ieromonahului Antim Ivire<strong>anul</strong>, toţi conectaţi la cultura greacă, dar promotoriai scrisului în limba română şi a gândirii româneşti. Antim, de altfel, avea săintroducă limba română în drepturile ei depline în biserică, mai ales prin lucrăriletipărite la Râmnic, şi anume, «Antologhion adecă Floarea cuvintelor, carecuprinde în sine toată slujba ce i se cuvine lui a sfintei Beserici peste tot <strong>anul</strong>»,în 1705, şi «Evhologhion, adecă Molitvenic, acum întâi într-acesta chip tipăritşi aşezat după rânduiala celui grecesc», în 1706. În schimb, episcopul Ilarioncunoştea limba slavonă. Aceasta însă nu l-a împiedicat pe vlădica Ilarion săfie adeptul promovării limbii autohtone, române, în dauna celei slavone, aflatăîn pierdere de teren, datorită, ce-i drept, tocmai celei greceşti, promovată decei patru amintiţi mai sus şi de patriarhul Dositei.La rândul său, ierarhul râmnicean, Ilarion, tocmai pentru a promova limbaromână în cult, aducea din Scheii Braşovului pe dascălul Alexandru Rusu sprea traduce cărţi de cult în româneşte. Aşa a fost tradus de dascălul amintit, «cuîndemnarea şi toată cheltuiala episcopului», Penticostarul, în 1694, şi Triodulşi Psaltirea cu tâlc, în 1697. Psaltirea conţine text paralel slavo-român, şi,după mărturia traducătorului, acesta a fost scris «de pe limba sloveneascădrept pe limba românească» 36 . În fine, tot «din porunca episcopului Ilarion» 37 ,Vlad grămăticul a copiat mai multe manuscrise.După caterisirea sa episcopul Ilarion a vieţuit în mănăstirea Snagov, undear fi deţinut funcţia de “năstavnic” - adică, conducător al şcolii care funcţionaacolo. Interesant de semnalat că, după caterisire, vlădica Ilarion s-a dus săvieţuiască tocmai la mănăstirea Snagov, unde fusese stareţ cel care i-a luatscaunul episcopal, adică, Antim Ivire<strong>anul</strong>. Ceea ce lasă de presupus că vlădicaIlarion s-a dus mai de grabă din porunca mitropolitului Teodosie la mănăstireaSnagov, decât din proprie iniţiativă.Într-o însemnare, «aflată încă în 1928 în colecţia economului D. Furtună»,găsim menţionat pe vlădica Ilarion «la 15 sept. 1708 ca ‘piscupul proin Râmnicnastavnic sfintei m-ri Snagov ’ (după o informaţie dată de D. Furtună lui N.Iorga, în vederea unei ediţii viitoare din Istoria bisericii româneşti)» 38 .Foarte recent, un cercetător scria că Ilarion a fost stareţ al mănăstiriiSnagov şi că apare chiar menţionat «ca stareţ-arhiereu între 1707-1714» 39 .În orice caz, sigur este că la 29 iunie 1707, «Ilarion proin episcop Rîmnic» aparticipat la sfinţirea mănăstirii Sfântul Gheorghe-Nou din Bucureşti, ctitoriadomnitorului Brâncoveanu, alături de succesorul şi nepotul lui Dositei al Ierusalimului,Hrisant (1707-1731). Ceea ce indică, negreşit, că imediat dupăadormirea în Domnul a celui care prezidase sinodul, care l-a caterisit peIlarion, adică, a patriarhului Dositei - la 7 februarie 1707, în Metohul SfântuluiMormânt din Constantinopol, la vârsta de 66 de ani - mitropolitul Teodosiea pledat pe lângă Brâncoveanu să se revină asupra caterisirii şi a treceriiîn rândul monahilor a vlădicii Ilarion. Şi într-adevăr, caterisirirea episcopuluiIlarion a şi încetat să mai aibă validitate în ochii puterii politice şi ecleziasticea Ţării. La urma urmei, era chiar de aşteptat să acţioneze astfel mitropolitulTeodosie, ca unul care fusese mare nevoitor al rugăciunii isihaste atât în ŢaraRomânească cât şi la Athos, dar şi ca cel care gustase el însuşi, ca ierarh,paharul surghiunului în 1672. Atunci, în 1672, mitropolitul Teodosie a fostîndepărtat din scaun de domnitorul Grigore Ghica (1672-1673) şi trimis însurghiun la mănăstirea Tismana.Problema unei eventuale readuceri a vlădicii Ilarion pe scaunul episcopalde Râmnic a devenit posibilă, teoretic, în 1708, când în ianuarie a acelui an,mitropolitul Teodosie adormea în Domnul, iar episcopul Râmnicului, Antim, îiEx Ponto nr.3, <strong>2006</strong>185
Ex Ponto nr.3, <strong>2006</strong>succedea pe tronul mitropolitan. Însă, mitropolitul Antim şi domnitorul Brâncoveanuau ales în scaunul episcopal de la Râmnic pe episcopul Damaschinde la Buzău, iar în locul acestuia pe Ioasaf, proegumenul mănăstirii Argeş.Pe fostul vlădică Ilarion îl mai găsim menţionat la 28 iunie 1723, când seafla la Râmnic, unde, alături de unii egumeni, semna «Ilarion arhiereu» unact privitor la o moară 40 .Cât priveşte acuza de filocatolic, care i-a fost adusă episcopului Ilarion,aceasta era reală dacă se ţine seama de anii în care a păstorit respectivulvlădică. Fiindcă, într-o vreme în care prozelitismul catolic în rândul ortodocşilor,inclusiv români, şi îndeosebi a celor din Transilvania, se manifestase chiarsub forma uniatismului, episcopul Ilarion îngăduia catolicilor din Râmnic să-şiclădească biserică şi să-şi înmormânteze morţii în cimitirul episcopiei. Fireşte,asemenea gesturi şi acţiuni pot fi considerate aproape fireşti în zilele noastredin partea unui ierarh ortodox român animat de ecumenism, dar la sfârşitulsecolului al XVII-lea situaţia politică şi religioasă şi gravele disensiuni de totfelul existente între Biserica Ortodoxă şi Biserica Catolică nu permiteau aşaceva. Cu atât mai mult cu cât asemenea gesturi şi acţiuni erau săvârşite deun ierarh ortodox român, recte Ilarion, şi a cărui eparhie se învecina chiar cuTransilvania, unde se înfăptuia, concret, în acel timp, uniatismul. Ca atare,nici autorităţile din Ţara Românească, civile şi bisericeşti, nu puteau vedeacu ochi buni filocatolicismul episcopului Ilarion. Cu atât mai mult cu cât viaţaşi învăţătura de credinţă a Bisericii Ortodoxe din Ţara Românească - ca şi dinMoldova şi Transilvania, de altfel - erau supravegheate de aproape în aceaperioadă de însuşi patriarhul Dositei al Ierusalimului, cel atât de intransigentîn cele ale Ortodoxiei, dar şi faţă de inovaţiile catolice.Că Dositei era extrem de intransigent şi judecător nemilos faţă de inovaţiilecatolice o evidenţia şi patriarhul Hrisant într-o scrisoare adresată arhimandrituluiNeofit 41 - inserată în chiar voluminoasa lucrare a patriarhului Dositei,«Istoria peri ton en Ierosolimois patriarhevsan-ston» 42 «Istoria PatriarhilorIerusalimului», editată postum, la Bucureşti, de însuşi nepotul său - în astfelde termeni: «În cea mai mare parte a cărţii sale este contra şi se luptă ca unpăstor bun şi apărător curajos al tradiţiei, s-a opus inovaţiilor deşarte, vechi şinoi, ale papistaşilor» 43 . Mai mult, iată cele ce scria însuşi Dositei în «Istoria»sa despre catolici şi inovaţiile acestora, traduse în româneşte şi redate, maijos, pentru prima dată: «… Latinii, care au inovat şi în cele ale credinţei şi încele ale Sfintelor Taine şi în toate cele bisericeşti, sunt pe faţă necucernici şischismatici, ca unii care constituie biserica parţială şi care în loc să aibă cappe Hristos au drept cap pe papi, iar pe Biserica Romană având-o parţială aufăcut-o catolică (universală, n. n.), de aceea, potrivit părinţilor şi învăţătorilor(Bisericii, n. n.), amintiţi recent în cele precedente, ei (Latinii, n. n.) suntgreşiţi, plevuşcă, obraznici, lipsiţi de iubire, ostili păcii bisericeşti, defăimătoriai ortodocşilor, puzderie de greşeli noi, neascultători, apostaţi, duşmani aiadevărului, plini de invidie, certăreţi, încăpăţânaţi, după cum sunt toate astfelmărturisite de către părinţi, aşa încât sunt de scuipat» 44 .De remarcat că, în Ţările Române, patriarhul Dositei s-a învrednicit să aibăcolaboratori pe tărâmul cărturăriei şi al tipăririi de lucrări teologice polemiceanticatolice pe doi din sfinţii canonizaţi, foarte recent, de Biserica OrtodoxăRomână, şi anume pe Sfântul Antim Ivire<strong>anul</strong> - la 20 iunie 1992 - şi pe SfântulDosoftei, mitropolitul Moldovei - la 5-6 <strong>iulie</strong> 2005. Totodată, şi domnitorul ŢăriiRomâneşti, Constantin Brâncoveanu, de care atât de apropiat s-a aflat patriarhulDositei, şi sub al cărui patronaj au fost tipărite unele din acele lucrări,186
- Page 2 and 3:
Ex PontoText/imAgine/metatextNr. 3
- Page 4 and 5:
SUMAR♦EditorialOVIDIU DUNĂREANU
- Page 6 and 7:
editorialOVIDIU DUNĂREANUScriitoru
- Page 8 and 9:
poezieIULIA PANĂ* * *Cum ar trebui
- Page 10 and 11:
* * *m-am trezit în astă diminea
- Page 12 and 13:
IOAN ŢEPELEAPoemele mirării care
- Page 14 and 15:
Mona Lisa pare a acoperi chiar şoc
- Page 16 and 17:
în schimb, asfaltul te dinamizeaz
- Page 18 and 19:
în care ai putea să îţi întinz
- Page 20 and 21:
Un ins orbecăia ca în visOchii -
- Page 22 and 23:
Şi în secunda următoareSă apar
- Page 24 and 25:
CLAUDIA VOICULESCURondeluriDoar ste
- Page 26 and 27:
OLIMPIU VLADIMIROVMulţumireTrec nu
- Page 28 and 29:
prozăFLORIN ŞLAPACO teribilă set
- Page 30 and 31:
Ah, a zis Aloisius, ia uite-l şi p
- Page 32 and 33:
viaţa multor fiinţe zaharisite, a
- Page 34 and 35:
crede în ce facem noi. Apoi, câte
- Page 36 and 37:
- Dar sensibiloasă mai eşti, se s
- Page 38 and 39:
publicul avizat (şi nu numai) al u
- Page 40 and 41:
Din somn mă scoală-n miez denoapt
- Page 42 and 43:
Lumina cunoştinţii să-i facă ar
- Page 44 and 45:
memorialisticăPERICLE MARTINESCUPa
- Page 46 and 47:
asta este şi drama ţării mele, a
- Page 48 and 49:
provocând pagube importante, deşi
- Page 50 and 51:
formidabil, într-adevăr: nouă bo
- Page 52 and 53:
11 iulie Mâine dimineaţă plec la
- Page 54 and 55:
locul lor, tejgheaua şi rafturile
- Page 56 and 57:
cărui frunze fâşâiau în vânt
- Page 58 and 59:
originalul de lângă mine - la sca
- Page 60 and 61:
traduceri din literatura românăIL
- Page 62 and 63:
Rituella fête met cet être en tra
- Page 64 and 65:
elogios, recunoaşterea unanimă. P
- Page 66 and 67:
Furtuni înnebunind azurul, scutur
- Page 68 and 69:
Mă voi înzdrăveni cu mei proasp
- Page 70 and 71:
Cu suflu-i arzător crăpând buzel
- Page 72 and 73:
Marin Gherasim - Diptic, 1994, ulei
- Page 74 and 75:
IIIMarin Gherasim - Kairos, 2001, t
- Page 76 and 77:
Marin Gherasim - Aripă, 2000,ulei
- Page 78 and 79:
imagineMarin GherasimUn spirit inte
- Page 80 and 81:
Retrospectivă la Muzeul Naţional
- Page 82 and 83:
invitat „ex ponto”CARMEN CHIHAI
- Page 84 and 85:
vine din povestea lor. Or, noi avem
- Page 86 and 87:
Paradoxically, the myth of the unfo
- Page 88 and 89:
validate or invalidate the choices,
- Page 90 and 91:
versions, even those which contain
- Page 92 and 93:
tries to separate the editor’s do
- Page 94 and 95:
ConclusionFrom the Platonic myth of
- Page 96 and 97:
Fractalul este foarte aproape de pe
- Page 98 and 99:
Conceptul de text matricial (aplica
- Page 100 and 101:
Proximităţi şi diferenţe, unele
- Page 102 and 103:
Citit retrospectiv, Ionescu nimere
- Page 104 and 105:
avangardaPAUL CERNATÎntre extremel
- Page 106 and 107:
Cu relativă simpatie „revoluţio
- Page 108 and 109:
cu un cuprinzător eseu al d-lui Ni
- Page 110 and 111:
*În paginile revistei Integral nu
- Page 112 and 113:
la „stânga plasticei şi a liris
- Page 114 and 115:
geri a separării dintre artistic
- Page 116 and 117:
dar cu apucături de satir. Lukrezz
- Page 118 and 119:
participa direct la strălucirea su
- Page 120 and 121:
situaţii politice, a bravat fără
- Page 122 and 123:
Portretul de anarhist, pe care şi-
- Page 125 and 126:
Poate nu întâmplător, cel care-i
- Page 127 and 128:
mari scriitori români contemporani
- Page 129 and 130:
se uite la foaia de/ Hârtie, care-
- Page 131 and 132:
la recensământ.)/ -Pe-astea să l
- Page 133 and 134:
(…)// Peste câţiva ani/ A înce
- Page 135 and 136:
Ex Ponto nr.3, 2006baston, indifere
- Page 137 and 138:
cronica literarăNICOLAE ROTUNDCons
- Page 139 and 140:
Ex Ponto nr.3, 2006comentează în
- Page 141 and 142: priveam pe furiş maxilarele descă
- Page 143 and 144: Ex Ponto nr.3, 2006Nicolae Motoc pr
- Page 145 and 146: VALERIA MANTA TĂICUŢURăpit pe ve
- Page 147 and 148: Apelul la miturile precreştine est
- Page 149 and 150: Ex Ponto nr.3, 2006şi scadenţa M(
- Page 151 and 152: Ex Ponto nr.3, 2006cel al gepidei A
- Page 153 and 154: Ex Ponto nr.3, 2006lizare discursiv
- Page 155 and 156: Ex Ponto nr.3, 2006decât necesară
- Page 157 and 158: Ex Ponto nr.3, 2006‹‹cochilie
- Page 159 and 160: cronica literaturii străineADINA V
- Page 161 and 162: Ex Ponto nr.3, 2006Titlul romanul a
- Page 163 and 164: de a-l găsi pe cel care a salvat-o
- Page 165 and 166: Ex Ponto nr.3, 2006158aservirii rus
- Page 167 and 168: În mitul grec, odată cu suveranit
- Page 169 and 170: Ex Ponto nr.3, 2006162nu e conţinu
- Page 171 and 172: Un fenomen care pare pur occidental
- Page 173 and 174: studii culturaleMARCOS FARIAS-FERRE
- Page 175 and 176: Ex Ponto nr.3, 2006assume meaning i
- Page 177 and 178: Ex Ponto nr.3, 2006in rapid transit
- Page 179 and 180: Ex Ponto nr.3, 2006contingency of t
- Page 181 and 182: production about the ‘internation
- Page 183 and 184: Ex Ponto nr.3, 2006Dar peripeţiile
- Page 185 and 186: Ex Ponto nr.3, 2006(24 dec. 1672 -
- Page 187 and 188: Ex Ponto nr.3, 20061705, ambii ai P
- Page 189 and 190: Ex Ponto nr.3, 2006Constantin Brân
- Page 191: Ex Ponto nr.3, 2006‘separatist’
- Page 195 and 196: al XVII-lea - pentru a ne limita do
- Page 197 and 198: 41Arhimandritul Neofit a ocupat fun
- Page 199 and 200: o imagine cuprinzătoare a contribu
- Page 201 and 202: Ex Ponto nr.3, 2006Din subcapitolul
- Page 203 and 204: Ex Ponto nr.3, 2006Din primul studi
- Page 205 and 206: să devină fiinţe sociale, căci
- Page 207 and 208: sociologia cărţiiCONSTANTIN CIORO
- Page 209 and 210: în biblioteci. Cronicarii literari
- Page 211 and 212: Ex Ponto nr.3, 2006Lui Debussy îi
- Page 213 and 214: Ex Ponto nr.3, 2006cumente preţioa
- Page 215 and 216: Salonul Internaţional de carte „
- Page 217 and 218: Ex Ponto nr.3, 2006scriitorii înş