a fost canonizat, la 20 iunie 1992, împreună cu fiii săi, Constantin, Ştefan,Radu, Matei şi sfetnicul său Ianache, ca sfinţi martiri.Cu lucrări teologice polemice anticatolice era familiarizat chiar episcopulIlarion, întrucât la Biblioteca Academiei, «ms. rom. 3346, de polemică anticatolică,i-a aparţinut lui Ilarion» 45 , potrivit mărturiei recente a unui istoric.În ceea ce priveşte pe acei catolici, cărora episcopul Ilarion le-a îngăduitcele amintite mai sus, se cuvine precizat că ei erau, în realitate, cei maimulţi, refugiaţi din Bulgaria în deceniul al nouălea al secolului al XVII-lea, caurmare a eşuării unei revolte contra Otomanilor. Catolici refugiaţi, pe careînsuşi domnitorul Constantin Brâncoveanu i-a primit în ţara sa şi i-a stabilitîn diverse localităţi, ca Râmnicu Vâlcea, Câmpulung, Brădiceni şi altele 46 . Iarprintre catolicii din Bulgaria refugiaţi în Ţara Românească, «terre d’asile», seafla chiar arhiepiscopul lor de Sofia, Ştefan Knejevic 47 , precum şi episcopulde Nikopole, Anton Ştefan (+1717) 48 .Gestul vlădicii Ilarion, de a le îngădui catolicilor ridicarea unei biserici catoliceîn Râmnic şi a le pune la dispoziţie cimitirul episcopiei pentru îngropareamorţilor lor, putea constitui el singur motivul caterisirii sale. Dar nu acestaa fost motivul unic şi primordial care a determinat pe domnitor să treacă lacaterisirea episcopului Ilarion, ci, aşa cum s-a precizat mai sus, şi alte raţiuniau stat la baza luării deciziei respective.Atitudinea episcopului Ilarion faţă de catolici vădeşte însă, cu prisosinţă,spiritul creştin autentic de care era animat şi, în sens larg, toleranţa religioasăexistentă atunci în Ţara Românească 49 . Toleranţă religioasă existentănu numai în Ţara Românească, ci şi în Moldova, unde, bunăoară, în a douajumătate a secolului al XVII-lea, găseau «terre d’asile» creştinii de rit vechi,persecutaţi în Rusia pentru convingerile lor religioase 50 .Dovadă a realei toleranţe religioase din acel timp din Ţara Româneascăo constituie însuşi faptul că nu se cunoaşte nici o reacţie negativă la gestulîntreprins de episcopul Ilarion din partea clerului şi a credincioşilor episcopieisale, pe toată durata păstoririi sale. De altfel, nu se cunoaşte nicio intervenţieimediată nici din partea domnitorului şi nici din partea mitropolitului Teodosiefaţă de gestul aceluiaşi vlădică Ilarion. Ceea ce vădeşte, o dată în plus, căatitudinea episcopului Ilarion faţă de catolici nu l-ar fi adus, ea singură, la caterisire.În fond, însuşi domnitorul Brâncoveanu îi primise pe catolicii bulgariîn Ţara Românească şi îi aşezase pe unii chiar în Râmnicu Vâlcea. Apoi, abiaîn martie 1705 era învinuit episcopul Ilarion pentru atitudinea sa amintită decătre domnitor şi mitropolit.Prin gestul şi atitudinea sa, episcopul Ilarion continua, de fapt, spiritul detoleranţă şi de frăţietate creştină existentă în Ţara Românească, manifestate,din plin, chiar de domnitori ai acesteia în tot secolul al XVII-lea. Unii dintre aceştidomnitori au contribuit chiar la clădirea de biserici catolice sau la restaurareaunora existente. Aşa, de exemplu, Matei Basarab a contribuit la înălţarea uneibiserici catolice în Bucureşti, la 1637 51 ; Mihnea al III-lea (mart. 1658-noiem.1659) a restaurat mănăstirea catolică din Câmpulung şi respectiv pe aceeadin Târgovişte, ambele aflate în ruină 52 , iar Grigorie Ghica (16 sept. 1660-27apr.1664; febr. 1672-noiem. 1673) împreună cu fiul lui Udrişte Năsturel (+1658)au oferit bani pentru construirea bisericii franciscane (Bărăţie) din Bucureşti,aflată tot în ruină 53 . Ce-i drept, atât Ţara Românească cât şi Moldova au fost,de-a lungul secolelor, nu numai «terre d’asile» şi de toleranţă religioasă, darşi ţinuturi în care misionarii catolici şi protestanţi şi tipăriturile lor circulau fărărestricţie 54 . La rândul lor, teologii ortodocşi români, clerici şi mireni, din secolulEx Ponto nr.3, <strong>2006</strong>187
al XVII-lea - pentru a ne limita doar la acesta - citeau şi foloseau şi lucrări alecăror autori erau catolici sau protestanţi 55 . Pentru a mai aminti, de asemenea,că la traducerea primei Sfinte Scripturi în limba română, adică, Biblia de la1688, au fost folosite şi surse catolice 56 , precum şi o ediţie protestantă aSeptuagintei 57 . După cum la şcolile din Ţările Române, aflate sub patronajulBisericii Ortodoxe până în secolul al XIX-lea, predau profesori care studiaserăla universităţi catolice din Europa, îndeosebi din Italia 58 . Iată, aşadar, mediul încare episcopul Ilarion a acţionat; aşa încât numai astfel poate fi bine înţeleasă- inclusiv de cei de astăzi - atitudinea sa binevoitoare, frăţească şi creştineascăfaţă de catolicii din oraşul reşedinţei sale episcopale. Şi, odată just înţeleasă,este timpul ca, fie şi după împlinirea a trei secole de la cele decise la sinoduldin martie 1705, ierarhul Ilarion să fie trecut în galeria vrednicilor ierarhi aiEpiscopiei Râmnicului şi ai Bisericii Ortodoxe Române.1Despre Patriarhul Dositei al Ierusalimului şi legãturile lui cu Ţãrile Române şi BisericaOrtodoxã a acestora, a se vedea: Ioan V. Durã, O Dositheos Ierosolimon kai i prosfora avtou eistas Roumanikas Horas kai tin Ekklisian avton, Atena, 1977, 296 p.2Cu privire la generozitatea domnitorilor români, şi îndeosebi în timpul patriarhului Dositei alIersualimului, a se vedea, Ioan Durã, Les voiévodes de Valachie et de Moldavie et les patriarchesorthodoxes d’Orient dans la seconde moitié du XVIIe siècle, în «Buletinul Bibliotecii Române»,vol. VIII (XII), 1980/81, Freiburg im Briesgau/Germania, 1981, p. 291-338.3A se vedea, pe larg, la: Ioan V. Durã, O Dositheos Ierosolimon…, p. 178-199.4Ioan Durã, Les voiévodes…, p. 299.5Referitor la cunoaşterea filozofiei aristotelice şi a lucrãrilor lui Toma d’Aquino de cãtrepatriarhul Dositei, a se vedea, A. Papadopoulos-Kerameus, Ierosolymitiki, tom. 1, p. 254, tom.2, p. 569-570, tom. 4, p. 250.6Radu Greceanu, Istoria domniei lui Constantin Basarab Brîncoveanu Voievod (1688-1714).Studiu introductiv şi ediţie criticã întocmite de Aurora Ilieş, Bucureşti, 1970, p. 160.7In ceea ce priveşte pe mitropolitul Teodosie, a se vedea: Ioan Durã, Mitropolitul Teodosieal Ţãrii Româneşti. Nevoinţa lui Teodosie, ca monah, la Sfântul Munte Athos. Precizãri şi contribuţiibiografice, în «Buletinul Bibliotecii Române», Freiburg im Briesgau/Germania, vol. XVI(XX), 1990-1991, p. 131-189. De notat cã acest studiu a apãrut şi în revista «Biserica OrtodoxãRomânã», CVI, 1988, nr. 9-10, p. 116-144, dar cenzurat.8Ioan V. Durã, Mitropolitul Teodosie …, p. 135.9Vezi Ioan Durã, Mitropoliţi români pictaţi la Sfântul Munte Athos, în vol. «Românii şi Athosul»,Editura «Cuget Românesc», Bârda, 2002, p. 18-19.10Pr. Niculae Şerbãnescu, Constantin Brâncoveanu, Domnul Ţãrii Româneşti (1688-1714),Ex Ponto nr.3, <strong>2006</strong>în «Biserica Ortodoxã Românã», CVII, 1989, nr. 7-10, p. 119.11Gh. Enãcénu, Mitropolia Ungro-Vlahiei. Condica Sfântã - XXIX – în rev. «Biserica OrtodoxãRomânã», 8 (1884), nr. 10, p. 729. (Traducerea noastrã).<strong>12</strong>Pr. Prof. Dr. Nicolae Durã, Ţãrile Române şi naţiunile creştine din Balcani în perioadadominaţiei otomane (sec. X<strong>IV</strong>-XIX). Statutul lor politico-juridic şi religios, în « Biserica OrtodoxãRomânã », CVI, 1988, nr. 5-6, p. 108-109.13A se vedea, detaliat, la: Pr. Dr. Ioan Durã, Sfinţirea Sfântului şi Marelui Mir în BisericaOrtodoxã Românã, sec. XVI-XIX, în «Biserica Ortodoxã Românã», CIII, 1985, nr. 7-8, p. 549-561;188
- Page 2 and 3:
Ex PontoText/imAgine/metatextNr. 3
- Page 4 and 5:
SUMAR♦EditorialOVIDIU DUNĂREANU
- Page 6 and 7:
editorialOVIDIU DUNĂREANUScriitoru
- Page 8 and 9:
poezieIULIA PANĂ* * *Cum ar trebui
- Page 10 and 11:
* * *m-am trezit în astă diminea
- Page 12 and 13:
IOAN ŢEPELEAPoemele mirării care
- Page 14 and 15:
Mona Lisa pare a acoperi chiar şoc
- Page 16 and 17:
în schimb, asfaltul te dinamizeaz
- Page 18 and 19:
în care ai putea să îţi întinz
- Page 20 and 21:
Un ins orbecăia ca în visOchii -
- Page 22 and 23:
Şi în secunda următoareSă apar
- Page 24 and 25:
CLAUDIA VOICULESCURondeluriDoar ste
- Page 26 and 27:
OLIMPIU VLADIMIROVMulţumireTrec nu
- Page 28 and 29:
prozăFLORIN ŞLAPACO teribilă set
- Page 30 and 31:
Ah, a zis Aloisius, ia uite-l şi p
- Page 32 and 33:
viaţa multor fiinţe zaharisite, a
- Page 34 and 35:
crede în ce facem noi. Apoi, câte
- Page 36 and 37:
- Dar sensibiloasă mai eşti, se s
- Page 38 and 39:
publicul avizat (şi nu numai) al u
- Page 40 and 41:
Din somn mă scoală-n miez denoapt
- Page 42 and 43:
Lumina cunoştinţii să-i facă ar
- Page 44 and 45:
memorialisticăPERICLE MARTINESCUPa
- Page 46 and 47:
asta este şi drama ţării mele, a
- Page 48 and 49:
provocând pagube importante, deşi
- Page 50 and 51:
formidabil, într-adevăr: nouă bo
- Page 52 and 53:
11 iulie Mâine dimineaţă plec la
- Page 54 and 55:
locul lor, tejgheaua şi rafturile
- Page 56 and 57:
cărui frunze fâşâiau în vânt
- Page 58 and 59:
originalul de lângă mine - la sca
- Page 60 and 61:
traduceri din literatura românăIL
- Page 62 and 63:
Rituella fête met cet être en tra
- Page 64 and 65:
elogios, recunoaşterea unanimă. P
- Page 66 and 67:
Furtuni înnebunind azurul, scutur
- Page 68 and 69:
Mă voi înzdrăveni cu mei proasp
- Page 70 and 71:
Cu suflu-i arzător crăpând buzel
- Page 72 and 73:
Marin Gherasim - Diptic, 1994, ulei
- Page 74 and 75:
IIIMarin Gherasim - Kairos, 2001, t
- Page 76 and 77:
Marin Gherasim - Aripă, 2000,ulei
- Page 78 and 79:
imagineMarin GherasimUn spirit inte
- Page 80 and 81:
Retrospectivă la Muzeul Naţional
- Page 82 and 83:
invitat „ex ponto”CARMEN CHIHAI
- Page 84 and 85:
vine din povestea lor. Or, noi avem
- Page 86 and 87:
Paradoxically, the myth of the unfo
- Page 88 and 89:
validate or invalidate the choices,
- Page 90 and 91:
versions, even those which contain
- Page 92 and 93:
tries to separate the editor’s do
- Page 94 and 95:
ConclusionFrom the Platonic myth of
- Page 96 and 97:
Fractalul este foarte aproape de pe
- Page 98 and 99:
Conceptul de text matricial (aplica
- Page 100 and 101:
Proximităţi şi diferenţe, unele
- Page 102 and 103:
Citit retrospectiv, Ionescu nimere
- Page 104 and 105:
avangardaPAUL CERNATÎntre extremel
- Page 106 and 107:
Cu relativă simpatie „revoluţio
- Page 108 and 109:
cu un cuprinzător eseu al d-lui Ni
- Page 110 and 111:
*În paginile revistei Integral nu
- Page 112 and 113:
la „stânga plasticei şi a liris
- Page 114 and 115:
geri a separării dintre artistic
- Page 116 and 117:
dar cu apucături de satir. Lukrezz
- Page 118 and 119:
participa direct la strălucirea su
- Page 120 and 121:
situaţii politice, a bravat fără
- Page 122 and 123:
Portretul de anarhist, pe care şi-
- Page 125 and 126:
Poate nu întâmplător, cel care-i
- Page 127 and 128:
mari scriitori români contemporani
- Page 129 and 130:
se uite la foaia de/ Hârtie, care-
- Page 131 and 132:
la recensământ.)/ -Pe-astea să l
- Page 133 and 134:
(…)// Peste câţiva ani/ A înce
- Page 135 and 136:
Ex Ponto nr.3, 2006baston, indifere
- Page 137 and 138:
cronica literarăNICOLAE ROTUNDCons
- Page 139 and 140:
Ex Ponto nr.3, 2006comentează în
- Page 141 and 142:
priveam pe furiş maxilarele descă
- Page 143 and 144: Ex Ponto nr.3, 2006Nicolae Motoc pr
- Page 145 and 146: VALERIA MANTA TĂICUŢURăpit pe ve
- Page 147 and 148: Apelul la miturile precreştine est
- Page 149 and 150: Ex Ponto nr.3, 2006şi scadenţa M(
- Page 151 and 152: Ex Ponto nr.3, 2006cel al gepidei A
- Page 153 and 154: Ex Ponto nr.3, 2006lizare discursiv
- Page 155 and 156: Ex Ponto nr.3, 2006decât necesară
- Page 157 and 158: Ex Ponto nr.3, 2006‹‹cochilie
- Page 159 and 160: cronica literaturii străineADINA V
- Page 161 and 162: Ex Ponto nr.3, 2006Titlul romanul a
- Page 163 and 164: de a-l găsi pe cel care a salvat-o
- Page 165 and 166: Ex Ponto nr.3, 2006158aservirii rus
- Page 167 and 168: În mitul grec, odată cu suveranit
- Page 169 and 170: Ex Ponto nr.3, 2006162nu e conţinu
- Page 171 and 172: Un fenomen care pare pur occidental
- Page 173 and 174: studii culturaleMARCOS FARIAS-FERRE
- Page 175 and 176: Ex Ponto nr.3, 2006assume meaning i
- Page 177 and 178: Ex Ponto nr.3, 2006in rapid transit
- Page 179 and 180: Ex Ponto nr.3, 2006contingency of t
- Page 181 and 182: production about the ‘internation
- Page 183 and 184: Ex Ponto nr.3, 2006Dar peripeţiile
- Page 185 and 186: Ex Ponto nr.3, 2006(24 dec. 1672 -
- Page 187 and 188: Ex Ponto nr.3, 20061705, ambii ai P
- Page 189 and 190: Ex Ponto nr.3, 2006Constantin Brân
- Page 191 and 192: Ex Ponto nr.3, 2006‘separatist’
- Page 193: Ex Ponto nr.3, 2006succedea pe tron
- Page 197 and 198: 41Arhimandritul Neofit a ocupat fun
- Page 199 and 200: o imagine cuprinzătoare a contribu
- Page 201 and 202: Ex Ponto nr.3, 2006Din subcapitolul
- Page 203 and 204: Ex Ponto nr.3, 2006Din primul studi
- Page 205 and 206: să devină fiinţe sociale, căci
- Page 207 and 208: sociologia cărţiiCONSTANTIN CIORO
- Page 209 and 210: în biblioteci. Cronicarii literari
- Page 211 and 212: Ex Ponto nr.3, 2006Lui Debussy îi
- Page 213 and 214: Ex Ponto nr.3, 2006cumente preţioa
- Page 215 and 216: Salonul Internaţional de carte „
- Page 217 and 218: Ex Ponto nr.3, 2006scriitorii înş