Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

memorialisticăPERICLE MARTINESCUPagini de jurnal (X)Uraganul istoriei. 1941-1944Bombe şi boemă27 iunie,ora 7.30 dimineaţaÎn noaptea asta au sunat trei alarme. Una pela ora 12 – n-am auzit-o decât ca prin vis. Altape la ora 2, când medicinista, vecina mea,m-a făcut să mă scol, fiindcă se speriase: i sepăruse că vede scântei roşii ridicându-se pecer şi zicea că sunt avioane care se duc să bombardeze Ploieştiul, undese află părinţii ei. A început să-i căineze. Stana o încurajează, spunândcă ea a auzit şi bombe înainte de sirene, ca şi ieri, ceea ce, iarăşi, e dedomeniul halucinaţiei. Până au apărut şi ceilalţi din casă şi până le-amliniştit, am pierdut vreo trei sferturi de ceas din somn. Încetarea alarmeia sunat târziu, după ce adormisem din nou, şi urletul sirenelor m-a trezitîncă o dată. A treia alarmă s-a dat acum, la ora 7, fără nici un alt efect, înafară de faptul că m-a sculat iarăşi din somn. A ţinut douăzeci şi cinci deminute. Au devenit cam plictisitori aviatorii ruşi: ne strică mereu somnul!„Bombardamentul” de ieri dimineaţă a lăsat, cu adevărat, urme laBucureşti. O bombă a nimerit într-o casă de pe Sfinţii Apostoli, iar altelevreo cinci-şase au căzut prin locuri virane, sfărâmând doar geamuri şicâteva ţigle de pe acoperişul clădirilor vecine. Mai toate bombele au căzutîn cartierul evreesc. Asta-i bună. Se zice că tovarăşii de la Moscova le-autrimis mesaje celor de la Bucureşti.E interesantă senzaţia pe care o ai în timpul unei alarme aeriene, cândzăreşti două avioane de-ale noastre zburând pe deasupra oraşului. Doioameni apără viaţa unui milion şi ceva de suflete, fără nici o pretenţie, fărălăudăroşenie. Ce mare pare atunci destinul unui aviator, al unui soldat!Mii şi sute de mii de oameni dorm cu obloanele trase, sau stau ghemuiţiîn adăposturi – şi numai doi zboară pe sus, înfruntând riscuri enorme şialungând un inamic ce ameninţă oraşul întreg. Atunci înţelegi de ce HoriaAgarici a devenit erou naţional, prin Ordinul de zi al Generalului, de ce toateziarele de ieri i-au închinat rânduri elogioase, fără nici o precupeţire. Acestaeste adevăratul eroism, concret, când omul se ia de piept cu moartea şiînvinge. Aceasta este cea mai mare victorie pe care o poate obţine unbărbat, iar dacă a cucerit-o înseamnă că a atins apogeul în viaţă. Horia, pecare-l cunosc foarte bine, fiindu-i prieten apropiat, avea vocaţie de erou.Pasionat pentru profesiunea lui, veşnic neliniştit, totdeauna preocupatEx Ponto nr.3, 200643