Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC
Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC
viaţa multor fiinţe zaharisite, ar fi putut intra pe sub pielea domnişoarelor, fieele bătrâne sau nu, ar fi astupat gura spurcată a lumii fără nici un efort, doarcu o acadea lila, înmiresmată, şi casa i-ar fi mirosit a vanilie şi a fistic, la gâtar fi purtat un şirag de praline care i-ar fi adus celebritatea cale de o legheşi mai bine. Dar şi mai bine… măscărici… azvârlit în lume de vârtejul uneivulve celebre, orfan din cap până-n picioare. Paiaţă plângăcioasă, cu vocede bas? Dimpotrivălea, şeful sectei măscăricilor, cu ramificaţii secrete în toatălumea, cu filiale puternice la Casa Albă şi la Kremlin, cu ambasadori dosiţi încele mai înfiorătoare cancelarii şi state majore, cu o amantă trapezistă, cu oaltă amantă dresoare de şerpi veninoşi şi cu o droaie de admiratoare triste şineconsolate. Nu măscărici, ci măscăriciul măscăricilor, ciuca ciucilor, cappodi tutti cappi, Naşul hohotului mondial, admirat şi adulat deopotrivă la Paris şiîn Sierra Leone, imitatorul de geniu al tuturor cretinilor care iau viaţa în serios.Cu toţii să mă pupe-n dos!Şi Anton contemplă o clipă vântul care-şi stinsese toată voioşia şi se cufundasebrusc în întunericul întristărei. Ei, da: cine există şi dă scântei, e vrednicsă intre în confraternitatea universală! Iată o expresie delicat-sentimentală,mistic-încrezătoare, a înţelegerii intuitiv-lirice a Cosmosului. În singurătateablândă, departe, auzea parcă ţopăitura mătăniilor unei călugăr ce se furişape-un coridor.Albit îmi este capul, dar sânu-mi înfloreşte, şi focul tinereţei prin sânge-mipodideşte! Ce fanfaronadă: viaţa îi devenise o ficţiune orală, donquijotescă.Se obişnuise să trăiască lenevos, între câteva imagini zburătăcind în jurul luide-a valma.O mâţă pricăjită, cu mustăţi de sublocotenent şi cu ifose de pisică birmanezăîşi sticli sălbatic ochii. Un căţel flotocos începu să-l latre. Lătră şi ella câine.Era o seară neliniştită ca şi javra care se foia de colo colo tânguindu-sefără rost. Anton adulmeca însă vântul schimbării. În curând, în noaptea seninăcând începea vara, pe care o simţea venind precum domoala apropiere aunui peşte, se va deştepta la nobila ambiţie de a face lucruri mari şi drepte, şiprin urmare de a trăi iarăşi în viitorime. El, sf.Anton Feciorelnicul. Închise unochi însetat de o teribilă sete de vise. Şi visă, doar cu el, splendoarea aceleinopţi vesele ca lumina zilei, în miezul căreia îşi scutură îndelung ciucuriidispreţului.(fragment de roman)Ex Ponto nr.3, 200631
DAN PERŞACapitolul XXIVMelodrama realului (II)DEx Ponto nr.3, 200632upă încă vreo sută de metri, doamna Fărăţară se opri brusc în loc. Luă seamala starea ei, la inima care-i bătea aidoma inimii unei vrăbii, cu bătăi scurteşi iuţi. Se strădui să-şi recapete controlul şi reuşi. Ori cel puţin aşa credea,deoarece conştientizase cât e de agitată. Se putea privi din afara ei însăşi,deci panica trecuse. A fost de ajuns să recunoască împrejurimile, ca să nuse mai simtă o rătăcită în lumea largă. Şi împrejurimile nu erau altele decâtale stabilimentului de chiromanţie, de magie albă şi astrologie. Chipul i seilumină. O partidă de ghicit în cărţi sau în zaţ de cafea, i-ar putea arăta cinesunt hoţii. Câteva pase magice, i-ar putea aduce înapoi banii, pe tavă. Aşacă intră. Străbătu un hol pustiu, mirată. Se aşteptase să fie, ca alteori, plin dematroane. Deschise uşa unei încăperi. O alta. Dar totul era vraişte. Abia cândintră în marea sală de astrologie, ai cărei pereţi emiteau o lumină albastră, zăripe cineva. Amabilul Saşa, despre care doamna Fărăţară ştia că îşi câştigasetitlul de amiral, amiral al astrologiei, capabil să urmărească navigarea mediumurilorîn celelalte lumi, era palid şi stătea în spatele unor doamne aşezateîn jurul unei mese de spiritism, pe care ardeau mii de lumânări fumegoase.Când o văzu, grăbi spre ea, însă nu ca s-o întâmpine, ci încercând să o scoatădin încăpere. Vai, doamna Fărăţară, oftă el şi o invită în altă odaie. DoamnaFărăţară intui o mare nenorocire. O fi murit patroana, gândi ea şi magicieneleîi însoţesc sufletul în drumul spre ceruri. Nu, nimic din toate astea, doamnaFărăţară, spuse amiralul Saşa, ci o mare Carte a vieţii şi morţii a fost scoasădin pământ, de acolo de unde a fost dezgropat Zeul, iar şefa a hotărât ca pânăla descifrarea ei să întrerupem orice contact cu publicul. Ne pare rău, teribilde rău. Până şi maseuzele au primit câteva zile libere. Nu vă putem servi cuabsolut nimic. Nu sunt aici decât marile puteri mediumatice ale ţării, condusede însăşi doamna Olga. De trei zile nu s-au ridicat de la masă, n-au mâncat,n-au dormit, nu şi-au făcut nevoile. S-au dus în lumi astrale, nimeni nu ştiecât de departe. Iar eu, cu harul meu, am datoria să le veghez. Noroc că pânăacum, nici un spasm al vreuneia din ele, n-a indicat pericolul unei catalepsii.Atunci ar fi de rău. Ar trebui să le trezesc, să le aduc înapoi cu forţa. Ce nenorocires-ar putea întâmpla! Toată floarea magiei româneşti s-ar putea veştejiîntr-o clipă. Văzându-l aşa trist şi obosit, doamna Fărăţară îi mângâie buclelemătăsoase, cum ai mângâia un copil. Amiralul Saşa se destinse şi spuse: întoată vremea de când a început călătoria m-am tot gândit cât de puţină lume
- Page 2 and 3: Ex PontoText/imAgine/metatextNr. 3
- Page 4 and 5: SUMAR♦EditorialOVIDIU DUNĂREANU
- Page 6 and 7: editorialOVIDIU DUNĂREANUScriitoru
- Page 8 and 9: poezieIULIA PANĂ* * *Cum ar trebui
- Page 10 and 11: * * *m-am trezit în astă diminea
- Page 12 and 13: IOAN ŢEPELEAPoemele mirării care
- Page 14 and 15: Mona Lisa pare a acoperi chiar şoc
- Page 16 and 17: în schimb, asfaltul te dinamizeaz
- Page 18 and 19: în care ai putea să îţi întinz
- Page 20 and 21: Un ins orbecăia ca în visOchii -
- Page 22 and 23: Şi în secunda următoareSă apar
- Page 24 and 25: CLAUDIA VOICULESCURondeluriDoar ste
- Page 26 and 27: OLIMPIU VLADIMIROVMulţumireTrec nu
- Page 28 and 29: prozăFLORIN ŞLAPACO teribilă set
- Page 30 and 31: Ah, a zis Aloisius, ia uite-l şi p
- Page 34 and 35: crede în ce facem noi. Apoi, câte
- Page 36 and 37: - Dar sensibiloasă mai eşti, se s
- Page 38 and 39: publicul avizat (şi nu numai) al u
- Page 40 and 41: Din somn mă scoală-n miez denoapt
- Page 42 and 43: Lumina cunoştinţii să-i facă ar
- Page 44 and 45: memorialisticăPERICLE MARTINESCUPa
- Page 46 and 47: asta este şi drama ţării mele, a
- Page 48 and 49: provocând pagube importante, deşi
- Page 50 and 51: formidabil, într-adevăr: nouă bo
- Page 52 and 53: 11 iulie Mâine dimineaţă plec la
- Page 54 and 55: locul lor, tejgheaua şi rafturile
- Page 56 and 57: cărui frunze fâşâiau în vânt
- Page 58 and 59: originalul de lângă mine - la sca
- Page 60 and 61: traduceri din literatura românăIL
- Page 62 and 63: Rituella fête met cet être en tra
- Page 64 and 65: elogios, recunoaşterea unanimă. P
- Page 66 and 67: Furtuni înnebunind azurul, scutur
- Page 68 and 69: Mă voi înzdrăveni cu mei proasp
- Page 70 and 71: Cu suflu-i arzător crăpând buzel
- Page 72 and 73: Marin Gherasim - Diptic, 1994, ulei
- Page 74 and 75: IIIMarin Gherasim - Kairos, 2001, t
- Page 76 and 77: Marin Gherasim - Aripă, 2000,ulei
- Page 78 and 79: imagineMarin GherasimUn spirit inte
- Page 80 and 81: Retrospectivă la Muzeul Naţional
DAN PERŞACapitolul XX<strong>IV</strong>Melodrama realului (II)DEx Ponto nr.3, <strong>2006</strong>32upă încă vreo sută de metri, doamna Fărăţară se opri brusc în loc. Luă seamala starea ei, la inima care-i bătea aidoma inimii unei vrăbii, cu bătăi scurteşi iuţi. Se strădui să-şi recapete controlul şi reuşi. Ori cel puţin aşa credea,deoarece conştientizase cât e de agitată. Se putea privi din afara ei însăşi,deci panica trecuse. A fost de ajuns să recunoască împrejurimile, ca să nuse mai simtă o rătăcită în lumea largă. Şi împrejurimile nu erau altele decâtale stabilimentului de chiromanţie, de magie albă şi astrologie. Chipul i seilumină. O partidă de ghicit în cărţi sau în zaţ de cafea, i-ar putea arăta cinesunt hoţii. Câteva pase magice, i-ar putea aduce înapoi banii, pe tavă. Aşacă intră. Străbătu un hol pustiu, mirată. Se aşteptase să fie, ca alteori, plin dematroane. Deschise uşa unei încăperi. O alta. Dar totul era vraişte. Abia cândintră în marea sală de astrologie, ai cărei pereţi emiteau o lumină albastră, zăripe cineva. Amabilul Saşa, despre care doamna Fărăţară ştia că îşi câştigasetitlul de amiral, amiral al astrologiei, capabil să urmărească navigarea mediumurilorîn celelalte lumi, era palid şi stătea în spatele unor doamne aşezateîn jurul unei mese de spiritism, pe care ardeau mii de lumânări fumegoase.Când o văzu, grăbi spre ea, însă nu ca s-o întâmpine, ci încercând să o scoatădin încăpere. Vai, doamna Fărăţară, oftă el şi o invită în altă odaie. DoamnaFărăţară intui o mare nenorocire. O fi murit patroana, gândi ea şi magicieneleîi însoţesc sufletul în drumul spre ceruri. Nu, nimic din toate astea, doamnaFărăţară, spuse amiralul Saşa, ci o mare Carte a vieţii şi morţii a fost scoasădin pământ, de acolo de unde a fost dezgropat Zeul, iar şefa a hotărât ca pânăla descifrarea ei să întrerupem orice contact cu publicul. Ne pare rău, teribilde rău. Până şi maseuzele au primit câteva zile libere. Nu vă putem servi cuabsolut nimic. Nu sunt aici decât marile puteri mediumatice ale ţării, condusede însăşi doamna Olga. De trei zile nu s-au ridicat de la masă, n-au mâncat,n-au dormit, nu şi-au făcut nevoile. S-au dus în lumi astrale, nimeni nu ştiecât de departe. Iar eu, cu harul meu, am datoria să le veghez. Noroc că pânăacum, nici un spasm al vreuneia din ele, n-a indicat pericolul unei catalepsii.Atunci ar fi de rău. Ar trebui să le trezesc, să le aduc înapoi cu forţa. Ce nenorocires-ar putea întâmpla! Toată floarea magiei româneşti s-ar putea veştejiîntr-o clipă. Văzându-l aşa trist şi obosit, doamna Fărăţară îi mângâie buclelemătăsoase, cum ai mângâia un copil. Amiralul Saşa se destinse şi spuse: întoată vremea de când a început călătoria m-am tot gândit cât de puţină lume
Change language