Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC
Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC
esimte aceeaşi nevoie interioară, ca şi în Occident, de a trece de la imitaţie– a reprezenta realist, la simulare – a substitui realitatea.Ceva se pierde, ceva se câştigă:... Producţia realităţiiTeza lui Andrei Siniavsky 17 din eseul despre utopia realizată este aceeacă, pornind de la ipoteza marxistă conform căreia filosofii se iroseau încercândsă explice lumea, menirea lor fiind de a o reorganiza, Revoluţia dinOctombrie a funcţionat ca o „mare explicare a lumii” şi o realizare „practică”a himerelor ruse. Extinzând, pe plan european, această tendinţă de după aldoilea război mondial, se constată că s-a ajuns la o „pierdere a sensului înistorie”, umanitatea găsindu-şi un nou scop: „utopia realizată” sau, în cuvintelelui Siniavsky, „conştiinţa determină fiinţa, ideologia determină politica, politicadetermină economia.” 18Pentru Michail Epstein, această tendinţă ţine exclusiv de caracterul „simulativ,nominativ şi himeric” al civilizaţiei ruse, care se descrie prin eticheteplauzibile. Astfel de asumări ale unor realităţi neverosimile sunt şi creştinareaRusiei la cererea prinţului Vladimir, reformele lui Petru cel Mare (Universitatea,Academia – ca forme fără fond), construirea oraşului Sankt Petersburg, şi,bineînţeles, satele Potemkin.Caracterul „simulativ” se amplifică după revoluţia bolşevică (’30 – ’50), iarproiecte ca planul hidroelectric făcut de Stalin pentru Nipru, planul lui Hrusciovpentru desţelenirea Siberiei, autobiografiile lui Brejnev sau Subbotniki (hiperevenimentede celebrare a muncii) aduc un suflu atât de viu asupra ruşilorîncât sunt asumate ca măsuri ale realităţii. Într-o „societate a deficitului”, încomparaţie cu numele, obiectele însele sunt în declin. Marxismul este o formătotalitară de a concretiza supremaţia ideii care crează lumea după chipul şiasemănarea sa.Pentru Andrei Siniavsky, Rusia este un vis care se realizează, „o utopieştiintific organizată”. Lumea rusă îşi comunică propria raţionalitate astfel încâtomul să se înscrie benevol în acest proces generat de ficţiune. Tocmai deaceea, explică el, Revoluţia se petrece în Rusia, nu în ţările avansat industrializate,unde proletariatul era majoritar.Istoria civilizaţiei sovietice oferă o serie nesfârşită de exemple care aratăcum trebuie să fii ca să corespunzi ideii.Michail Epstein consideră că există două moduri cultural asumate de aproduce realitatea – „ideocraţia” în stil sovietic (cu fundament marxist) sau„psiho-sinteza” în stil american, cu amendamentul că, spre deosebire depostmodernismul occidental, postmodernismul perioadei sovietice păstracâteva presupoziţii ale adevărului în spatele activităţilor simulative: categoriaplanului prevala, spectacularul fiind o celebrare a viitorului.Stepa HollywoodClişeele nu greşesc întotdeauna: „America e spaţiul în care fanteziile devinrealitate” este o afirmaţie foarte aproape de adevăr.Ca o curiozitate, este reţinut faptul că, în 1959, primul lucru pe care NikitaHrusciov îl vizitează în America, este Disneyland. „Gurile rele” (Epstein) spuncă a vrut să verifice dacă americanii au reuşit să reconstruiască o realitatemai bine decât ruşii.Suntem cu un pas mai aproape de o concluzie.Ex Ponto nr.3, 2006163
Un fenomen care pare pur occidental îşi dezvăluie afinitatea cu tradiţiaspirituală rusă.Pentru Siniavsky, fenomenul arhetipal al civilizaţiei sovietice este acelacă ea s-a celebrat în cele mai grandioase proiecte utopice din istoria omenirii.Ţine de un specific mentalitar impulsul simultan constructiv şi destructiv alunei culturi în care totul este deconstruit chiar în procesul construcţiei şi anxietateade a păstra o aparenţă care nu devine niciodată realitate. Ruşii suntstrăini atât practicii contemplative estice cât şi etosului vestic al organizăriilumii, recomandându-se cu câte un pic din amândouă.Ivan BaudrillardAtunci când se referă la zona rusă, conceptul de postmodernism vizează:simularea – „producerea realităţii ca o serie de copii plauzibile” (Baudrillard) încare modelele realităţii înlocuiesc realitatea, dispariţia metanaraţiunilor, abolireaopoziţiei înalt /jos – în favoarea unei culturi a mediocrităţii. Astfel, „originileşi sensurile” postmodernismului rus sunt mult mai vechi şi mai înrădăcinatedecât indică diagnoza lor contemporană. Oricât de riscantă ar fi o asemeneaafirmaţie, argumentele se acumulează în favoarea tezei că postmodernismuleste o urmare a aceleiaşi paradigme ideologice înrădăcinate în Rusia ca şirealismul socialist.BibliografieDetienne M, Vernant J-P, Vicleşugurile inteligenţei. Metis la greci, Ed. Symposion Bucureşti,1999.Editor Ellen E. Berry, Anessa Miller Pogacar, Re-Entering the Sign or Articulating New RussianCulture, The University of Michigan Press, Michigan, pp. 25 – 48.Epstein, Michail, After the Future, The Paradoxes of Postmodernism and Contemporary RussianCulture, Amherst, Massachusetts University Press, 1995.http://:www.straightdope.com/columns/031114.html+potemkin+villages|langţru.http://wikipedia.org/wiki/Potemkinţvillage+potemkin+villageslangţen|langţfr|langţro|langţru.Siniavsky, Andrei, Civilizaţia sovietică, cap. Utopia realizată.Zonoviev, Alexandr, Homo Sovieticus, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1991, pp. 13 – 15.Ex Ponto nr.3, 20061http://:en.wikipedia.org/wiki/Potemkinţvillage+potemkin+villages/langţen|langţfr|langţro|langţru.2http://www.straightdope.com/columns/031114.html+potemkin+villageslangţen|langţfr|langţro|langţru.3parafrazã dupã Detienne M, Vernant J-P, Vicleşugurile inteligenţei. Metis la greci, Ed. SymposionBucureşti 1999.4Marcel Detienne, Jean Pierre Vernant, Vicleşugurile inteligenţei, Metis la greci, Ed. Symposion,Bucureşti, 1999, p. 10.5Ibidem.6Marcel Detienne, Jean Pierre Vernant, Vicleşugurile inteligenţei, Metis la greci, Ed. Symposion,Bucureşti, 1999, p. 350.164
- Page 120 and 121: situaţii politice, a bravat fără
- Page 122 and 123: Portretul de anarhist, pe care şi-
- Page 125 and 126: Poate nu întâmplător, cel care-i
- Page 127 and 128: mari scriitori români contemporani
- Page 129 and 130: se uite la foaia de/ Hârtie, care-
- Page 131 and 132: la recensământ.)/ -Pe-astea să l
- Page 133 and 134: (…)// Peste câţiva ani/ A înce
- Page 135 and 136: Ex Ponto nr.3, 2006baston, indifere
- Page 137 and 138: cronica literarăNICOLAE ROTUNDCons
- Page 139 and 140: Ex Ponto nr.3, 2006comentează în
- Page 141 and 142: priveam pe furiş maxilarele descă
- Page 143 and 144: Ex Ponto nr.3, 2006Nicolae Motoc pr
- Page 145 and 146: VALERIA MANTA TĂICUŢURăpit pe ve
- Page 147 and 148: Apelul la miturile precreştine est
- Page 149 and 150: Ex Ponto nr.3, 2006şi scadenţa M(
- Page 151 and 152: Ex Ponto nr.3, 2006cel al gepidei A
- Page 153 and 154: Ex Ponto nr.3, 2006lizare discursiv
- Page 155 and 156: Ex Ponto nr.3, 2006decât necesară
- Page 157 and 158: Ex Ponto nr.3, 2006‹‹cochilie
- Page 159 and 160: cronica literaturii străineADINA V
- Page 161 and 162: Ex Ponto nr.3, 2006Titlul romanul a
- Page 163 and 164: de a-l găsi pe cel care a salvat-o
- Page 165 and 166: Ex Ponto nr.3, 2006158aservirii rus
- Page 167 and 168: În mitul grec, odată cu suveranit
- Page 169: Ex Ponto nr.3, 2006162nu e conţinu
- Page 173 and 174: studii culturaleMARCOS FARIAS-FERRE
- Page 175 and 176: Ex Ponto nr.3, 2006assume meaning i
- Page 177 and 178: Ex Ponto nr.3, 2006in rapid transit
- Page 179 and 180: Ex Ponto nr.3, 2006contingency of t
- Page 181 and 182: production about the ‘internation
- Page 183 and 184: Ex Ponto nr.3, 2006Dar peripeţiile
- Page 185 and 186: Ex Ponto nr.3, 2006(24 dec. 1672 -
- Page 187 and 188: Ex Ponto nr.3, 20061705, ambii ai P
- Page 189 and 190: Ex Ponto nr.3, 2006Constantin Brân
- Page 191 and 192: Ex Ponto nr.3, 2006‘separatist’
- Page 193 and 194: Ex Ponto nr.3, 2006succedea pe tron
- Page 195 and 196: al XVII-lea - pentru a ne limita do
- Page 197 and 198: 41Arhimandritul Neofit a ocupat fun
- Page 199 and 200: o imagine cuprinzătoare a contribu
- Page 201 and 202: Ex Ponto nr.3, 2006Din subcapitolul
- Page 203 and 204: Ex Ponto nr.3, 2006Din primul studi
- Page 205 and 206: să devină fiinţe sociale, căci
- Page 207 and 208: sociologia cărţiiCONSTANTIN CIORO
- Page 209 and 210: în biblioteci. Cronicarii literari
- Page 211 and 212: Ex Ponto nr.3, 2006Lui Debussy îi
- Page 213 and 214: Ex Ponto nr.3, 2006cumente preţioa
- Page 215 and 216: Salonul Internaţional de carte „
- Page 217 and 218: Ex Ponto nr.3, 2006scriitorii înş
esimte aceeaşi nevoie interioară, ca şi în Occident, de a trece de la imitaţie– a reprezenta realist, la simulare – a substitui realitatea.Ceva se pierde, ceva se câştigă:... Producţia realităţiiTeza lui Andrei Siniavsky 17 din eseul despre utopia realizată este aceeacă, pornind de la ipoteza marxistă conform căreia filosofii se iroseau încercândsă explice lumea, menirea lor fiind de a o reorganiza, Revoluţia dinOctombrie a funcţionat ca o „mare explicare a lumii” şi o realizare „practică”a himerelor ruse. Extinzând, pe plan european, această tendinţă de după aldoilea război mondial, se constată că s-a ajuns la o „pierdere a sensului înistorie”, umanitatea găsindu-şi un nou scop: „utopia realizată” sau, în cuvintelelui Siniavsky, „conştiinţa determină fiinţa, ideologia determină politica, politicadetermină economia.” 18Pentru Michail Epstein, această tendinţă ţine exclusiv de caracterul „simulativ,nominativ şi himeric” al civilizaţiei ruse, care se descrie prin eticheteplauzibile. Astfel de asumări ale unor realităţi neverosimile sunt şi creştinareaRusiei la cererea prinţului Vladimir, reformele lui Petru cel Mare (Universitatea,Academia – ca forme fără fond), construirea oraşului Sankt Petersburg, şi,bineînţeles, satele Potemkin.Caracterul „simulativ” se amplifică după revoluţia bolşevică (’30 – ’50), iarproiecte ca pl<strong>anul</strong> hidroelectric făcut de Stalin pentru Nipru, pl<strong>anul</strong> lui Hrusciovpentru desţelenirea Siberiei, autobiografiile lui Brejnev sau Subbotniki (hiperevenimentede celebrare a muncii) aduc un suflu atât de viu asupra ruşilorîncât sunt asumate ca măsuri ale realităţii. Într-o „societate a deficitului”, încomparaţie cu numele, obiectele însele sunt în declin. Marxismul este o formătotalitară de a concretiza supremaţia ideii care crează lumea după chipul şiasemănarea sa.Pentru Andrei Siniavsky, Rusia este un vis care se realizează, „o utopieştiintific organizată”. Lumea rusă îşi comunică propria raţionalitate astfel încâtomul să se înscrie benevol în acest proces generat de ficţiune. Tocmai deaceea, explică el, Revoluţia se petrece în Rusia, nu în ţările avansat industrializate,unde proletariatul era majoritar.Istoria civilizaţiei sovietice oferă o serie nesfârşită de exemple care aratăcum trebuie să fii ca să corespunzi ideii.Michail Epstein consideră că există două moduri cultural asumate de aproduce realitatea – „ideocraţia” în stil sovietic (cu fundament marxist) sau„psiho-sinteza” în stil american, cu amendamentul că, spre deosebire depostmodernismul occidental, postmodernismul perioadei sovietice păstracâteva presupoziţii ale adevărului în spatele activităţilor simulative: categoriapl<strong>anul</strong>ui prevala, spectacularul fiind o celebrare a viitorului.Stepa HollywoodClişeele nu greşesc întotdeauna: „America e spaţiul în care fanteziile devinrealitate” este o afirmaţie foarte aproape de adevăr.Ca o curiozitate, este reţinut faptul că, în 1959, primul lucru pe care NikitaHrusciov îl vizitează în America, este Disneyland. „Gurile rele” (Epstein) spuncă a vrut să verifice dacă americanii au reuşit să reconstruiască o realitatemai bine decât ruşii.Suntem cu un pas mai aproape de o concluzie.Ex Ponto nr.3, <strong>2006</strong>163