Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

idoarele de la subsolurile întâi şi doi, unde se îngrămădeşte populaţia celordouăsprezece etaje locuite. Oameni de tot felul, de la generali în rezervă,până la servitoare, coboară la subsol şi stau unii lângă alţii, înfrăţiţi pentruo clipă de spaima generală. Majoritatea o constituiau femeile. Croitorese,prinţese decăzute, artiste bătrâne, stafidite, cu ticvuri de aristocrate, fete cuprofesiuni dubioase, adolescente superbe, tot ce trăieşte într-un bloc, fără săse vadă niciodată în ansamblu, de la murdării până la purităţi, de la sărăciepână la bogăţie, întâlneşti la subsol în timpul unei alarme. Nici o legătură cuexteriorul; parcă am fi în fundul pământului; ecoul surd al bubuitului bombelorajunge până aici, dar nimeni nu poate preciza cât de aproape sau de departecad ele. Numai în momentul când pereţii s-ar zgudui şi s-ar prăbuşi, ne-amda seama că pârjolul e chiar deasupra noastră. După aproape două ceasuripetrecute acolo, aerul devenise irespirabil. Un doctor militar, în uniformă,rătăcit pe acolo, se răstea la cei care coborâseră din apartamente cu câiniide lux; eu aveam un pekinez în braţe, căţelul lui Horia, dar acesta era atâtde simpatic, făcea nişte ochi aşa de mari şi părea atât de intrigat de tot cese petrecea în jur, încât colonelul s-a mulţumit să-i arunce o privire şi chiarsă-i zâmbească pe sub mustaţă. Lumea se înghesuie, se agită, când într-oparte, când în alta, ca într-un tunel. Mai târziu, ne-am retras într-o camerăde la subsolul întâi, la o prietenă a Marioarei, unde am stins lumina şi amdeschis o ferestruică, să respirăm puţin aer. Afară, prin întuneric, se auzeaudoar paşii sergenţilor care păzeau strada pustie. Din timp în timp mai cădeacâte o bombă, undeva, departe, stârnind panică la subsol. La 10.30 am ieşitşi oraşul mi s-a părut aproape altul, ca şi când nu l-aş fi văzut de mult. Trecuseprintr-o mare încercare, de groază şi nelinişte, şi acum răsufla uşurat.Bombele nu căzuseră în centru, de fapt nu se ştie unde căzuseră anume. Pebulevard, lumea, întârziată, grăbea spre case. În mod excepţional, astă searăcirculaţia s-a prelungit peste ora reglementară.A doua zi,dimineaţaCe ironie! Cele „peste o sută de bombe” pe care uniise lăudau că le-au numărat aseară, nu au fost decâtnouă, dintre care numai una a explodat, lângă laculTei. Bubuiturile de aseară erau ale tunurilor antiaeriene,iar exploziile erau ale rachetelor aruncate în aer, deasupra oraşului. Cine aavut norocul să-l vadă (ai mei acasă) spune că a fost un spectacol de toatăfrumuseţea. Eu, din al doilea subsol al blocului Ferekide n-am văzut decât…stele verzi, sau nici atât.Şi de data asta, aviaţia inamică s-a făcut de baftă. Un raid asupra Bucureştiului,soldat cu nouă bombe, dintre care opt oarbe şi una inofensivă,căzută lângă lac! Panica a fost însă mare. Efectul psihologic?Ex Ponto nr.3, 2006483 iulie Moscova şi Londra au anunţat astăzi că Bucureştiul a fostbombardat în „mod groaznic” şi toate obiectivele militaredistruse. Au fost de asemenea bombardate Constanţa (carepentru Moscova e ca şi ştearsă de pe faţa pământului) şi Ploieşti. În realitate,la Constanţa n-a mai căzut nici o bombă de joia trecută, Ploieştiul n-a văzutnici un avion străin până acum, iar la Bucureşti ultimul bombardament a fost