limbile romanice, Eugeniu Coşeriu poate să-l contrazică pe Petar Skok saupe Al. Graur care considerau construcţiile reflexive din română se zice (PetarSkok), se teme (Al. Graur) drept slavisme, când în realitate acestea eraulatinisme care există şi în alte limbi romanice precum spaniola (me temeo),italiana (si dice), franceza sau portugheza, pe care nici Skok, nici Graur nule cunoşteau. Citându-l pe lingvistul elveţian Charles Bally, Eugeniu Coşeriucrede la fel: „pentru a fi lingvist, nu-i nevoie să ştii o limbă – pentru a o descrie.Dar pentru a o interpreta: da – sintaxa aparţine interpretării. Trebuie să ştii casă examinezi problema: româna, latina, limbile romanice, limbile slave, limbilebalcanice neslave” (s.n., N.B.) (p. 46). Or, spune mai departe autorul, cercetătoriianalizaţi ori nu ştiu bine româna, ori nu ştiu bine limbile romanice, ori nule ştiu pe cele slave, uneori ignoranţa incluzând două domenii. Comentariiledin acest curs arată că Eugeniu Coşeriu are vaste cunoştinţe din toate limbilemenţionate. Poate e cazul să spunem aici că lingvistul vorbea fluent, în afarăde română, italiana, spaniola, franceza, germana; cunoştea, aproape toatelimbile romanice şi slave, unele limbi germanice, albaneza, turca; persana aînvăţat-o pentru a-l citi în original pe Omar Khayyam 5 .Ceea ce demonstrează cu prisosinţă Eugeniu Coşeriu în prima secţiune,ca de altfel peste tot în cuprinsul volumului, este o cunoaştere profundă alimbii române, a faptelor de amănunt ale acesteia, pentru care oferă interpretărisurprinzătoare şi subtile, plasându-le în context romanic şi balcanicşi combătând interpretările eronate ale colegilor români şi/sau străini, cares-au ocupat de limba română de-a lungul timpului, fără să aibă totdeaunacunoştinţele necesare pentru aceasta.2. Aşa cum precizam supra, secţiunea a doua a cărţii pe care o discutămaici este constituită de ciclul de prelegeri cuprinse sub titlul Limba română –limbă romanică, devenit numele întregului volum şi care a mai fost publicatîn extrasul In memoriam Eugeniu Coşeriu. Este vorba de prelegerile ţinuteîn zilele de 7, 8 şi 10 mai la Colegiul Universitar de Institutori „Carol I” dinCâmpulung, filială a Universităţii din Piteşti. Deoarece am prezentat ideileconsiderate de noi esenţiale din acest ciclu în nr. 1 (6) pe 2005 din „Ex Ponto”(vezi mai sus), nu mai facem acum alte consideraţii. Ţinem să subliniemdoar, împreună cu editorul Nicolae Saramandu, că dintre limbile romanice,numai limba română a beneficiat, până în prezent, din partea romanistuluiEugeniu Coşeriu, de o o caracterizare din punct de vedere genealogic, arealşi tipologic. Această caracterizare complexă, care evidenţiază, între altele, căromâna este cea mai interesantă dintre limbile Europei (Kiparski) şi cea maiautentică dintre toate limbile romanice (Wilhelm Meyer Lübke), pentru că s-adezvoltat în mod natural din latina populară, fără să fie influenţată, secole de-arândul, de latina clasică, arată din partea autorului o erudiţie excepţională şio uimitoare capacitate de asociere.3. Cele cinci studii din secţiunea a treia a volumului, intitulată „Alte contribuţii”,completează, după cum anunţă editorul în „Cuvânt introductiv”, viziunealui Eugeniu Coşeriu asupra latinităţii orientale, a unităţii limbii române, ca şiconcepţia sa asupra tipului lingvistic romanic. Temele respective sunt privitesub raport teoretic, dar şi din perspectiva concretă, de amănunt, a faptelorde limbă, savantul dovedind încă o dată vastele sale cunoştinţe de lingvisticăromanică aplicată şi de filosofia limbajului cu care a uimit lumea ştiinţelorumaniste de pretutindeni.Ex Ponto nr.3, <strong>2006</strong>195
Ex Ponto nr.3, <strong>2006</strong>Din primul studiu, numit chiar aşa, Latininitatea orientală (p.114-<strong>12</strong>9), reţinemcă limbile romanice alcătuiesc mai întâi o unitate genealogică, o familiede limbi (s.a.), în interiorul căreia se deosebesc o „subfamilie” occidentalăşi una orientală: italiana, dalmata, româna (s.n.), limba sardă rămânândîntre aceste două subfamilii. În al doilea rând, toate limbile romanice, în afarăde franceza modernă, ţin de acelaşi tip lingvistic, care nu este nici „analitic”,nici „sintetic”, adică de aceleaşi principii de structurare funcţională, deaceleaşi categorii de opoziţii funcţionale şi anume: „determinări interne («paradigmatice»)pentru funcţiuni interne (nerelaţionale) şi determinări externe(sintagmatice: perifraze) pentru funcţiuni externe (relaţionale) (p. 115)”. Înal treilea rând, spune mai departe Eugeniu Coşeriu, „toate limbile romaniceoccidentale, împreună cu franceza şi de data aceasta şi cu italiana şi dalmata,reprezintă o arie lingvistică continuă de afinitate istorică secundară datorităinfluenţelor comune ori reciproce, şi, mai ales, datorită contribuţiei constante alatinei clasice la formarea şi dezvoltarea acestor limbi”(p. 115). Aşa se explicăextraordinara unitate a limbilor romanice care este deopotrivă genealogică,tipologică (cu excepţia francezei) şi areală.Din perspectiva acestor criterii, care este poziţia românei între limbile romanice?La această întrebare, marele învăţat răspunde: Din punct de vederegenealogic, limba română este pur şi simplu latină sau neolatină şi ţine de„Romania orientală”, apropiindu-se din punctul de vedere al coincidenţelor„originare” de italiana centrală şi meridională, autorul citând în acest sens peitali<strong>anul</strong> G. Bonfante care afirmă: „dacă toate limbile romanice sunt «surori»,italiana şi româna sunt surori gemene”. Apoi, prin elementele latine care-isunt specifice, elemente păstrate numai în limba română, mai ales în dialectuldacoromân, şi prin coincidenţele cu alte zone conservatoare din Romania (cusarda, rămasă într-o zonă „izolată” şi cu „lateralele” spaniola şi portugheza),ca şi prin elmentele de substrat intrate în latina dunăreană în care au pătrunsîn mod direct elemente vechi greceşti, prin influenţa slavă şi greacă bizantină,„limba română reprezintă o unitate autonomă în cadrul latinităţii în general şiîn cadrul Romaniei orientale. Şi, anume, o unitate foarte omogenă”. În sprijinulafirmaţiei sale, Coşeriu îl citează pe Sextil Puşcariu care observase: „Tot ceeace deosebeşte limba română, pe de o parte, de limba latină şi, pe de alta,de celelalte limbi romanice e comun celor patru dialecte” (s.n.) (p. 116).Aceasta face ca limba română, ca limbă istorică, să fie mai unitară decât limbaistorică italiană, mai unitară decât franceza şi tot atât de unitară ca spaniolaistorică (cu dialectele ei astur-leonez, castilian şi navaro-aragonez).În ceea ce priveşte specificitatea areală a limbii române, aceasta izvorăştedin evoluţia ei în afara influenţei latinei clasice (vezi supra, 3), din substratulei specific (traco-dac), din influenţa slavă şi din contactele cu alte limbi neromanice.Tot în Latinitatea orientală, Eugeniu Coşeriu se ocupă de „Aşa-zisa limbămoldovenească” (p. <strong>12</strong>0-<strong>12</strong>9). Românul basarabean originar din satulMihăileni, cu studiile liceale urmate în oraşul Bălţi, cu studii universitare laIaşi, Roma, Padova şi Milano, ajuns un „gigant” al lingvisticii mondiale 6 s-asimţit obligat, de la înălţimea geniului său creator, să ia atitudine împotrivaaberantei afirmaţii că limba vorbită de moldovenii din Basarabia (devenităRepublica Moldova!) ar fi altceva decât limba română: „e o himeră creatăde o anumită politică etnico-culturală străină, fără nici o bază reală”, spunelingvistul (p.<strong>12</strong>0). Susţinătorii tezei „limbii moldoveneşti”, afirmă apoi EugeniuCoşeriu, „confundă criteriul genealogic cu criteriul areal şi istoria lingvistică196
- Page 2 and 3:
Ex PontoText/imAgine/metatextNr. 3
- Page 4 and 5:
SUMAR♦EditorialOVIDIU DUNĂREANU
- Page 6 and 7:
editorialOVIDIU DUNĂREANUScriitoru
- Page 8 and 9:
poezieIULIA PANĂ* * *Cum ar trebui
- Page 10 and 11:
* * *m-am trezit în astă diminea
- Page 12 and 13:
IOAN ŢEPELEAPoemele mirării care
- Page 14 and 15:
Mona Lisa pare a acoperi chiar şoc
- Page 16 and 17:
în schimb, asfaltul te dinamizeaz
- Page 18 and 19:
în care ai putea să îţi întinz
- Page 20 and 21:
Un ins orbecăia ca în visOchii -
- Page 22 and 23:
Şi în secunda următoareSă apar
- Page 24 and 25:
CLAUDIA VOICULESCURondeluriDoar ste
- Page 26 and 27:
OLIMPIU VLADIMIROVMulţumireTrec nu
- Page 28 and 29:
prozăFLORIN ŞLAPACO teribilă set
- Page 30 and 31:
Ah, a zis Aloisius, ia uite-l şi p
- Page 32 and 33:
viaţa multor fiinţe zaharisite, a
- Page 34 and 35:
crede în ce facem noi. Apoi, câte
- Page 36 and 37:
- Dar sensibiloasă mai eşti, se s
- Page 38 and 39:
publicul avizat (şi nu numai) al u
- Page 40 and 41:
Din somn mă scoală-n miez denoapt
- Page 42 and 43:
Lumina cunoştinţii să-i facă ar
- Page 44 and 45:
memorialisticăPERICLE MARTINESCUPa
- Page 46 and 47:
asta este şi drama ţării mele, a
- Page 48 and 49:
provocând pagube importante, deşi
- Page 50 and 51:
formidabil, într-adevăr: nouă bo
- Page 52 and 53:
11 iulie Mâine dimineaţă plec la
- Page 54 and 55:
locul lor, tejgheaua şi rafturile
- Page 56 and 57:
cărui frunze fâşâiau în vânt
- Page 58 and 59:
originalul de lângă mine - la sca
- Page 60 and 61:
traduceri din literatura românăIL
- Page 62 and 63:
Rituella fête met cet être en tra
- Page 64 and 65:
elogios, recunoaşterea unanimă. P
- Page 66 and 67:
Furtuni înnebunind azurul, scutur
- Page 68 and 69:
Mă voi înzdrăveni cu mei proasp
- Page 70 and 71:
Cu suflu-i arzător crăpând buzel
- Page 72 and 73:
Marin Gherasim - Diptic, 1994, ulei
- Page 74 and 75:
IIIMarin Gherasim - Kairos, 2001, t
- Page 76 and 77:
Marin Gherasim - Aripă, 2000,ulei
- Page 78 and 79:
imagineMarin GherasimUn spirit inte
- Page 80 and 81:
Retrospectivă la Muzeul Naţional
- Page 82 and 83:
invitat „ex ponto”CARMEN CHIHAI
- Page 84 and 85:
vine din povestea lor. Or, noi avem
- Page 86 and 87:
Paradoxically, the myth of the unfo
- Page 88 and 89:
validate or invalidate the choices,
- Page 90 and 91:
versions, even those which contain
- Page 92 and 93:
tries to separate the editor’s do
- Page 94 and 95:
ConclusionFrom the Platonic myth of
- Page 96 and 97:
Fractalul este foarte aproape de pe
- Page 98 and 99:
Conceptul de text matricial (aplica
- Page 100 and 101:
Proximităţi şi diferenţe, unele
- Page 102 and 103:
Citit retrospectiv, Ionescu nimere
- Page 104 and 105:
avangardaPAUL CERNATÎntre extremel
- Page 106 and 107:
Cu relativă simpatie „revoluţio
- Page 108 and 109:
cu un cuprinzător eseu al d-lui Ni
- Page 110 and 111:
*În paginile revistei Integral nu
- Page 112 and 113:
la „stânga plasticei şi a liris
- Page 114 and 115:
geri a separării dintre artistic
- Page 116 and 117:
dar cu apucături de satir. Lukrezz
- Page 118 and 119:
participa direct la strălucirea su
- Page 120 and 121:
situaţii politice, a bravat fără
- Page 122 and 123:
Portretul de anarhist, pe care şi-
- Page 125 and 126:
Poate nu întâmplător, cel care-i
- Page 127 and 128:
mari scriitori români contemporani
- Page 129 and 130:
se uite la foaia de/ Hârtie, care-
- Page 131 and 132:
la recensământ.)/ -Pe-astea să l
- Page 133 and 134:
(…)// Peste câţiva ani/ A înce
- Page 135 and 136:
Ex Ponto nr.3, 2006baston, indifere
- Page 137 and 138:
cronica literarăNICOLAE ROTUNDCons
- Page 139 and 140:
Ex Ponto nr.3, 2006comentează în
- Page 141 and 142:
priveam pe furiş maxilarele descă
- Page 143 and 144:
Ex Ponto nr.3, 2006Nicolae Motoc pr
- Page 145 and 146:
VALERIA MANTA TĂICUŢURăpit pe ve
- Page 147 and 148:
Apelul la miturile precreştine est
- Page 149 and 150:
Ex Ponto nr.3, 2006şi scadenţa M(
- Page 151 and 152: Ex Ponto nr.3, 2006cel al gepidei A
- Page 153 and 154: Ex Ponto nr.3, 2006lizare discursiv
- Page 155 and 156: Ex Ponto nr.3, 2006decât necesară
- Page 157 and 158: Ex Ponto nr.3, 2006‹‹cochilie
- Page 159 and 160: cronica literaturii străineADINA V
- Page 161 and 162: Ex Ponto nr.3, 2006Titlul romanul a
- Page 163 and 164: de a-l găsi pe cel care a salvat-o
- Page 165 and 166: Ex Ponto nr.3, 2006158aservirii rus
- Page 167 and 168: În mitul grec, odată cu suveranit
- Page 169 and 170: Ex Ponto nr.3, 2006162nu e conţinu
- Page 171 and 172: Un fenomen care pare pur occidental
- Page 173 and 174: studii culturaleMARCOS FARIAS-FERRE
- Page 175 and 176: Ex Ponto nr.3, 2006assume meaning i
- Page 177 and 178: Ex Ponto nr.3, 2006in rapid transit
- Page 179 and 180: Ex Ponto nr.3, 2006contingency of t
- Page 181 and 182: production about the ‘internation
- Page 183 and 184: Ex Ponto nr.3, 2006Dar peripeţiile
- Page 185 and 186: Ex Ponto nr.3, 2006(24 dec. 1672 -
- Page 187 and 188: Ex Ponto nr.3, 20061705, ambii ai P
- Page 189 and 190: Ex Ponto nr.3, 2006Constantin Brân
- Page 191 and 192: Ex Ponto nr.3, 2006‘separatist’
- Page 193 and 194: Ex Ponto nr.3, 2006succedea pe tron
- Page 195 and 196: al XVII-lea - pentru a ne limita do
- Page 197 and 198: 41Arhimandritul Neofit a ocupat fun
- Page 199 and 200: o imagine cuprinzătoare a contribu
- Page 201: Ex Ponto nr.3, 2006Din subcapitolul
- Page 205 and 206: să devină fiinţe sociale, căci
- Page 207 and 208: sociologia cărţiiCONSTANTIN CIORO
- Page 209 and 210: în biblioteci. Cronicarii literari
- Page 211 and 212: Ex Ponto nr.3, 2006Lui Debussy îi
- Page 213 and 214: Ex Ponto nr.3, 2006cumente preţioa
- Page 215 and 216: Salonul Internaţional de carte „
- Page 217 and 218: Ex Ponto nr.3, 2006scriitorii înş