Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

12.07.2015 Views

CLAUDIA VOICULESCURondeluriDoar stelei mele mă închinDoar stelei mele mă închinCu plecăciune de nespusŞi beau paharul cu mied plinCe îngerul mi l-a adus…E miedul chiar augustul vin- Miraj de timp ce n-a apus –Doar stelei mele mă închinCu plecăciune de nespus…Respir doar aurul divinDinspre Olimp şi de mai susAcolo Graţii mă susţinMult prea frumos şi prea presusDoar stelei mele mă închin.Doar şerpi cu şuier veninosVai, petic peste altul cosPe un linţoliu ce s-a rosDe-atât purtat, de-atât ponosPrin timpul veşnic lunecos.Ca un cuţit tăind în osTimpul perfid şi duşmănos…Eu, petic peste altul cosPe un linţoliu ce s-a ros…Ni-e anotimpul prea ploios- A fost cândva mai graţios? –Doar şerpi cu şuier veninosApe în calea noastră-au scosVai, petic peste altul cos…Miraj al culorilorPictore, ce miraj ai compusDin sufletul tău, ca o boare?Ce Mare, în Joc suprapusAi răsfrânt în superba culoare?Saltul de vulturi în susSublimă mereu săgetare…Pictore, ce miraj ai compusDin sufletul tău ca o boare?Presimt: sub penel ai adusLumină şi umbră-n culoareŞi Universul nesupusEste o lume-n amânareÎn mirajul ce l-ai compus…Al faptei miezSfârşit de secol trist şi gol- Prea ne apasă nostalgia –În miezul faptei – un simbol –Doar noi atingem sihăstriaUnor gândiri ce trec în stol.Se macină în sine via…Sfârşit de secol trist şi gol- Prea ne apasă nostalgia…Oricât am da lumii ocolŞi-am fi prădaţi de fanteziaAcestui timp – proces pe rol –Respiră-n suflet bogăţiaSfârşit de secol trist şi gol…Ex Ponto nr.3, 200623

Mă-ntorc în mine,să revăd…Ce viscol mare, ce prăpădCăzu în calea mea spre tine!Şi obsedant, să nu te vădParc-aş trăi printre ruine…Mă-ntorc în mine, să revădAcea iubire cu aldine…Ce viscol mare, ce prăpădCăzu în calea mea spre tine!Şi cerne clipa îndărătCa sufletul sub ghilotineÎn ochi deschis se întrevădRuguri încinse doar în mineCe viscol mare, ce prăpăd!Tainic timp întorsÎn mişcarea unei clipeUmbrele mai ies din sineCând va fi să se risipeAur din clepsidre plineeştiÎngerul acela descins din poveşti…Frig se lasă peste omenireRisipită am rămas de iubire…Neaşteptat, precum ar fi frunzeSe scutură vieţi, de lume ascunse…C-o suferinţă aşa de vieMă pierd în uitare, ca-ntr-o pustiePrin cimitirele cereştiPrin cimitirele cereştiSe-aud tăceri de-odinioarăŞi nu mai simţi că rătăceştiÎntr-un târziu apus de seară…Mai cauţi cruci, să desluşeştiVechi oseminte – o comoară -Prin cimitirele cereştiSe-aud tăceri de-odinioară.Şi te întrebi cum de mai eştiS-asculţi cântând – a câta oară? –Cucul uituc de noi, aceştiDintr-o cernită primăvarăPrin cimitirele cereşti…Ex Ponto nr.3, 2006Un alt joc să înfiripeTrecerile noastre lineÎn mişcarea unei clipeUmbrele ieşind din sine…Mult închise într-un ghimpeFantazări de scrum străineSurd mocnesc – mări sub nisipe –Tainic timp întors cu mineÎn mişcarea unei clipe…Uitare de sineSe lasă frig în suflet şi-n oaseCum bruma în octombrie, pecaseDoar tu nu pricepi şi nici nu maiStrăvechi istorii mai colinziTimpul demonic din oglinziCând parcă îţi mai ia o vamăAi vrea de el să te desprinziDe viaţa care se destramă…De unde oare să cuprinziTrecutul ca-ntr-o panoramă?Ceva demonic e-n oglinziŞi parcă îţi mai ia o vamă…Străvechi istorii mai colinziCând nostalgii te tot recheamă.Îţi ia din ore, nu le prinziDeparte de bunici, de mamă,Timpul demonic din oglinzi.24

CLAUDIA VOICULESCURondeluriDoar stelei mele mă închinDoar stelei mele mă închinCu plecăciune de nespusŞi beau paharul cu mied plinCe îngerul mi l-a adus…E miedul chiar augustul vin- Miraj de timp ce n-a apus –Doar stelei mele mă închinCu plecăciune de nespus…Respir doar aurul divinDinspre Olimp şi de mai susAcolo Graţii mă susţinMult prea frumos şi prea presusDoar stelei mele mă închin.Doar şerpi cu şuier veninosVai, petic peste altul cosPe un linţoliu ce s-a rosDe-atât purtat, de-atât ponosPrin timpul veşnic lunecos.Ca un cuţit tăind în osTimpul perfid şi duşmănos…Eu, petic peste altul cosPe un linţoliu ce s-a ros…Ni-e anotimpul prea ploios- A fost cândva mai graţios? –Doar şerpi cu şuier veninosApe în calea noastră-au scosVai, petic peste altul cos…Miraj al culorilorPictore, ce miraj ai compusDin sufletul tău, ca o boare?Ce Mare, în Joc suprapusAi răsfrânt în superba culoare?Saltul de vulturi în susSublimă mereu săgetare…Pictore, ce miraj ai compusDin sufletul tău ca o boare?Presimt: sub penel ai adusLumină şi umbră-n culoareŞi Universul nesupusEste o lume-n amânareÎn mirajul ce l-ai compus…Al faptei miezSfârşit de secol trist şi gol- Prea ne apasă nostalgia –În miezul faptei – un simbol –Doar noi atingem sihăstriaUnor gândiri ce trec în stol.Se macină în sine via…Sfârşit de secol trist şi gol- Prea ne apasă nostalgia…Oricât am da lumii ocolŞi-am fi prădaţi de fanteziaAcestui timp – proces pe rol –Respiră-n suflet bogăţiaSfârşit de secol trist şi gol…Ex Ponto nr.3, <strong>2006</strong>23

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!