Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

formidabil, într-adevăr: nouă bombe, dintre care numai una a făcut explozie,atingând o cărămidărie de lângă lacul Tei.4 iulie Alarmă de o oră, între 8-9 seara. N-a fost nimic însă şi mi-apărut foarte rău că n-am văzut nici un spectacol. Eram cuP. pe malul lacului Floreasca, şi de acolo am fi putut priviîn voie lupta aeriană, deşi fata tremura ca varga în tot timpul alarmei. Dar,ruşii n-au vrut să ne ofere senzaţii tari. Mai că-ţi vine să le dai cu tifla, cândîncearcă să se apropie de Bucureşti!7 iulie, luni Pe cerul bucureştean linişte desăvârşită. Sirenele au ruginit,iar aviatorii mor de plictiseală.Comunicatul de azi al Marelui Stat Major anunţă ocupareaCernăuţilor şi eliberarea Bucovinei. Veste cam tardivă,fără să-şi piardă totuşi efectul. Despre Cernăuţi se auzea că a fost ocupatchiar la trei zile după începerea ostilităţilor. Aci se spunea că a fost cucerit,aci se dezminţea, şi aşa, în fiecare zi, odată era luat, odată nu. Abia astăzi,comunicatul oficial anunţă, în sfârşit, intrarea trupelor române în oraşul „PajureiNegre”.De Chişinău, nici nu mai vorbesc. Ieri un amic, gazetar, spunea că a venitchiar de acolo şi că a lăsat armata la marginea lui. „Până acum cred că auintrat în oraş ai noştri.” Londra anunţa aseară lupte crâncene în jurul oraşuluiBălţi. Iar ai noştri nu confirmă decât ocuparea Cernăuţiului. Tot e ceva!8 iulie, ora 1.30noapteaCe noapte liniştită! Luna e la culminaţie şi cerul fărănici un norişor. Bucureştiul pare mort, amuţit completşi am impresia că, demascat de risipa de lumină alunii şi nemaiputându-se camufla, s-a ghemuit în sineşi tace chitic, spre a nu fi observat de inamic şi luat la ţintă. Nu se aude decâtvântul care fâşâie printre ramurile copacilor şi câte un câine trezit din somn,care latră la lună, bezmetic. Mi se pare că sunt singurul vieţuitor ajuns acasăla ora asta, singurul noctambul ce-şi mai face încă de cap. E o noapte sublimă.Ce-o fi însă pe zonă? Se aud tot mai insistent zvonuri că moare floareaRomâniei în acest război „sfânt”. Mă gândesc la prietenii mei: Ştefan, Sandu,Neicu, Traian şi alţii. Ştefănică sper că e încă în Dobrogea. Ai grijă, Doamnede ei, cruţă-le tinereţea!9 iulie, miercuri O zi în care n-am schimbat o singură vorbă cu vreunbărbat, fiind obligat de împrejurări să stau numai întrefemei. O zi stupidă, moartă, plicticoasă, insignifiantă.Dimineaţa, Stana mi-a adus ceaiul. Ăsta a fost începutul. M-am întâlnit apoicu Tania, căreia i-am ajutat până la amiază să-şi strângă lucrurile din casă,în vederea mutării. Am muncit până la istovire. Cărţi, albume, hârtii, tablouri,Ex Ponto nr.3, 200649