semnate de vestiţi teologi ortodocşi greci, cu caracter dogmatic şi apologetic.Pe de altă parte, patriarhul Dositei cunoştea direct şi de la faţa locului acţiunileîntreprinse de Catolici pentru a intra în posesia Locurilor Sfinte de la Ierusalim.De aici, fireşte, provenea şi lupta sa dârză şi perseverentă dusă cu Catoliciipentru păstrarea respectivelor Locuri Sfinte de către Patriarhia Ierusalimului,şi care avea să-l marcheze pe viaţă, de unde şi manifestarea atitudinii saleintransigente anticatolice. Aşa încât nu este de mirare că Franciscanii de laIerusalim îl numeau pe patriarhul Dositei « infensissimus Latinae ecclesiaehostis » 22 («duşm<strong>anul</strong> cel mai ostil al Bisericii Catolice»).Episcopul Ilarion, care era acuzat tocmai de filocatolicism, nu putea fi,fireşte, pe placul patriarhului Dositei, cel care-i numea pe catolici «papistaşi»şi «schismatici». Totuşi, pe lângă cele menţionate mai sus, patriarhul Dositeia purces la caterisirea episcopului Ilarion şi din alte cauze, aşa cum seva putea constata din cele ce urmează. Iar principala cauză decurgea dinfaptul că ierarhul Râmnicului, Ilarion, nu se mai afla în raporturi amicale cucolaboratorul patriarhului Dositei, mitropolitul Teodosie, omul de încredereal domnitorului Constantin Brâncoveanu. Şi astfel, episcopul Ilarion nu maiera nici omul aceluiaşi domnitor. Cu alte cuvinte, episcopul Ilarion nu maiera agreat nici de mitropolit şi nici de domnitor. Ca atare, urma doar găsireaunui motiv din partea domnitorului şi a mitropolitului pentru a-l îndepărta peepiscopul Ilarion din jilţul arhieresc. Şi motivul a fost găsit, desigur, cu uşurinţă- nimic nou, sub soare, de altfel - şi anume acela că episcopul Ilarionmanifesta atitudini filocatolice. Or, cum patriarhul Dositei nici nu putea măcargândi ca un episcop al Ţării Româneşti, din acel timp, să fie filocatolic, a fostcâştigat, desigur, uşor de partea domnitorului şi a mitropolitului Teodosie. Înplus, patriarhul Dositei, mare «diplomat» ecleziastic - şi nu numai - ştia căacţionând, efectiv, la înlăturarea episcopului Ilarion, prin prezidarea sinodului,convocat de domnitor, câştiga bunăvoinţa, dărnicia şi amiciţia lui Brâncoveanu,precum şi a stolnicului Constantin Cantacuzino. Stolnic cu care ieromonahulAntim Ivire<strong>anul</strong> era chiar bun prieten şi cu care colaborase la tipărirea lucrăriilui Ioan Cariofil, «Egheiridion, peri tinon aporion kai lyseon, i peri exetaseoskai epivevaioseos anagkaion tinon tis Ekklisias dogmaton» («Manual desprecâteva nedumeriri şi soluţii sau despre examinarea şi confirmarea câtorvadogme necesare ale Bisericii»), apărută la Snagov, în 1697. În consecinţă,Antim era, cu adevărat, întru toate omul Cantacuzinilor, al căror arbore genealogicducea la Bizanţ 23 .Se cade însă relevat că patriarhul Dositei şi Ioan Cariofil, «mare logotet»al Patriarhiei ecumenice, se aflau în dispută teologică, de natură dogmatică,cu privire la Sfânta Euharistie, mai exact, în jurul folosirii termenului «metousiosis»(«prefacere»), încă din vara <strong>anul</strong>ui 1689. Aflând însă de existenţarespectivei controverse euharistice între cei doi, stolnicul i-a cerut lui IoanCariofil să-şi prezinte, în scris, punctele sale de vedere despre Sfânta Euharistie,ceea ce acela a şi făcut într-o lucrare, care, din păcate, avea să vadălumina tiparului după trecerea autorului ei la cele veşnice. Dar luând cunoştinţăde scrierea lui Cariofil, patriarhul Dositei s-a grăbit şi a tipărit la Iaşi, în 1694,lucrarea sa «Egheiridion kata Ioannou tou Karyofylli» («Manual împotriva luiIoan Cariofil»).Ca răspuns la scrierea patriarhului Dositei din 1694, şi, în acelaşi timp,pentru cinstirea memoriei cărturarului Ioan Cariofil, Antim Ivire<strong>anul</strong>, la «solicitarea»(«kata aitisin») stolnicului Constantin Cantacuzino, a tipărit lucrareaamintită a «marelui logotet», în 1697, şi a dedicat-o «afierothen» domnitoruluiEx Ponto nr.3, <strong>2006</strong>181
Ex Ponto nr.3, <strong>2006</strong>Constantin Brâncoveanu. Dedicaţia era justificată, fiindcă domnitorul ConstantinBrâncoveanu îşi manifestase şi el - asemenea stolnicului, ieromonahuluiAntim Ivire<strong>anul</strong>, şi mitropolitului Teodosie - simpatia faţă de poziţia lui IoanCariofil, în disputa respectivă, considerând-o toţi patru pe deplin ortodoxă. Dealtfel, domnitorul Brâncoveanu a mers până acolo încât, în 1692, la revenireapatriarhului în Ţara Românească - după ce în <strong>anul</strong> precedent, 1691, Dositeiîmpreună cu patriarhul ecumenic Calinic al II-lea (1694-1702) condamnaseră«ta tetradia» («caietele») lui Ioan Cariofil despre Sfânta Euharistie - l-a mustratsever pe patriarhul ierusalimitean. La rândul său, patriarhul Dositei i-a replicatdomnitorului Brâncoveanu următoarele: «Rânduielile nu s-au fixat în munţiiValahiei, nici de domnitorii Valahiei, ci în Constantinopol şi de către Împăraţi şiSinoade; deci, dacă are ceva de spus Cariofil, să mergem în Constantinopolşi să vorbească» 24 . Fără îndoială, însă, că simpatia manifestată de cei patrudin Ţara Românească faţă de poziţia lui Cariofil, în controversa euharistică,a contribuit ca atmosfera de amiciţie existentă între Dositei şi aceia - să serăcească oarecum. Or, caterisirea episcopului Ilarion avea să reîncălzeascăfostele raporturi de bună colaborare existente ale patriarhului Dositei cudomnitorul Brâncoveanu, cu stolnicul, cu mitropolitul Teodosie şi cu stareţulmănăstirii Snagov, ieromonahul Antim Ivire<strong>anul</strong>.Dincolo de cele enumerate mai sus, cert este că ceea ce a determinatpe domnitorul Brâncoveanu, pe mitropolitul Teodosie şi pe patriarhul Dositeisă treacă la caterisirea episcopului Ilarion a fost dorinţa celor trei de a-l ridicape stareţul de la Snagov, Antim Ivire<strong>anul</strong>, la treapta de ierarh al Râmnicului,date fiind, îndeosebi, calităţile sale tipografice şi artistice, de excepţie. Oricum,mitropolitul Teodosie îl voia ierarh pe Antim, cu orice preţ, pentru a continuacele înfăptuite împreună până atunci pe tărâmul promovării şi cultivării limbiiromâneşti în cult. În definitiv, toate cărţile liturgice, precum şi Noul Testamentdin 1703, tipărite în limba română de Antim Ivire<strong>anul</strong>, apăruseră cu binecuvântareaşi sub patronajul mitropolitului Teodosie. De aceea, la numai câtevazile după caterisirea lui Ilarion, Antim Ivire<strong>anul</strong> era şi ales ierarh la 16 martie1705, iar a doua zi sfinţit episcop al Râmnicului de către mitropolitul Teodosie.De altfel, acelaşi mitropolit Teodosie, înainte de a trece la cele veşnice, la27 ianuarie 1708, lăsa cu limbă de moarte, în testamentul său, ca episcopulRâmnicului, Antim, să-l succeadă pe scaunul Mitropoliei Ţării Româneşti,potrivit celor scrise de Radu Greceanu în cronica sa 25 . Ceea ce constituie,fireşte, încă o dovadă a preţuirii de care s-a bucurat Antim din partea mitropolituluiTeodosie.Înclinăm, totodată, să credem că patriarhul Dositei avea încă un motiv înplus de a-l impune ierarh pe stareţul de la Snagov, Antim Ivire<strong>anul</strong>, şi anume,acela de a fi fost el însuşi cel care l-a recomandat, pe ultimul, domnitoruluiBrâncoveanu, pe care l-a şi îndemnat să-l aducă de la Constantinopol în ţaraRomânească 26 .În afara celor de mai sus, nu trebuie pierdut din vedere că patriarhul Dositeicolaborase, deja, cu ieromonahul Antim Ivire<strong>anul</strong> în domeniul tipografic înaintede urcarea acestuia pe tronul episcopal al Râmnicului. Concret, ieromonahulAntim, cunoscător al mai multor limbi, printre care şi al celei greceşti, fusesemeşterul tipograf a două lucrări, în limba greacă, date la tipar de patriarhulDositei, şi anume: «Orthodoxos Omologhia Pisteos» (« Mărturisirea ortodoxăde credinţă») a lui Petru Movilă (1596-1646), şi «Eisagoghiki Ekthesisperi ton trion meghiston areton, Pisteos, Elpidos, kai Agapis» («Prezentareintroductivă privitoare la cele trei virtuţi mai mari, a Credinţei, a Nădejdii, şi182
- Page 2 and 3:
Ex PontoText/imAgine/metatextNr. 3
- Page 4 and 5:
SUMAR♦EditorialOVIDIU DUNĂREANU
- Page 6 and 7:
editorialOVIDIU DUNĂREANUScriitoru
- Page 8 and 9:
poezieIULIA PANĂ* * *Cum ar trebui
- Page 10 and 11:
* * *m-am trezit în astă diminea
- Page 12 and 13:
IOAN ŢEPELEAPoemele mirării care
- Page 14 and 15:
Mona Lisa pare a acoperi chiar şoc
- Page 16 and 17:
în schimb, asfaltul te dinamizeaz
- Page 18 and 19:
în care ai putea să îţi întinz
- Page 20 and 21:
Un ins orbecăia ca în visOchii -
- Page 22 and 23:
Şi în secunda următoareSă apar
- Page 24 and 25:
CLAUDIA VOICULESCURondeluriDoar ste
- Page 26 and 27:
OLIMPIU VLADIMIROVMulţumireTrec nu
- Page 28 and 29:
prozăFLORIN ŞLAPACO teribilă set
- Page 30 and 31:
Ah, a zis Aloisius, ia uite-l şi p
- Page 32 and 33:
viaţa multor fiinţe zaharisite, a
- Page 34 and 35:
crede în ce facem noi. Apoi, câte
- Page 36 and 37:
- Dar sensibiloasă mai eşti, se s
- Page 38 and 39:
publicul avizat (şi nu numai) al u
- Page 40 and 41:
Din somn mă scoală-n miez denoapt
- Page 42 and 43:
Lumina cunoştinţii să-i facă ar
- Page 44 and 45:
memorialisticăPERICLE MARTINESCUPa
- Page 46 and 47:
asta este şi drama ţării mele, a
- Page 48 and 49:
provocând pagube importante, deşi
- Page 50 and 51:
formidabil, într-adevăr: nouă bo
- Page 52 and 53:
11 iulie Mâine dimineaţă plec la
- Page 54 and 55:
locul lor, tejgheaua şi rafturile
- Page 56 and 57:
cărui frunze fâşâiau în vânt
- Page 58 and 59:
originalul de lângă mine - la sca
- Page 60 and 61:
traduceri din literatura românăIL
- Page 62 and 63:
Rituella fête met cet être en tra
- Page 64 and 65:
elogios, recunoaşterea unanimă. P
- Page 66 and 67:
Furtuni înnebunind azurul, scutur
- Page 68 and 69:
Mă voi înzdrăveni cu mei proasp
- Page 70 and 71:
Cu suflu-i arzător crăpând buzel
- Page 72 and 73:
Marin Gherasim - Diptic, 1994, ulei
- Page 74 and 75:
IIIMarin Gherasim - Kairos, 2001, t
- Page 76 and 77:
Marin Gherasim - Aripă, 2000,ulei
- Page 78 and 79:
imagineMarin GherasimUn spirit inte
- Page 80 and 81:
Retrospectivă la Muzeul Naţional
- Page 82 and 83:
invitat „ex ponto”CARMEN CHIHAI
- Page 84 and 85:
vine din povestea lor. Or, noi avem
- Page 86 and 87:
Paradoxically, the myth of the unfo
- Page 88 and 89:
validate or invalidate the choices,
- Page 90 and 91:
versions, even those which contain
- Page 92 and 93:
tries to separate the editor’s do
- Page 94 and 95:
ConclusionFrom the Platonic myth of
- Page 96 and 97:
Fractalul este foarte aproape de pe
- Page 98 and 99:
Conceptul de text matricial (aplica
- Page 100 and 101:
Proximităţi şi diferenţe, unele
- Page 102 and 103:
Citit retrospectiv, Ionescu nimere
- Page 104 and 105:
avangardaPAUL CERNATÎntre extremel
- Page 106 and 107:
Cu relativă simpatie „revoluţio
- Page 108 and 109:
cu un cuprinzător eseu al d-lui Ni
- Page 110 and 111:
*În paginile revistei Integral nu
- Page 112 and 113:
la „stânga plasticei şi a liris
- Page 114 and 115:
geri a separării dintre artistic
- Page 116 and 117:
dar cu apucături de satir. Lukrezz
- Page 118 and 119:
participa direct la strălucirea su
- Page 120 and 121:
situaţii politice, a bravat fără
- Page 122 and 123:
Portretul de anarhist, pe care şi-
- Page 125 and 126:
Poate nu întâmplător, cel care-i
- Page 127 and 128:
mari scriitori români contemporani
- Page 129 and 130:
se uite la foaia de/ Hârtie, care-
- Page 131 and 132:
la recensământ.)/ -Pe-astea să l
- Page 133 and 134:
(…)// Peste câţiva ani/ A înce
- Page 135 and 136:
Ex Ponto nr.3, 2006baston, indifere
- Page 137 and 138: cronica literarăNICOLAE ROTUNDCons
- Page 139 and 140: Ex Ponto nr.3, 2006comentează în
- Page 141 and 142: priveam pe furiş maxilarele descă
- Page 143 and 144: Ex Ponto nr.3, 2006Nicolae Motoc pr
- Page 145 and 146: VALERIA MANTA TĂICUŢURăpit pe ve
- Page 147 and 148: Apelul la miturile precreştine est
- Page 149 and 150: Ex Ponto nr.3, 2006şi scadenţa M(
- Page 151 and 152: Ex Ponto nr.3, 2006cel al gepidei A
- Page 153 and 154: Ex Ponto nr.3, 2006lizare discursiv
- Page 155 and 156: Ex Ponto nr.3, 2006decât necesară
- Page 157 and 158: Ex Ponto nr.3, 2006‹‹cochilie
- Page 159 and 160: cronica literaturii străineADINA V
- Page 161 and 162: Ex Ponto nr.3, 2006Titlul romanul a
- Page 163 and 164: de a-l găsi pe cel care a salvat-o
- Page 165 and 166: Ex Ponto nr.3, 2006158aservirii rus
- Page 167 and 168: În mitul grec, odată cu suveranit
- Page 169 and 170: Ex Ponto nr.3, 2006162nu e conţinu
- Page 171 and 172: Un fenomen care pare pur occidental
- Page 173 and 174: studii culturaleMARCOS FARIAS-FERRE
- Page 175 and 176: Ex Ponto nr.3, 2006assume meaning i
- Page 177 and 178: Ex Ponto nr.3, 2006in rapid transit
- Page 179 and 180: Ex Ponto nr.3, 2006contingency of t
- Page 181 and 182: production about the ‘internation
- Page 183 and 184: Ex Ponto nr.3, 2006Dar peripeţiile
- Page 185 and 186: Ex Ponto nr.3, 2006(24 dec. 1672 -
- Page 187: Ex Ponto nr.3, 20061705, ambii ai P
- Page 191 and 192: Ex Ponto nr.3, 2006‘separatist’
- Page 193 and 194: Ex Ponto nr.3, 2006succedea pe tron
- Page 195 and 196: al XVII-lea - pentru a ne limita do
- Page 197 and 198: 41Arhimandritul Neofit a ocupat fun
- Page 199 and 200: o imagine cuprinzătoare a contribu
- Page 201 and 202: Ex Ponto nr.3, 2006Din subcapitolul
- Page 203 and 204: Ex Ponto nr.3, 2006Din primul studi
- Page 205 and 206: să devină fiinţe sociale, căci
- Page 207 and 208: sociologia cărţiiCONSTANTIN CIORO
- Page 209 and 210: în biblioteci. Cronicarii literari
- Page 211 and 212: Ex Ponto nr.3, 2006Lui Debussy îi
- Page 213 and 214: Ex Ponto nr.3, 2006cumente preţioa
- Page 215 and 216: Salonul Internaţional de carte „
- Page 217 and 218: Ex Ponto nr.3, 2006scriitorii înş