Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

esimte aceeaşi nevoie interioară, ca şi în Occident, de a trece de la imitaţie– a reprezenta realist, la simulare – a substitui realitatea.Ceva se pierde, ceva se câştigă:... Producţia realităţiiTeza lui Andrei Siniavsky 17 din eseul despre utopia realizată este aceeacă, pornind de la ipoteza marxistă conform căreia filosofii se iroseau încercândsă explice lumea, menirea lor fiind de a o reorganiza, Revoluţia dinOctombrie a funcţionat ca o „mare explicare a lumii” şi o realizare „practică”a himerelor ruse. Extinzând, pe plan european, această tendinţă de după aldoilea război mondial, se constată că s-a ajuns la o „pierdere a sensului înistorie”, umanitatea găsindu-şi un nou scop: „utopia realizată” sau, în cuvintelelui Siniavsky, „conştiinţa determină fiinţa, ideologia determină politica, politicadetermină economia.” 18Pentru Michail Epstein, această tendinţă ţine exclusiv de caracterul „simulativ,nominativ şi himeric” al civilizaţiei ruse, care se descrie prin eticheteplauzibile. Astfel de asumări ale unor realităţi neverosimile sunt şi creştinareaRusiei la cererea prinţului Vladimir, reformele lui Petru cel Mare (Universitatea,Academia – ca forme fără fond), construirea oraşului Sankt Petersburg, şi,bineînţeles, satele Potemkin.Caracterul „simulativ” se amplifică după revoluţia bolşevică (’30 – ’50), iarproiecte ca planul hidroelectric făcut de Stalin pentru Nipru, planul lui Hrusciovpentru desţelenirea Siberiei, autobiografiile lui Brejnev sau Subbotniki (hiperevenimentede celebrare a muncii) aduc un suflu atât de viu asupra ruşilorîncât sunt asumate ca măsuri ale realităţii. Într-o „societate a deficitului”, încomparaţie cu numele, obiectele însele sunt în declin. Marxismul este o formătotalitară de a concretiza supremaţia ideii care crează lumea după chipul şiasemănarea sa.Pentru Andrei Siniavsky, Rusia este un vis care se realizează, „o utopieştiintific organizată”. Lumea rusă îşi comunică propria raţionalitate astfel încâtomul să se înscrie benevol în acest proces generat de ficţiune. Tocmai deaceea, explică el, Revoluţia se petrece în Rusia, nu în ţările avansat industrializate,unde proletariatul era majoritar.Istoria civilizaţiei sovietice oferă o serie nesfârşită de exemple care aratăcum trebuie să fii ca să corespunzi ideii.Michail Epstein consideră că există două moduri cultural asumate de aproduce realitatea – „ideocraţia” în stil sovietic (cu fundament marxist) sau„psiho-sinteza” în stil american, cu amendamentul că, spre deosebire depostmodernismul occidental, postmodernismul perioadei sovietice păstracâteva presupoziţii ale adevărului în spatele activităţilor simulative: categoriaplanului prevala, spectacularul fiind o celebrare a viitorului.Stepa HollywoodClişeele nu greşesc întotdeauna: „America e spaţiul în care fanteziile devinrealitate” este o afirmaţie foarte aproape de adevăr.Ca o curiozitate, este reţinut faptul că, în 1959, primul lucru pe care NikitaHrusciov îl vizitează în America, este Disneyland. „Gurile rele” (Epstein) spuncă a vrut să verifice dacă americanii au reuşit să reconstruiască o realitatemai bine decât ruşii.Suntem cu un pas mai aproape de o concluzie.Ex Ponto nr.3, 2006163