iasă / un iz de carne arsă stai pe brânci / să-ţi vină sânge-n ţeastă mă apasă/ un scâncet surd şi monoton de ţânci / dintre vecine care-ţi e aleasă / depreacurvie rănile-s adânci” (in vitro 1). Sonetele „in vitro”, clonate, artificiale,pură invenţie verbală, la un pas de căderea în verbiaj, nu sunt reprezentativepentru Adrian Munteanu, care nu este un poet sedus de „isme” (clasicism,romantism, modernism etc), ci un poet foarte sigur pe el şi cu adevărat îndrăgostitde sonet. Parodiile şi „clonele” pe care le presară în volum, dincolode aspectul ludic al demersului, au probabil şi rolul de a-l trezi pe cititor dinamorţeală, creându-i falsa impresie că ar avea de-a face cu o simplă inginerie,cu o schelărie ingenios construită, dincolo de care, în spirit postmodernist,s-ar afla nu „catedrala” (Wittgenstein spunea că pentru a o contempla trebuiesă dai jos schelele), ci nimicul, neantul.De fapt lucrurile nu stau aşa, pentru simplul motiv că Adrian Munteanu nuşi-a programat să distrugă rezistenţa multiseculară a sonetului prin rescriereparodică, ci, pur şi simplu, el scrie aducând în contemporaneitate şi încercândsă revigoreze o specie literară extrem de dificil de abordat. Înnoirile sunt maiales la nivel lexical, regulile prozodice fiind respectate (în absenţa lor nici numai poate fi vorba despre sonet, ci despre orice alt fel de poem, astfel căstrădania unui mai puţin în vogă poet contemporan de a scrie sonet „în versalb” este cel puţin comică).O parte din sonetele care-şi merită numele (adică majoritatea) scrise deAdrian Munteanu aduc o imagistică de tip baroc, bazată pe exacerbarea senzorialităţii,a gustului pentru fantastic şi pe un anume rafinament al metaforeitrimiţând la un fond precreştin: „Degeaba fugi, o Daphne cu păr moale, / Dintrist alai, scrutând un cerb prin spaţii, / Povara mea o voi feri de Graţii / Chiarde-ar dori să-mi dea păgân târcoale. // Doar pentru tine vor veghea bărbaţii/ Rămaşi etern înmărmuriţi la poale, / Căci sunt Apollon şi-ţi voi da ocoale /Până când Marte va pieri-n rotaţii // Te urmăresc prin jarişte, fierbinte, / Cândînserarea stinge-o altă zi. / Roiesc în preajmă zodii, să te-alinte. // În ochiicalzi de-a pururi te-oi privi, / Să văd cum zeul fluviului, părinte, / Te va preface-nlaur, pe vecii” (Mit 1). Iubirea apare atât în ipostază romantic / barocă,înveşmântată în metafore livreşti, cât şi în dualitatea senzualitate / conştiinţapăcatului („Să nu se stingă-n aspre ierni amnarul // Râvnirilor de nestrunit bărbat./ Ascunde-mă în inimă ca darul / Jinduitor de patimi şi păcat” – Aşază-măpe bruma gurii-ncinse), pentru ca, în final, sonetele să ajungă la o exprimarea sexualităţii primare, în ton cu tendinţele actuale din poezia postmodernistă:„trăiesc gemând prin creierul hipnotic / simt între pulpe fulgere mă strânge /ca fetusul într-un borcan de sânge / golita ţeastă în vârtej spasmotic / încolăcitapatimă răsfrânge / urlet de voci insinuând despotic / că nu privesc unsân decât erotic / un pui de mierlă-n oul putred plânge / acum ţi-ajunge simţirăcori prin vene / cu muci la glezne se jeleşte-un ţânc / şi-şi scarpină eczemadin izmene / mă arde-un junghi în plex pe când mănânc / răbdări prăjite s-auîntors cangrene / pe ochi pe gând pe limbă în adânc” – in vitro 2).Sonetele de factură voiculesciană spiritualizează combustia eroticăpunând-o sub semnul eternităţii şi al inocenţei (metafora inorogului): „Alergsecunda-n râpi secătuite / Şi sap în glod, ca să găsesc topazul / Frământăroibul orelor izlazul, / Şi îmi fărâmă vrerea sub copite. // Rupând zăbala, înpământ împlântă / Rărunchiul tihnei care-a-ntârziat, / M-arunc în şeaua zileice-nfierbântă / Un ciob de cer în urmă aruncat / Cu coama-n vânt, un inorogse-avântă, / să întărească timpu-nrourat”.Ex Ponto nr.3, <strong>2006</strong>139
Apelul la miturile precreştine este dublat de o supunere în faţa uniculuimit care n-a devenit simplă naraţiune fără referinţă, mitul sacrificial-cristic:„Deschide poarta, omule şi frate, / Să intre solul jertfei în absidă, / Îl vezi cupasul blând, să nu ucidă / Smerenia, zvârlindu-te-n păcate. // Te va salva dincrâncena obidă / Chemând din spaţii-nflăcărări uitate / Într-un târziu, la uşăcând vei bate, / Uitându-ţi trândăvia de omidă, // Va unge rana inimii bolnave/ Cu harul sfânt, înmiresmând ardent / Corola tainei pe tăcute nave // Purtândnădejdi spre un etern prezent. / Pe ţărmul tău, îndepărtând epave, / Te veisimti eliberat torent” (Deschide poarta omule şi frate). Nevoia unei cunoaşteride tip mistic îl determină pe Adrian Munteanu să inverseze termenii raportuluidintre om şi divinitate: nu omul trebuie să-l aştepte pe Dumnezeu să-i intre încasa fiinţei, pentru că, de fapt, Dumnezeu este cel care-l aşteaptă pe om săvină la El, să-i bată la uşă: acel te va salva la uşă când vei bate presupuneun efort de depăşire a antropocentrismului profan, în favoarea celui creştin,dornic de transparenţa lumii, de punere a ei sub semnul îndumnezeirii.Sonetele nu merg pe urma „lăcrămosului” Petrarca, ci încearcă o îmbinarea galanteriei cu sfera sacrului, iubirea terestră, pătimaşă, este spiritualizatăpână ce devine cumva iubire mistică, poetul neavând conştiinţa blasfemieiatunci când transformă secvenţa euharistică într-una pur carnală: „Spune-mispre seară te iubesc. Odată. / Cum nu mi-ai spus de când te am în sânge, /Nu vezi că-s trist şi răsuflarea-mi plânge / Sub coasta ta în chinuri frământată?// Toarnă cuvântu-n mierea ce se strânge / În cupa tainei îndelung păstrată,/ Ca să-mi cuminec clipa alinată / Cu azima ce între noi se frânge. // În timpce ruga n-a sfinţit havuze, / Din degete s-au revărsat poveşti / Şi-n peşteră,umbros lăcaş de muze, // Mi-am aşezat hotarele domneşti / N-ai împlinit unzbucium scris pe buze / Mi-ai arătat cu trupul că iubeşti” (Spune-mi spre searăte iubesc. Odată). Pendularea între sacru, profan şi simbolurile precreştineeste sugestivă pentru lipsa de coerenţă a omului modern, care foloseştecuvintele fără a mai fi atent la sistemul de referinţă; de fapt, în estetica postmodernistă,important este jocul, inventivitatea verbală, şi mai puţin ceea cese vede după ce dai jos schelele. În sonetele lui Adrian Munteanu, dincolode aspectul galant / ludic şi de mesteşug, există totuşi o ardere intensă, oanumită sinceritate a trăirii care-l îndepărtează de moderni şi-l apropie demarii creatori – şi iubitori - de sonet, căci sonetul scris fără dragoste e oricealtceva, în afară de sonet: „Piciorul zvelt, un semn al învierii / Şi coapsa blândă,semn de-ngropăciune, / Sânii trufaşi, uimiri în trup s-adune, / Pântecul cald,răpit pe veci plăcerii. // Ochii supuşi, săgeată să-mpreune, / Păr revărsat înunduiri puzderii / Spre vadul calm ce l-au păzit străjerii. / Gura peceţi de vreriaprinse pune. // Vinul îl toarnă buzele vlăstare / În şoapte tandre ce nu s-audesprins / Dintr-o prelungă, dulce sărutare // De dincolo de timpul neînvins./ Şi ce-nrobire-n sfânta desfătare / De care-am fost, fără răgaz, cuprins!”(Piciorul zvelt, ca semn al Învierii).Ex Ponto nr.3, <strong>2006</strong>140
- Page 2 and 3:
Ex PontoText/imAgine/metatextNr. 3
- Page 4 and 5:
SUMAR♦EditorialOVIDIU DUNĂREANU
- Page 6 and 7:
editorialOVIDIU DUNĂREANUScriitoru
- Page 8 and 9:
poezieIULIA PANĂ* * *Cum ar trebui
- Page 10 and 11:
* * *m-am trezit în astă diminea
- Page 12 and 13:
IOAN ŢEPELEAPoemele mirării care
- Page 14 and 15:
Mona Lisa pare a acoperi chiar şoc
- Page 16 and 17:
în schimb, asfaltul te dinamizeaz
- Page 18 and 19:
în care ai putea să îţi întinz
- Page 20 and 21:
Un ins orbecăia ca în visOchii -
- Page 22 and 23:
Şi în secunda următoareSă apar
- Page 24 and 25:
CLAUDIA VOICULESCURondeluriDoar ste
- Page 26 and 27:
OLIMPIU VLADIMIROVMulţumireTrec nu
- Page 28 and 29:
prozăFLORIN ŞLAPACO teribilă set
- Page 30 and 31:
Ah, a zis Aloisius, ia uite-l şi p
- Page 32 and 33:
viaţa multor fiinţe zaharisite, a
- Page 34 and 35:
crede în ce facem noi. Apoi, câte
- Page 36 and 37:
- Dar sensibiloasă mai eşti, se s
- Page 38 and 39:
publicul avizat (şi nu numai) al u
- Page 40 and 41:
Din somn mă scoală-n miez denoapt
- Page 42 and 43:
Lumina cunoştinţii să-i facă ar
- Page 44 and 45:
memorialisticăPERICLE MARTINESCUPa
- Page 46 and 47:
asta este şi drama ţării mele, a
- Page 48 and 49:
provocând pagube importante, deşi
- Page 50 and 51:
formidabil, într-adevăr: nouă bo
- Page 52 and 53:
11 iulie Mâine dimineaţă plec la
- Page 54 and 55:
locul lor, tejgheaua şi rafturile
- Page 56 and 57:
cărui frunze fâşâiau în vânt
- Page 58 and 59:
originalul de lângă mine - la sca
- Page 60 and 61:
traduceri din literatura românăIL
- Page 62 and 63:
Rituella fête met cet être en tra
- Page 64 and 65:
elogios, recunoaşterea unanimă. P
- Page 66 and 67:
Furtuni înnebunind azurul, scutur
- Page 68 and 69:
Mă voi înzdrăveni cu mei proasp
- Page 70 and 71:
Cu suflu-i arzător crăpând buzel
- Page 72 and 73:
Marin Gherasim - Diptic, 1994, ulei
- Page 74 and 75:
IIIMarin Gherasim - Kairos, 2001, t
- Page 76 and 77:
Marin Gherasim - Aripă, 2000,ulei
- Page 78 and 79:
imagineMarin GherasimUn spirit inte
- Page 80 and 81:
Retrospectivă la Muzeul Naţional
- Page 82 and 83:
invitat „ex ponto”CARMEN CHIHAI
- Page 84 and 85:
vine din povestea lor. Or, noi avem
- Page 86 and 87:
Paradoxically, the myth of the unfo
- Page 88 and 89:
validate or invalidate the choices,
- Page 90 and 91:
versions, even those which contain
- Page 92 and 93:
tries to separate the editor’s do
- Page 94 and 95:
ConclusionFrom the Platonic myth of
- Page 96 and 97: Fractalul este foarte aproape de pe
- Page 98 and 99: Conceptul de text matricial (aplica
- Page 100 and 101: Proximităţi şi diferenţe, unele
- Page 102 and 103: Citit retrospectiv, Ionescu nimere
- Page 104 and 105: avangardaPAUL CERNATÎntre extremel
- Page 106 and 107: Cu relativă simpatie „revoluţio
- Page 108 and 109: cu un cuprinzător eseu al d-lui Ni
- Page 110 and 111: *În paginile revistei Integral nu
- Page 112 and 113: la „stânga plasticei şi a liris
- Page 114 and 115: geri a separării dintre artistic
- Page 116 and 117: dar cu apucături de satir. Lukrezz
- Page 118 and 119: participa direct la strălucirea su
- Page 120 and 121: situaţii politice, a bravat fără
- Page 122 and 123: Portretul de anarhist, pe care şi-
- Page 125 and 126: Poate nu întâmplător, cel care-i
- Page 127 and 128: mari scriitori români contemporani
- Page 129 and 130: se uite la foaia de/ Hârtie, care-
- Page 131 and 132: la recensământ.)/ -Pe-astea să l
- Page 133 and 134: (…)// Peste câţiva ani/ A înce
- Page 135 and 136: Ex Ponto nr.3, 2006baston, indifere
- Page 137 and 138: cronica literarăNICOLAE ROTUNDCons
- Page 139 and 140: Ex Ponto nr.3, 2006comentează în
- Page 141 and 142: priveam pe furiş maxilarele descă
- Page 143 and 144: Ex Ponto nr.3, 2006Nicolae Motoc pr
- Page 145: VALERIA MANTA TĂICUŢURăpit pe ve
- Page 149 and 150: Ex Ponto nr.3, 2006şi scadenţa M(
- Page 151 and 152: Ex Ponto nr.3, 2006cel al gepidei A
- Page 153 and 154: Ex Ponto nr.3, 2006lizare discursiv
- Page 155 and 156: Ex Ponto nr.3, 2006decât necesară
- Page 157 and 158: Ex Ponto nr.3, 2006‹‹cochilie
- Page 159 and 160: cronica literaturii străineADINA V
- Page 161 and 162: Ex Ponto nr.3, 2006Titlul romanul a
- Page 163 and 164: de a-l găsi pe cel care a salvat-o
- Page 165 and 166: Ex Ponto nr.3, 2006158aservirii rus
- Page 167 and 168: În mitul grec, odată cu suveranit
- Page 169 and 170: Ex Ponto nr.3, 2006162nu e conţinu
- Page 171 and 172: Un fenomen care pare pur occidental
- Page 173 and 174: studii culturaleMARCOS FARIAS-FERRE
- Page 175 and 176: Ex Ponto nr.3, 2006assume meaning i
- Page 177 and 178: Ex Ponto nr.3, 2006in rapid transit
- Page 179 and 180: Ex Ponto nr.3, 2006contingency of t
- Page 181 and 182: production about the ‘internation
- Page 183 and 184: Ex Ponto nr.3, 2006Dar peripeţiile
- Page 185 and 186: Ex Ponto nr.3, 2006(24 dec. 1672 -
- Page 187 and 188: Ex Ponto nr.3, 20061705, ambii ai P
- Page 189 and 190: Ex Ponto nr.3, 2006Constantin Brân
- Page 191 and 192: Ex Ponto nr.3, 2006‘separatist’
- Page 193 and 194: Ex Ponto nr.3, 2006succedea pe tron
- Page 195 and 196: al XVII-lea - pentru a ne limita do
- Page 197 and 198:
41Arhimandritul Neofit a ocupat fun
- Page 199 and 200:
o imagine cuprinzătoare a contribu
- Page 201 and 202:
Ex Ponto nr.3, 2006Din subcapitolul
- Page 203 and 204:
Ex Ponto nr.3, 2006Din primul studi
- Page 205 and 206:
să devină fiinţe sociale, căci
- Page 207 and 208:
sociologia cărţiiCONSTANTIN CIORO
- Page 209 and 210:
în biblioteci. Cronicarii literari
- Page 211 and 212:
Ex Ponto nr.3, 2006Lui Debussy îi
- Page 213 and 214:
Ex Ponto nr.3, 2006cumente preţioa
- Page 215 and 216:
Salonul Internaţional de carte „
- Page 217 and 218:
Ex Ponto nr.3, 2006scriitorii înş