comune inovaţiile, căci tocmai asta înseamnă o unitate. Evident, nu trebuie săse înţeleagă că totul trebuie să fie comun. Nu există nici o limbă în întregimeunitară. Realitatea e că există inovaţii comune celor patru dialecte, ceea cenu se poate constata cu privire la dialectele spaniolei, şi încă mai puţin în aleitalienei” (s.n., loc. cit.).Tot sub „Probleme generale”, Eugeniu Coşeriu răspunde la o întrebarecare i-a frământat mereu pe istoricii şi ligviştii români: de ce românii nu suntmenţionaţi de scriitorii bizantini până în secolul al X-lea? „Fiindcă, fiind latini,corespundeau pur şi simplu, Imperiului, care şi el se considera latin. Numaidupă grecizarea totală a Imperiului de Răsărit începe diferenţierea.” (p.13).Cu privire la apropierile (analogiile) care se fac între limbile română şialbaneză, autorul atrage atenţia că acestea trebuie examinate cu atenţiedeoarece pot fi coincidenţe universale sau pot fi fapte care se regăsesc înlatină sau în cele mai multe limbi romanice, de unde ar fi putut intra în albaneză,şi numai în anumite cazuri, când expresiile respective nu există încelelalte limbi romanice şi nu sunt universale, numai atunci pot fi cu adevăratrelevante pentru raporturile lingvistice româno-albaneze şi pentru arealullingvistic balcanic în care a apărut şi s-a dezvoltat limba română. Aşa poatefi formaţia cu cale, în albaneză me udhë, care circulă în română în expresiamai largă am găsit cu cale sau cu scaun la cap, cu dare de mână, cu tragerede inimă etc. 3 (p. 15).Mai reţinem, din acest prim subcapitol al secţiunii I, comentariul la celebraafirmaţie a lui Platon că, datorită marii lor subiectivităţi, poeţii ar trebuiexcluşi din republică, deoarece republica, statul, are o altă bază, şi anumeaceea a bunului comun şi a utilului. Platon însă nu a cunoscut şi nici nu aveacum să cunoască situaţia din Republica Moldova, spune Eugeniu Coşeriu.Şi mai departe: „În cazul nostru, în Basarabia, poeţii reprezintă conştiinţanaţiunii, pentru că aici limba însăşi – care este instrumentul lor de exprimare– e primejduită. Subiectivitatea trebuie să se exprime prin limbă, prin limbapoetului (s.a.). Dar aceasta este şi limba întregii naţiuni şi, astfel, poetul apareca reprezentant al întregii naţiuni (...) Aşa se explică de ce atât de mulţi poeţi,şi tocmai din Basarabia, scriu despre tema limbii, şi scriu poezii despre limbaromână: scriu pentru că limba este ameninţată 4 . Pentru că spunem asta, deexemplu, şi în legătură cu Părinteasca dimândare (la aromâni).Aşadar, acolo unde limba este primejduită, ameninţată, poetul ia, ca urmare,atitudine întru apărarea limbii pentru că ţine de fiinţa sa.” (p.16).În subcapitolul „Fonetică” găsim explicaţia vocalismului din apelativuletnic român, care nu este o formă nouă, refăcută după rumân, cum spunelingvistul italian Carlo Tagliavini. Este adevărat că latinescul romanus a datîn română, potrivit evoluţiei fonetice fireşti, rumân şi că există situaţii în carerumân a fost înlocuit de român, dar, atrage atenţia Eugeniu Coşeriu, românexistă ca formă populară în limba noastră în unele variante teritoriale. Dupăcum s-a păstrat o în dormi şi mormânt (faţă de durńi şi murmint în aromână,unde transformarea o > u este normă), tot aşa, în român, avem a face cupăstrarea lui o din etimonul latinesc. În Moldova, la sud de Iaşi, la fel ca înnordul Basarabiei, forma populară român are sensul de „soţ, bărbat”: românulmeu, spune femeia, nevasta despre soţul ei. Apoi, de multe ori, la călătoriistrăini consultaţi de lingvistul român apar, alături de forme cu u: rumaneşte,rumeni, rumuńi, şi foarte frecvente forme cu o: romineşti (Francesco dellaValle, 1545: şti romineşti); romaneşte (Lescalopier, 1574) (p. 17-18).Ex Ponto nr.3, <strong>2006</strong>193
Ex Ponto nr.3, <strong>2006</strong>Din subcapitolul „Morfosintaxă”, reţinem contraargumentele lui EugeniuCoşeriu la afirmaţia lui Cicerone Poghirc, din Dacoromania. Neue Folge, nr.1 (München/Köln, 1976) că formele mine, tine din română trebuie raportatela substrat. Nu e deloc aşa: mene, a mene, a tene sunt forme normale înitaliana de sud (p. 21-22).Observând limba română în mişcare, romanistul Eugeniu Coşeriu simtenevoia să înlăture, o dată pentru totdeauna, confuzia care se face frecventîntre formele pahar de apă-pahar cu apă. Ceea ce trebuie să fie limpede înmintea vorbitorilor este în ce situaţii de comunicare poate să apară în românănumai de şi niciodată cu, şi unde cu, şi nu de. Dacă este vorba de cantitate,de o măsură, de un recipient care indică măsura, atunci trebuie folosită numaiprepoziţia de: un pahar de vin, un butoi de vin, o strachină de fructe. Dacă seare în vedere numai recipientul şi conţinutul din el, atunci trebuie să fie folositcu: un pahar cu câteva picături de apă; nici nu se poate spune în românăun pahar de câteva picături de apă. Toma Alimoş îi oferă lui Manea „ploscacu vin roş” ca să bea din ea, şi nu plosca de vin roş, ceea ce ar însemna căi-ar da-o pe toată, tot conţinutul din ea. Argumentele lui Eugeniu Coşeriu semultiplică apoi cu exemple din limba germană şi cu alte situaţii de comunicareîn care cu, de, din sunt ocurente în limba română (p. 26-28).Observaţiile şi interpretările de lexic sunt, de asemenea, de mare interesştiinţific. Reţinem, de exemplu, „propunerea timidă” a romanistului pentruetimologia hidronimului Dunăre. Ar putea fi vorba, spune Eugeniu Coşeriudespre o formă refăcută pe baza genitivului neatestat *Dună-lei>Dunărei, curotacismul l > r; -lei este articol la genitive de la lea: Dunălea. Forma originalăar fi deci Duna, „care, în aceste ţinuturi nu poate proveni decât din substrat”(p.31).Un alt cuvânt, a trage, a avut, de asemenea, în limba română o evoluţiesemantică foarte interesantă. Mai întâi, autorul observă că sensurile lui nutrebuie raportate numai la latinescul trahere ci şi la o contaminare cu termenula trăi (< slavul trajati). De aceea în română a trage înseamnă şi „a trăi”, sauceva foarte apropiat de a trăi: „a suferi, a îndura”. Că e aşa o demonstreazăşi aromâna, unde trapsiră nă bană are sensul de „duseră o viaţă, au trăit oviaţă”, sau cât tradzi frândza şi-arina „cât trăieşte frunza şi nisipul” (p. 33).Ultimul manuscris cuprins în această dintâi secţiune a volumului de faţăeste Romano-slavica (p. 45-65), redactat în limba română la Berlin, în 1962,corespunzând unui curs ţinut de Eugeniu Coşeriu la Tübingen în 1963. Autoruldemontează aici exagerările influenţei slave asupra limbii române pe care le-aufăcut unii lingvişti de-a lungul timpului, dar mai ales cei din România, în anii1950, când, datorită propagandei comuniste (prosovietice) oficiale, se falsificauîn mod grosolan datele axiomatice istorice şi lingvistice ale latinităţii noastreca popor şi limbă. Mai exact, cursul respectiv are ca punct de origine o cartea lui Eugen Seidel (Elemente sintactice slave în limba română, Bucureşti,1958), în care aproape totul este fals. Faţă de latinismul exagerat din secolulal XIX-lea, în cartea lui Seidel avem a face cu un slavism exagerat. Româniin-au spus niciodată la mine a stat ceasul, cum afirmă Seidel. Mai grav însă,arată Eugeniu Coşeriu, este că respectivul slavist interpretează greşit chiarslava, pe care nu o cunoştea. Se pare că el ştia ceva cehă, dar alte limbislave nu, şi, mai ales, nu cunoştea limbile romanice. Mai mult, confundândştiinţa cu politica, Seidel ameninţă că, dacă cineva e împotriva celor susţinutede el înseamnă că e naţionalist şi fascist În consecinţă, cartea sa nu a fostcomentată de nimeni în ţară, la data apariţiei sale. Cunoscând aproape bine194
- Page 2 and 3:
Ex PontoText/imAgine/metatextNr. 3
- Page 4 and 5:
SUMAR♦EditorialOVIDIU DUNĂREANU
- Page 6 and 7:
editorialOVIDIU DUNĂREANUScriitoru
- Page 8 and 9:
poezieIULIA PANĂ* * *Cum ar trebui
- Page 10 and 11:
* * *m-am trezit în astă diminea
- Page 12 and 13:
IOAN ŢEPELEAPoemele mirării care
- Page 14 and 15:
Mona Lisa pare a acoperi chiar şoc
- Page 16 and 17:
în schimb, asfaltul te dinamizeaz
- Page 18 and 19:
în care ai putea să îţi întinz
- Page 20 and 21:
Un ins orbecăia ca în visOchii -
- Page 22 and 23:
Şi în secunda următoareSă apar
- Page 24 and 25:
CLAUDIA VOICULESCURondeluriDoar ste
- Page 26 and 27:
OLIMPIU VLADIMIROVMulţumireTrec nu
- Page 28 and 29:
prozăFLORIN ŞLAPACO teribilă set
- Page 30 and 31:
Ah, a zis Aloisius, ia uite-l şi p
- Page 32 and 33:
viaţa multor fiinţe zaharisite, a
- Page 34 and 35:
crede în ce facem noi. Apoi, câte
- Page 36 and 37:
- Dar sensibiloasă mai eşti, se s
- Page 38 and 39:
publicul avizat (şi nu numai) al u
- Page 40 and 41:
Din somn mă scoală-n miez denoapt
- Page 42 and 43:
Lumina cunoştinţii să-i facă ar
- Page 44 and 45:
memorialisticăPERICLE MARTINESCUPa
- Page 46 and 47:
asta este şi drama ţării mele, a
- Page 48 and 49:
provocând pagube importante, deşi
- Page 50 and 51:
formidabil, într-adevăr: nouă bo
- Page 52 and 53:
11 iulie Mâine dimineaţă plec la
- Page 54 and 55:
locul lor, tejgheaua şi rafturile
- Page 56 and 57:
cărui frunze fâşâiau în vânt
- Page 58 and 59:
originalul de lângă mine - la sca
- Page 60 and 61:
traduceri din literatura românăIL
- Page 62 and 63:
Rituella fête met cet être en tra
- Page 64 and 65:
elogios, recunoaşterea unanimă. P
- Page 66 and 67:
Furtuni înnebunind azurul, scutur
- Page 68 and 69:
Mă voi înzdrăveni cu mei proasp
- Page 70 and 71:
Cu suflu-i arzător crăpând buzel
- Page 72 and 73:
Marin Gherasim - Diptic, 1994, ulei
- Page 74 and 75:
IIIMarin Gherasim - Kairos, 2001, t
- Page 76 and 77:
Marin Gherasim - Aripă, 2000,ulei
- Page 78 and 79:
imagineMarin GherasimUn spirit inte
- Page 80 and 81:
Retrospectivă la Muzeul Naţional
- Page 82 and 83:
invitat „ex ponto”CARMEN CHIHAI
- Page 84 and 85:
vine din povestea lor. Or, noi avem
- Page 86 and 87:
Paradoxically, the myth of the unfo
- Page 88 and 89:
validate or invalidate the choices,
- Page 90 and 91:
versions, even those which contain
- Page 92 and 93:
tries to separate the editor’s do
- Page 94 and 95:
ConclusionFrom the Platonic myth of
- Page 96 and 97:
Fractalul este foarte aproape de pe
- Page 98 and 99:
Conceptul de text matricial (aplica
- Page 100 and 101:
Proximităţi şi diferenţe, unele
- Page 102 and 103:
Citit retrospectiv, Ionescu nimere
- Page 104 and 105:
avangardaPAUL CERNATÎntre extremel
- Page 106 and 107:
Cu relativă simpatie „revoluţio
- Page 108 and 109:
cu un cuprinzător eseu al d-lui Ni
- Page 110 and 111:
*În paginile revistei Integral nu
- Page 112 and 113:
la „stânga plasticei şi a liris
- Page 114 and 115:
geri a separării dintre artistic
- Page 116 and 117:
dar cu apucături de satir. Lukrezz
- Page 118 and 119:
participa direct la strălucirea su
- Page 120 and 121:
situaţii politice, a bravat fără
- Page 122 and 123:
Portretul de anarhist, pe care şi-
- Page 125 and 126:
Poate nu întâmplător, cel care-i
- Page 127 and 128:
mari scriitori români contemporani
- Page 129 and 130:
se uite la foaia de/ Hârtie, care-
- Page 131 and 132:
la recensământ.)/ -Pe-astea să l
- Page 133 and 134:
(…)// Peste câţiva ani/ A înce
- Page 135 and 136:
Ex Ponto nr.3, 2006baston, indifere
- Page 137 and 138:
cronica literarăNICOLAE ROTUNDCons
- Page 139 and 140:
Ex Ponto nr.3, 2006comentează în
- Page 141 and 142:
priveam pe furiş maxilarele descă
- Page 143 and 144:
Ex Ponto nr.3, 2006Nicolae Motoc pr
- Page 145 and 146:
VALERIA MANTA TĂICUŢURăpit pe ve
- Page 147 and 148:
Apelul la miturile precreştine est
- Page 149 and 150: Ex Ponto nr.3, 2006şi scadenţa M(
- Page 151 and 152: Ex Ponto nr.3, 2006cel al gepidei A
- Page 153 and 154: Ex Ponto nr.3, 2006lizare discursiv
- Page 155 and 156: Ex Ponto nr.3, 2006decât necesară
- Page 157 and 158: Ex Ponto nr.3, 2006‹‹cochilie
- Page 159 and 160: cronica literaturii străineADINA V
- Page 161 and 162: Ex Ponto nr.3, 2006Titlul romanul a
- Page 163 and 164: de a-l găsi pe cel care a salvat-o
- Page 165 and 166: Ex Ponto nr.3, 2006158aservirii rus
- Page 167 and 168: În mitul grec, odată cu suveranit
- Page 169 and 170: Ex Ponto nr.3, 2006162nu e conţinu
- Page 171 and 172: Un fenomen care pare pur occidental
- Page 173 and 174: studii culturaleMARCOS FARIAS-FERRE
- Page 175 and 176: Ex Ponto nr.3, 2006assume meaning i
- Page 177 and 178: Ex Ponto nr.3, 2006in rapid transit
- Page 179 and 180: Ex Ponto nr.3, 2006contingency of t
- Page 181 and 182: production about the ‘internation
- Page 183 and 184: Ex Ponto nr.3, 2006Dar peripeţiile
- Page 185 and 186: Ex Ponto nr.3, 2006(24 dec. 1672 -
- Page 187 and 188: Ex Ponto nr.3, 20061705, ambii ai P
- Page 189 and 190: Ex Ponto nr.3, 2006Constantin Brân
- Page 191 and 192: Ex Ponto nr.3, 2006‘separatist’
- Page 193 and 194: Ex Ponto nr.3, 2006succedea pe tron
- Page 195 and 196: al XVII-lea - pentru a ne limita do
- Page 197 and 198: 41Arhimandritul Neofit a ocupat fun
- Page 199: o imagine cuprinzătoare a contribu
- Page 203 and 204: Ex Ponto nr.3, 2006Din primul studi
- Page 205 and 206: să devină fiinţe sociale, căci
- Page 207 and 208: sociologia cărţiiCONSTANTIN CIORO
- Page 209 and 210: în biblioteci. Cronicarii literari
- Page 211 and 212: Ex Ponto nr.3, 2006Lui Debussy îi
- Page 213 and 214: Ex Ponto nr.3, 2006cumente preţioa
- Page 215 and 216: Salonul Internaţional de carte „
- Page 217 and 218: Ex Ponto nr.3, 2006scriitorii înş