Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

Ex Ponto nr.3, 2006decât necesară continuarea de „retroproiecţii literare", „umbre pe pânzavremii" (după denumirile generice date unor astfel de scrieri de Pericle Martinescu)sau de mărturii-instantanee despre prietenii scriitori care «au trecutîn lumea celor fără umbră», dar aureolaţi artistic prin umbra capodoperelorlăsate viitorimii. Concentrând la maximum discuţia despre opere ori existenţe,acest volum Unde au dispărut minotaurii? (2005) este odihnitor pentru foarteselectivii cititori de monografii critice, pentru simpul fapt că acestea au c-amdispărut din librării sau n-au prea multă căutare. Avantajul faţă de arbitrariulviziunii distante, reci din cuprinsul lucrărilor strict critice este că Marin Codreanurespectă criteriul relaţiei dintre om şi propria creaţie, dintre omul-scriitor(editorul, criticul în carne şi oase) şi mediul cultural ostil sau intenţionalitateanefăţişă, subversivă a realizărilor sale literare. Alt criteriu, ce ne implică penoi, cei din prezent, ar fi să urmărim în pagini memorialistice de mică istorie aculturii recente impactul asupra publicului, pe care-l repercutează activitateacreativ-literară sau editorială a scriitorilor şaizecişti şi mai ales şaptezecişti,în urma demersurilor de liberalizare parţială a iniţiativei scriitoriceşti.«Minotaurii» temuţi de oficialităţile culturii din anii ’60 – ’70, cei care aufăcut posibile rediscutarea ororilor impuse de Moscova în „cultura" obsedantuluideceniu, dar şi activitatea cenaclurilor studenţeşti, ocrotind insurgenţaoptzecişilor, sunt şi cei care s-au dedicat neprecupeţit unui mecenariat culturalbenefic (imparţial, cum nu mai este la ora actuală) care se zbăteau să scapepe mulţi de supravegherea unor cozi de topor din renumita «casă Monteoru»din Capitală a Uniunii Scriitorilor Români.Portretele sunt dinamice, edificatorii asupra calităţilor de adevăraţi profesioniştiai condeiului, ai presei literare. Curaj, inconformism, tenacitate,colegialitate, responsabilitate, echidistanţă, autoritate, spirit deschis (saumăcar permisiv) noului şi subversibilului – se pot semnala din atitudinile lalucru, ori, direct din discuţiile amicale purtate cu intervievantul-memorialistMarin Codreanu de protagoniştii Nicolae Ciobanu (autor de cărţi, excelentestudii critice, ca Între imaginar şi fantastic în proza românească, 1987), MirceaCiobanu, Marius Robescu, Dan Laurenţiu, Gheorghe Pituţ, Ion Băieşu. Sau,doar în roluri secundare, de Zaharia Stancu, Marin Preda, Nichita Stănescu,Mircea Nedelciu, Florin Iaru, etc.Strădania refacerii atmosferei nu se limitează la cadrul Capitalei. Seaminteşte şi de renaşterea culturală din provincie (cum se întâmplase doarîn anii 1930-1945), dar din păcate stratagema proletcultistă de incriminare aintelectualilor se prefecţionase diabolic în anii ’80; face vocile autoritare alemultor mari scriitori tot mai asurdizate (temperându-se dezvăluirile din cauzaunei cenzuri excesiv de suspicioase) până la revoluţia din decembrie. Autorulcărţii insistă asupra prezentării dilematicelor decese ale lui Marin Preda, VirgilMazilescu şi mai ales a lui Marius Robescu, al cărui roman nu este dat spreeditare nici astăzi de Gabriela Adameşteanu, căreia i s-a încredinţat manuscrisul.Cartea lui Marin Codreanu arată contribuţia scriitorilor din promoţiileliterare ’60-’70 la conturarea climatului transmodernist, propice, de spornicdialog între generaţiile de scriitori. Animozităţile dintre colegi erau pure jocuride tatonare artistică, nu sfădiri.148