Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

Ex Ponto nr.3, 2006scriitorii înşişi par şi ei pierduţi în timp,în momente de nedescifrat. Dar, vorbapoetului, asta e o altă tristă poveste…”(Florea Miu).ARCA, nr. 7, 8, 9, 2006. Poetul şieseistul Vasile Dan ţine Arca arădeanăcu mână sigură pe firul învolburat alapelor tulburi ale acestor ani spre o ţintăprecisă - numărul 200, ceea ce înseamnă„aproape 17 ani de la primul ei număr,din februarie 1990, având aproximativaceeaşi echipă redacţională.” Arca, şipentru noi cei de la ţărmul Pontului Euxin,obişnuiţi cu tot felul de furtuni şi denaufragii, este un simbol al rezistenţeiintelectuale într-un spaţiu de margine,o oază de libertate, înseamnă rigoare,ţinută, curaj, continuitate, probitate profesională,şi nu în ultimul rând o gruparede scriitori valoroşi: Vasile Dan, RomulusBucur, Gheorghe Mocuţa, GheorgheSchwartz, Ioan Matiuţ, Ondrej Stefanko,Horia Ungureanu ş.a., care a impus oraşulde pe Mureş, prin standardul ridicatimprimat vieţii spirituale şi culturale alocului, drept un centru important, dereferinţă şi emulaţie, pe harta literarăromânească. Vânt bun de pupa, Arca,spre numărul 200!TRANSILVANIA, nr. 7, 2006. Unnumăr special – excelent sub toate aspectele:grafică, tipar, conţinut, colaboratorietc., care îl elogiază, în partea sade început, pe Mircea Ivănescu, la împlinireaa 75 de ani. Eseurile, însemnările,grupajele de poeme consacrate mareluipoet sunt semnate de: Radu Vancu,Ioan Mariş, Rodica Braga, Teodor Dună,Cosmin Perţa, Mara Magda Maftei,Mihai Posada, Ioan Radu Văcărescu.„… poemele lui Mircea Ivănescu ni separ a fi o perpetuă punere în situaţiepoetică a unei discreţii profunde, înţeleasăliteral şi în toate sensurile.” (RaduVancu). „Opera lui Mircea Ivănescu estedeschisă unor lecturi de o mare diversitate,lecturi ce antrenează în exerciţiulhermeneutic ecuaţia triadică autor-textlector.(…) Mircea Ivănescu este acum,la 75 de ani împliniţi, un clasic în viaţăcare a generat o emulaţie poetică ce afuncţionat catalitic mai cu seamă pentrugeneraţia optzecistă şi chiar nouăzecistă.(Ioan Mariş).DACIA LITERARĂ, nr. 68, septembrie2006. Ne oferă un interesant şi echilibratdialog al lui Călin Ciobotari cu concitadinanoastră, poeta, prozatoarea şi eseista MirelaRoznoveanu, care, din 1991, locuieşte înAmerica. Experienţa occidentală şi americană,îndeosebi, o face pe distinsa noastră prietenăsă fie tranşantă şi extrem de deschisăîn răspunsurile sale: „Între cultura românăşi cea americană nu există nici o punte delegătură. Este vorba de percepţie. Cititorulamerican vrea să citească o carte în carese regăseşte pe sine, în care îşi regăseştelumea. Îl interesează exotismul, însă Românianu este pentru el un spaţiu exotic şi nicinu ştie nimic despre ea.” Întrebată cum vedeintegrarea României în U.E., răspunsul MireleiRoznoveanu este la fel de direct şi realist:„Personal, sunt speriată de efectele integrării.Integrarea va însemna pentru România oviaţă mult mai grea. Uniformizarea preţurilorva însemna că la Iaşi o pereche de ceva vacosta cât la Paris. Iar salariile nu vor creşte.Cât despre banii pe care România îi aşteaptăde la Europa, aceştia nu vor veni. Europa vreapiaţă de desfacere şi atât. Economia Românieinu este puternică, infrastructura nu estemodernizată. România intră în Europa cu mariminusuri. Hai să vedem acum cum stă treabacu agricultura. Cele trei mari ţări producătoarede cereale şi de produse agricole – Franţa,Anglia şi Olanda – nu au chef să aibă Româniaca rivală. Vor face tot ce vor putea ca noisă rămânem importatori şi nu exportatori deproduse. Aşa că…”VITRALII, nr. 9, septembrie, 2006. Revista,avându-i: director pe Constantin Marafetşi redactor şef pe Valeria Manta Tăicuţu,scoasă de Editura „Rafet” la Râmnicu Sărat,are un profil strict literar: poezie, proză, eseu,comentarii critice. Între colaboratori îi aflămpe: Viorel Savin, Marius Chelaru, Baki Ymeri,Victor Sterom. În editorialul „Prietenii literare”,Valeria Manta Tăicuţu relevă cu amărăciunecă acest „sentiment pur şi dezinteresant alcomuniunii spirituale”, al „afecţiunii sincereşi reciproce” dintre scriitori a dispărut. „Dispărândsolidaritatea de breaslă între creatori,se deschide cale liberă tuturor aventurieriloragramaţi, grafomani şi logoreici, capabili sătransforme literatura română într-un imensdepozit de deşeuri toxice, puse cu generozitatela îndemâna tinerilor.”Bibliograf210