Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

12.07.2015 Views

esimte aceeaşi nevoie interioară, ca şi în Occident, de a trece de la imitaţie– a reprezenta realist, la simulare – a substitui realitatea.Ceva se pierde, ceva se câştigă:... Producţia realităţiiTeza lui Andrei Siniavsky 17 din eseul despre utopia realizată este aceeacă, pornind de la ipoteza marxistă conform căreia filosofii se iroseau încercândsă explice lumea, menirea lor fiind de a o reorganiza, Revoluţia dinOctombrie a funcţionat ca o „mare explicare a lumii” şi o realizare „practică”a himerelor ruse. Extinzând, pe plan european, această tendinţă de după aldoilea război mondial, se constată că s-a ajuns la o „pierdere a sensului înistorie”, umanitatea găsindu-şi un nou scop: „utopia realizată” sau, în cuvintelelui Siniavsky, „conştiinţa determină fiinţa, ideologia determină politica, politicadetermină economia.” 18Pentru Michail Epstein, această tendinţă ţine exclusiv de caracterul „simulativ,nominativ şi himeric” al civilizaţiei ruse, care se descrie prin eticheteplauzibile. Astfel de asumări ale unor realităţi neverosimile sunt şi creştinareaRusiei la cererea prinţului Vladimir, reformele lui Petru cel Mare (Universitatea,Academia – ca forme fără fond), construirea oraşului Sankt Petersburg, şi,bineînţeles, satele Potemkin.Caracterul „simulativ” se amplifică după revoluţia bolşevică (’30 – ’50), iarproiecte ca planul hidroelectric făcut de Stalin pentru Nipru, planul lui Hrusciovpentru desţelenirea Siberiei, autobiografiile lui Brejnev sau Subbotniki (hiperevenimentede celebrare a muncii) aduc un suflu atât de viu asupra ruşilorîncât sunt asumate ca măsuri ale realităţii. Într-o „societate a deficitului”, încomparaţie cu numele, obiectele însele sunt în declin. Marxismul este o formătotalitară de a concretiza supremaţia ideii care crează lumea după chipul şiasemănarea sa.Pentru Andrei Siniavsky, Rusia este un vis care se realizează, „o utopieştiintific organizată”. Lumea rusă îşi comunică propria raţionalitate astfel încâtomul să se înscrie benevol în acest proces generat de ficţiune. Tocmai deaceea, explică el, Revoluţia se petrece în Rusia, nu în ţările avansat industrializate,unde proletariatul era majoritar.Istoria civilizaţiei sovietice oferă o serie nesfârşită de exemple care aratăcum trebuie să fii ca să corespunzi ideii.Michail Epstein consideră că există două moduri cultural asumate de aproduce realitatea – „ideocraţia” în stil sovietic (cu fundament marxist) sau„psiho-sinteza” în stil american, cu amendamentul că, spre deosebire depostmodernismul occidental, postmodernismul perioadei sovietice păstracâteva presupoziţii ale adevărului în spatele activităţilor simulative: categoriaplanului prevala, spectacularul fiind o celebrare a viitorului.Stepa HollywoodClişeele nu greşesc întotdeauna: „America e spaţiul în care fanteziile devinrealitate” este o afirmaţie foarte aproape de adevăr.Ca o curiozitate, este reţinut faptul că, în 1959, primul lucru pe care NikitaHrusciov îl vizitează în America, este Disneyland. „Gurile rele” (Epstein) spuncă a vrut să verifice dacă americanii au reuşit să reconstruiască o realitatemai bine decât ruşii.Suntem cu un pas mai aproape de o concluzie.Ex Ponto nr.3, 2006163

Un fenomen care pare pur occidental îşi dezvăluie afinitatea cu tradiţiaspirituală rusă.Pentru Siniavsky, fenomenul arhetipal al civilizaţiei sovietice este acelacă ea s-a celebrat în cele mai grandioase proiecte utopice din istoria omenirii.Ţine de un specific mentalitar impulsul simultan constructiv şi destructiv alunei culturi în care totul este deconstruit chiar în procesul construcţiei şi anxietateade a păstra o aparenţă care nu devine niciodată realitate. Ruşii suntstrăini atât practicii contemplative estice cât şi etosului vestic al organizăriilumii, recomandându-se cu câte un pic din amândouă.Ivan BaudrillardAtunci când se referă la zona rusă, conceptul de postmodernism vizează:simularea – „producerea realităţii ca o serie de copii plauzibile” (Baudrillard) încare modelele realităţii înlocuiesc realitatea, dispariţia metanaraţiunilor, abolireaopoziţiei înalt /jos – în favoarea unei culturi a mediocrităţii. Astfel, „originileşi sensurile” postmodernismului rus sunt mult mai vechi şi mai înrădăcinatedecât indică diagnoza lor contemporană. Oricât de riscantă ar fi o asemeneaafirmaţie, argumentele se acumulează în favoarea tezei că postmodernismuleste o urmare a aceleiaşi paradigme ideologice înrădăcinate în Rusia ca şirealismul socialist.BibliografieDetienne M, Vernant J-P, Vicleşugurile inteligenţei. Metis la greci, Ed. Symposion Bucureşti,1999.Editor Ellen E. Berry, Anessa Miller Pogacar, Re-Entering the Sign or Articulating New RussianCulture, The University of Michigan Press, Michigan, pp. 25 – 48.Epstein, Michail, After the Future, The Paradoxes of Postmodernism and Contemporary RussianCulture, Amherst, Massachusetts University Press, 1995.http://:www.straightdope.com/columns/031114.html+potemkin+villages|langţru.http://wikipedia.org/wiki/Potemkinţvillage+potemkin+villageslangţen|langţfr|langţro|langţru.Siniavsky, Andrei, Civilizaţia sovietică, cap. Utopia realizată.Zonoviev, Alexandr, Homo Sovieticus, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1991, pp. 13 – 15.Ex Ponto nr.3, 20061http://:en.wikipedia.org/wiki/Potemkinţvillage+potemkin+villages/langţen|langţfr|langţro|langţru.2http://www.straightdope.com/columns/031114.html+potemkin+villageslangţen|langţfr|langţro|langţru.3parafrazã dupã Detienne M, Vernant J-P, Vicleşugurile inteligenţei. Metis la greci, Ed. SymposionBucureşti 1999.4Marcel Detienne, Jean Pierre Vernant, Vicleşugurile inteligenţei, Metis la greci, Ed. Symposion,Bucureşti, 1999, p. 10.5Ibidem.6Marcel Detienne, Jean Pierre Vernant, Vicleşugurile inteligenţei, Metis la greci, Ed. Symposion,Bucureşti, 1999, p. 350.164

esimte aceeaşi nevoie interioară, ca şi în Occident, de a trece de la imitaţie– a reprezenta realist, la simulare – a substitui realitatea.Ceva se pierde, ceva se câştigă:... Producţia realităţiiTeza lui Andrei Siniavsky 17 din eseul despre utopia realizată este aceeacă, pornind de la ipoteza marxistă conform căreia filosofii se iroseau încercândsă explice lumea, menirea lor fiind de a o reorganiza, Revoluţia dinOctombrie a funcţionat ca o „mare explicare a lumii” şi o realizare „practică”a himerelor ruse. Extinzând, pe plan european, această tendinţă de după aldoilea război mondial, se constată că s-a ajuns la o „pierdere a sensului înistorie”, umanitatea găsindu-şi un nou scop: „utopia realizată” sau, în cuvintelelui Siniavsky, „conştiinţa determină fiinţa, ideologia determină politica, politicadetermină economia.” 18Pentru Michail Epstein, această tendinţă ţine exclusiv de caracterul „simulativ,nominativ şi himeric” al civilizaţiei ruse, care se descrie prin eticheteplauzibile. Astfel de asumări ale unor realităţi neverosimile sunt şi creştinareaRusiei la cererea prinţului Vladimir, reformele lui Petru cel Mare (Universitatea,Academia – ca forme fără fond), construirea oraşului Sankt Petersburg, şi,bineînţeles, satele Potemkin.Caracterul „simulativ” se amplifică după revoluţia bolşevică (’30 – ’50), iarproiecte ca pl<strong>anul</strong> hidroelectric făcut de Stalin pentru Nipru, pl<strong>anul</strong> lui Hrusciovpentru desţelenirea Siberiei, autobiografiile lui Brejnev sau Subbotniki (hiperevenimentede celebrare a muncii) aduc un suflu atât de viu asupra ruşilorîncât sunt asumate ca măsuri ale realităţii. Într-o „societate a deficitului”, încomparaţie cu numele, obiectele însele sunt în declin. Marxismul este o formătotalitară de a concretiza supremaţia ideii care crează lumea după chipul şiasemănarea sa.Pentru Andrei Siniavsky, Rusia este un vis care se realizează, „o utopieştiintific organizată”. Lumea rusă îşi comunică propria raţionalitate astfel încâtomul să se înscrie benevol în acest proces generat de ficţiune. Tocmai deaceea, explică el, Revoluţia se petrece în Rusia, nu în ţările avansat industrializate,unde proletariatul era majoritar.Istoria civilizaţiei sovietice oferă o serie nesfârşită de exemple care aratăcum trebuie să fii ca să corespunzi ideii.Michail Epstein consideră că există două moduri cultural asumate de aproduce realitatea – „ideocraţia” în stil sovietic (cu fundament marxist) sau„psiho-sinteza” în stil american, cu amendamentul că, spre deosebire depostmodernismul occidental, postmodernismul perioadei sovietice păstracâteva presupoziţii ale adevărului în spatele activităţilor simulative: categoriapl<strong>anul</strong>ui prevala, spectacularul fiind o celebrare a viitorului.Stepa HollywoodClişeele nu greşesc întotdeauna: „America e spaţiul în care fanteziile devinrealitate” este o afirmaţie foarte aproape de adevăr.Ca o curiozitate, este reţinut faptul că, în 1959, primul lucru pe care NikitaHrusciov îl vizitează în America, este Disneyland. „Gurile rele” (Epstein) spuncă a vrut să verifice dacă americanii au reuşit să reconstruiască o realitatemai bine decât ruşii.Suntem cu un pas mai aproape de o concluzie.Ex Ponto nr.3, <strong>2006</strong>163

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!