Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

Nu cred ca omul să fie numai o carne sentimentalăOare de ce ştiu femeile că noi avem atâta nevoiede ele? că umerii lor miros a margini de timp...acest drept, pe care şi-l veghează zâmbind,ia o formă de asuprire prea mare, de sub care ar trebui să ieşim,luptând pentru o emancipare care nu acceptă martiri.ochii noştri sunt însăşi dovadacă nu putem să vedem tot ceea ce există,mâna este dovada că multe rămân neatinse şi tot aşa mai departe.nu doar cu ochii beliţi îl poţi afla pe Dumnezeu.în fond, numai pentru asta trăieşti. nu fi tâmpit,pentru că nu te mai recuperează nimeni!noi înşine suntem dovada că existenţa nu se limitează în noi.dacă vreodată vei vedea că se apleacă la gândurile tale cerul,la gânduri, la picioare, priveşte înăuntrul tău, să poţi avea lumină!să nu ţi se împiedice mersul de umbră, voinţa de vreo ezitareşi timpul de una dintre părerile tale.cu bine! cineva îmi bate la uşă, ai putea să fii chiar tu.nu cred ca omul să fie numai o carne sentimentală.De searăLa capătul unui surâs culcat se află depozitul de uitareal acestui întreg care ne împresoară.să fie memoria un prilej al pietrei, sau faptele oamenilor să fieun loc al gemetelor noastre lângă timp?câtă legătură poate să aibă perdeaua de la fereastra mea,care lasă, dimineaţa, timpul să îmi aducă lumina,cu spaţiul şi cu nemurirea?lucrurile pe care eu le cunosc mărturisesc şi altcevadecât propria lor existenţă.pe tine nu te-am aflat şi te pot asculta vorbindu-mi despre tine.femeie, limita mea eşti tu.Ex Ponto nr.3, 200616De început de toamnă continuăCând lucrurile pe care le ştii încep să te doară,atunci ai nevoie de altcineva,de la care să afli, privindu-i doar ochii, lucrurile noi,