalagismul desorginte balcanică. (A se vedea cum a recepţionat societatea româneascăimaginea scriitorului, după „circul” televizat făcut de fiecare dată cu ocaziaalegerilor de la Uniunea Scriitorilor de dinainte de anul 2005). Eu cred căaceastă imagine, după toate cele petrecute, a rămas una destul de şifonată,iar noua conducere, avându-l în frunte pe domnul profesor NicolaeManolescu face eforturi vizibile şi consistente, prin programe culturalespeciale, pentru a o reabilita, pentru a-i reda „vizibilitatea” necesară şinormală în faţa opiniei publice.Ex Ponto nr.3, 20065