Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

Ex Ponto nr.3, 2006succedea pe tronul mitropolitan. Însă, mitropolitul Antim şi domnitorul Brâncoveanuau ales în scaunul episcopal de la Râmnic pe episcopul Damaschinde la Buzău, iar în locul acestuia pe Ioasaf, proegumenul mănăstirii Argeş.Pe fostul vlădică Ilarion îl mai găsim menţionat la 28 iunie 1723, când seafla la Râmnic, unde, alături de unii egumeni, semna «Ilarion arhiereu» unact privitor la o moară 40 .Cât priveşte acuza de filocatolic, care i-a fost adusă episcopului Ilarion,aceasta era reală dacă se ţine seama de anii în care a păstorit respectivulvlădică. Fiindcă, într-o vreme în care prozelitismul catolic în rândul ortodocşilor,inclusiv români, şi îndeosebi a celor din Transilvania, se manifestase chiarsub forma uniatismului, episcopul Ilarion îngăduia catolicilor din Râmnic să-şiclădească biserică şi să-şi înmormânteze morţii în cimitirul episcopiei. Fireşte,asemenea gesturi şi acţiuni pot fi considerate aproape fireşti în zilele noastredin partea unui ierarh ortodox român animat de ecumenism, dar la sfârşitulsecolului al XVII-lea situaţia politică şi religioasă şi gravele disensiuni de totfelul existente între Biserica Ortodoxă şi Biserica Catolică nu permiteau aşaceva. Cu atât mai mult cu cât asemenea gesturi şi acţiuni erau săvârşite deun ierarh ortodox român, recte Ilarion, şi a cărui eparhie se învecina chiar cuTransilvania, unde se înfăptuia, concret, în acel timp, uniatismul. Ca atare,nici autorităţile din Ţara Românească, civile şi bisericeşti, nu puteau vedeacu ochi buni filocatolicismul episcopului Ilarion. Cu atât mai mult cu cât viaţaşi învăţătura de credinţă a Bisericii Ortodoxe din Ţara Românească - ca şi dinMoldova şi Transilvania, de altfel - erau supravegheate de aproape în aceaperioadă de însuşi patriarhul Dositei al Ierusalimului, cel atât de intransigentîn cele ale Ortodoxiei, dar şi faţă de inovaţiile catolice.Că Dositei era extrem de intransigent şi judecător nemilos faţă de inovaţiilecatolice o evidenţia şi patriarhul Hrisant într-o scrisoare adresată arhimandrituluiNeofit 41 - inserată în chiar voluminoasa lucrare a patriarhului Dositei,«Istoria peri ton en Ierosolimois patriarhevsan-ston» 42 «Istoria PatriarhilorIerusalimului», editată postum, la Bucureşti, de însuşi nepotul său - în astfelde termeni: «În cea mai mare parte a cărţii sale este contra şi se luptă ca unpăstor bun şi apărător curajos al tradiţiei, s-a opus inovaţiilor deşarte, vechi şinoi, ale papistaşilor» 43 . Mai mult, iată cele ce scria însuşi Dositei în «Istoria»sa despre catolici şi inovaţiile acestora, traduse în româneşte şi redate, maijos, pentru prima dată: «… Latinii, care au inovat şi în cele ale credinţei şi încele ale Sfintelor Taine şi în toate cele bisericeşti, sunt pe faţă necucernici şischismatici, ca unii care constituie biserica parţială şi care în loc să aibă cappe Hristos au drept cap pe papi, iar pe Biserica Romană având-o parţială aufăcut-o catolică (universală, n. n.), de aceea, potrivit părinţilor şi învăţătorilor(Bisericii, n. n.), amintiţi recent în cele precedente, ei (Latinii, n. n.) suntgreşiţi, plevuşcă, obraznici, lipsiţi de iubire, ostili păcii bisericeşti, defăimătoriai ortodocşilor, puzderie de greşeli noi, neascultători, apostaţi, duşmani aiadevărului, plini de invidie, certăreţi, încăpăţânaţi, după cum sunt toate astfelmărturisite de către părinţi, aşa încât sunt de scuipat» 44 .De remarcat că, în Ţările Române, patriarhul Dositei s-a învrednicit să aibăcolaboratori pe tărâmul cărturăriei şi al tipăririi de lucrări teologice polemiceanticatolice pe doi din sfinţii canonizaţi, foarte recent, de Biserica OrtodoxăRomână, şi anume pe Sfântul Antim Ivireanul - la 20 iunie 1992 - şi pe SfântulDosoftei, mitropolitul Moldovei - la 5-6 iulie 2005. Totodată, şi domnitorul ŢăriiRomâneşti, Constantin Brâncoveanu, de care atât de apropiat s-a aflat patriarhulDositei, şi sub al cărui patronaj au fost tipărite unele din acele lucrări,186