intră neanunţat, se aşază în fotoliu picior peste picior „renunţând la atitudineaumilă pe care o luase la intrare.” Avea „faţa acoperită cu un strat de păr scurt,ochii roşii ce-i străluceau în obscuritatea încăperii”. Dialogul pe tema trădării,insinuările, atmosfera bizară încărcată de tensiune şi nelinişte, intenţia de a-lpune în situaţia celui înşelat îl duc spre gândul sinuciderii. Vizitatorul devinetot mai insinuant, mai intim: „Se aplecă şi mai mult către Luigi. Aş vrea unsfat, matale ce-ai face în locul meu?”, şi „Avocado”, cum îl apelează intrusul,trăieşte convingerea că individul „care rânjea deasupra capului său”, care-i„citea şi cele mai ascunse gânduri, pe care nu şi le mărturisea nici lui” estediavolul în persoană. Diavolul este un simbol al Răului, indiferent de înfăţişare,de îmbrăcăminte. Se vede cum treptat îl domină pe avocat, îi macinăpersonalitatea şi aşa aflată într-un avansat stadiu de degradare, încearcăsă şi-l facă sclav. Lectorul este martorul unor răsturnări de situaţii, o ruperede realitate, intrarea într-o zonă a confuziei, intervine, vag, un soi de dedublare.E un mecanism ce nu-şi are explicaţia, sensul, logica într-o existenţăverosimilă, se rupe, cum ar spune Adrian Marino, relaţia obiect-semn, cu oconsecinţă firească, aceea de „profundă alterare a ordinii semnificaţiei”. Setrece în fantastic, cu alte cuvinte, chiar prin această incapacitate de a explicanoua situaţie. Intervenţiile în ordinea normală a timpului ţin, de asemenea, detehnica literaturii fantastice, unde durata capătă alte dimensiuni. Clipa parecă se suspendă: „… se simţea parcă hipnotizat de ochii roşii care îl fixau fărăcruţare”. Spre final, sensurile încep să transpară. Org<strong>anul</strong> văzului scormoneşte,pătrunde dincolo de ceea ce-i vizibil pentru toţi, direct în conştiinţă.De altfel, ochiul este org<strong>anul</strong> percepţiei universale, căci el percepe nu doarlumea fizică, ci scrutează orizontul intelectual şi moral. Discursul narativ seambiguizează, naratorul însuşi nu poate face diferenţa între cele două lumi.Acuzat de soţie că „s-a făcut praştie iar”, ajuns în stradă „înţelese că nu eranimic grav. «Avocado» fusese numele codificat al primei sale surse.”La aproximativ acelaşi nivel al dualităţii realităţii şi fantasticului, cu consecinţelerespective în mai toate planurile, dar cu anumite diferenţe specificese plasează Amintirile unui magician. Magici<strong>anul</strong> este un scamator, creatoral unei lumi iluzorii, şi conduce un joc, un spectacol căruia îi cad victimespectatorii (cititorii). Scenariul presupune o compromitere a fantasticului însubstanţa lui, un estetic. Puterile dobândite sprijină finalităţi pozitive, uzurpeazăascensiuni carieriste, îndreaptă situaţii etc. şi ele sunt pretexte narative pentruimaginaţia autorului, debordantă. Spiritul ludic este la el acasă, slujit – ca şiîn cazul ultimei povestiri, Un plan de bătaie – de câteva categorii (surse) aleumorului cu efecte garantate, precum satira, parodia, sarja, caricatura. Textulde la sfârşitul cărţii pune în lumină o dimensiune pe care cititorul o bănuieşteîn timp, şi anume pe aceea de pamfletar subtil. Un plan de bătaie surprindeexistenţa unui grup de scriitori dintr-un târg, cu orgoliile şi credinţa că fiecareeste cel mai valoros, măcinat de intrigi, cu dorinţa să se eternizeze încă depe pământ, să lase în urmă reputaţii imaculate. Naraţiunea este o veritabilăgalerie de mediocrităţi literare, tânjind după un semn, cât de mic, de preţuiredin partea vreunei reviste din centru, veleitari, delatori. Organizarea textuluişi logica înlănţuită a secvenţelor dau coerenţă structurii discursului narativ,parcă voit metodologic ori doar intuitiv. Deschiderea textului îl obligă într-un felpe lector să străbată de unul singur spaţiul presupus că s-ar continua. Şi totdeliberat aruncă în derizoriu ceea ce în tinereţe părea înălţător, lasă tensiuneasă scadă prin acea opoziţie intervenită între sinceritatea şi aspiraţiile de începutşi ipocrizia, acreala de acum. Personajele par scoase dintr-o gravură, autorulEx Ponto nr.3, <strong>2006</strong>131
Ex Ponto nr.3, <strong>2006</strong>comentează în subsol ca odinioară Budai-Deleanu reacţiile indivizilor, emiteanumite consideraţii, aşa că lectorul aude tot. Constantin Arcu e un prozatorauditiv prin mânuirea dialogului şi vizual prin mijloacele comicului, îndeosebicele ce sprijină intenţiile pamfletare, mimarea adevărului, a originalului, aautenticului. Dacă trecem dincolo de definiţiile teoretice, academice, putempresupune că întreg comicul este parodic în principiu, nu doar în raport cumodelele deja constituite, şi raportat la ce este veritabil, adică serios în general.Cum s-a observat în Amintirile unui magician, parodia capătă formediverse, adică poate fi satirică, ludică, polemică, totul în raport de finalitateapunerii în mişcare a mecanismului pamfletar (în asamblul lui). Povestitorulare ştiinţa adaptării stilistice la diversele subiecte, cum cititorul atent şi-a datseama, reutilizarea duce (v.J.M. Defays) la câteva tendinţe detectabile, dintrecare am în vedere deja-vu şi parodia. Prima generalizează situaţiile oferite,cea de-a doua funcţionează, abia perceptibil, şi omagial, în paralel cu intenţiavizibil depreciativă. Dacă le alăturăm satira, cu finalitate marcant dispreţuitoare,şi ironia, cu rol batjocoritor, sau epistolar, specie ajutătoare, reconstituim unansamblu de tip pamfletar, cum am mai spus.Alte povestiri investighează stări grave existenţiale uneori patetice, fărăsă impună, însă, ceva memorabil. Sunt pagini de notaţie, interesante, într-unspaţiu de observaţie unde mijloacele comicului sunt utilizate cu severă parcimonie.Remarcabilă este Duminica bolnavilor, cea mai întinsă povestire.Relatarea începe în zori: „Ca în fiecare dimineaţă, cu puţin înainte de oraşase, m-am trezit” şi se termină noaptea: „După ce uşa de sticlă s-a izbit cuzgomot în spatele meu, am simţit că încep să mă dizolv în viforniţa ce agitacoroanele arborilor uriaşi dincolo de care noaptea îmbrăţişa oraşul”. Întreaceste două momente sunt prezentate micile întâmplări, sunt relatate scurtebiografii, decepţii pricinuite de sentimente erotice imaginate, reflecţii despreviaţă şi moarte etc. Cum spuneam, e mai mult o proză de notaţie şi farmeculnaraţiunii stă chiar în firescul relatării. Nu se întâmplă nimic senzaţional, fiindcăîn câteva zile bolnavii se cunosc între ei, îşi spun suferinţele, îşi clameazăoptimismul ori decepţiile, aceleaşi mereu, îşi târăsc paşii pe coridoare, seîntâlnesc prin locurile de fumat, colportează ştirile, încearcă să se ajute întreei, analizează simptomele cu siguranţa unor experţi, comentează evenimentelepricinuite de noi internări. Totul decurge pe făgaşe binecunoscute şi înacelaşi ritm. Nici măcar duminica, ziua prin excelenţă a vizitelor, nu schimbămersul obişnuit al existenţei. Este o zi din viaţa unui bolnav de astm, o zi trăităîntr-un spaţiu supus unor interdicţii, cu specificul lor şi lectorul se opreşte fiela Soljeniţân – inclusiv la O zi din viaţa lui Ivan Denisovici , – fie la ThomasMann cu Muntele vrăjit ori la atâţi alţi prozatori înrudiţi prin temă. Mai mereuaceste spaţii sunt înconjurate de pădure, de arbori uriaşi, ca un soi de protecţieîntre interior (spital, sanatoriu) şi exterior („Dincolo de fereastră începealumea ambiţiilor, a vanităţilor de tot felul, a adevăratelor drame umane…”),ca o chezăşie a dreptului la refugiu, la reculegere, la reflecţie. Duminica bolnavilornu este o parabolă decât, poate, prin titlu. Câteva simboluri sunt însăevidente. Înainte de toate, spaţiul ca atare, de regulă unul închis. Cei careintră aici nu-l părăsesc în viaţă fiind decât cu rare excepţii, doar ca pretext dea spune celor din afară despre existenţa dinăuntru. Nebuni, alcoolici, ftizici,canceroşi, mutanţi, mai grav ori mai puţin bolnavi, îşi trăiesc restul vieţii aici,în speranţa vindecării şi reintegrării vieţii normale, în spaţiile aglomerate curitmul lor debordant. Ritmul este acelaşi, proprice meditaţiei. Pentru unii, maiales pentru cei tineri, izolarea într-un astfel de topos poate fi echivalentă unei132
- Page 2 and 3:
Ex PontoText/imAgine/metatextNr. 3
- Page 4 and 5:
SUMAR♦EditorialOVIDIU DUNĂREANU
- Page 6 and 7:
editorialOVIDIU DUNĂREANUScriitoru
- Page 8 and 9:
poezieIULIA PANĂ* * *Cum ar trebui
- Page 10 and 11:
* * *m-am trezit în astă diminea
- Page 12 and 13:
IOAN ŢEPELEAPoemele mirării care
- Page 14 and 15:
Mona Lisa pare a acoperi chiar şoc
- Page 16 and 17:
în schimb, asfaltul te dinamizeaz
- Page 18 and 19:
în care ai putea să îţi întinz
- Page 20 and 21:
Un ins orbecăia ca în visOchii -
- Page 22 and 23:
Şi în secunda următoareSă apar
- Page 24 and 25:
CLAUDIA VOICULESCURondeluriDoar ste
- Page 26 and 27:
OLIMPIU VLADIMIROVMulţumireTrec nu
- Page 28 and 29:
prozăFLORIN ŞLAPACO teribilă set
- Page 30 and 31:
Ah, a zis Aloisius, ia uite-l şi p
- Page 32 and 33:
viaţa multor fiinţe zaharisite, a
- Page 34 and 35:
crede în ce facem noi. Apoi, câte
- Page 36 and 37:
- Dar sensibiloasă mai eşti, se s
- Page 38 and 39:
publicul avizat (şi nu numai) al u
- Page 40 and 41:
Din somn mă scoală-n miez denoapt
- Page 42 and 43:
Lumina cunoştinţii să-i facă ar
- Page 44 and 45:
memorialisticăPERICLE MARTINESCUPa
- Page 46 and 47:
asta este şi drama ţării mele, a
- Page 48 and 49:
provocând pagube importante, deşi
- Page 50 and 51:
formidabil, într-adevăr: nouă bo
- Page 52 and 53:
11 iulie Mâine dimineaţă plec la
- Page 54 and 55:
locul lor, tejgheaua şi rafturile
- Page 56 and 57:
cărui frunze fâşâiau în vânt
- Page 58 and 59:
originalul de lângă mine - la sca
- Page 60 and 61:
traduceri din literatura românăIL
- Page 62 and 63:
Rituella fête met cet être en tra
- Page 64 and 65:
elogios, recunoaşterea unanimă. P
- Page 66 and 67:
Furtuni înnebunind azurul, scutur
- Page 68 and 69:
Mă voi înzdrăveni cu mei proasp
- Page 70 and 71:
Cu suflu-i arzător crăpând buzel
- Page 72 and 73:
Marin Gherasim - Diptic, 1994, ulei
- Page 74 and 75:
IIIMarin Gherasim - Kairos, 2001, t
- Page 76 and 77:
Marin Gherasim - Aripă, 2000,ulei
- Page 78 and 79:
imagineMarin GherasimUn spirit inte
- Page 80 and 81:
Retrospectivă la Muzeul Naţional
- Page 82 and 83:
invitat „ex ponto”CARMEN CHIHAI
- Page 84 and 85:
vine din povestea lor. Or, noi avem
- Page 86 and 87:
Paradoxically, the myth of the unfo
- Page 88 and 89: validate or invalidate the choices,
- Page 90 and 91: versions, even those which contain
- Page 92 and 93: tries to separate the editor’s do
- Page 94 and 95: ConclusionFrom the Platonic myth of
- Page 96 and 97: Fractalul este foarte aproape de pe
- Page 98 and 99: Conceptul de text matricial (aplica
- Page 100 and 101: Proximităţi şi diferenţe, unele
- Page 102 and 103: Citit retrospectiv, Ionescu nimere
- Page 104 and 105: avangardaPAUL CERNATÎntre extremel
- Page 106 and 107: Cu relativă simpatie „revoluţio
- Page 108 and 109: cu un cuprinzător eseu al d-lui Ni
- Page 110 and 111: *În paginile revistei Integral nu
- Page 112 and 113: la „stânga plasticei şi a liris
- Page 114 and 115: geri a separării dintre artistic
- Page 116 and 117: dar cu apucături de satir. Lukrezz
- Page 118 and 119: participa direct la strălucirea su
- Page 120 and 121: situaţii politice, a bravat fără
- Page 122 and 123: Portretul de anarhist, pe care şi-
- Page 125 and 126: Poate nu întâmplător, cel care-i
- Page 127 and 128: mari scriitori români contemporani
- Page 129 and 130: se uite la foaia de/ Hârtie, care-
- Page 131 and 132: la recensământ.)/ -Pe-astea să l
- Page 133 and 134: (…)// Peste câţiva ani/ A înce
- Page 135 and 136: Ex Ponto nr.3, 2006baston, indifere
- Page 137: cronica literarăNICOLAE ROTUNDCons
- Page 141 and 142: priveam pe furiş maxilarele descă
- Page 143 and 144: Ex Ponto nr.3, 2006Nicolae Motoc pr
- Page 145 and 146: VALERIA MANTA TĂICUŢURăpit pe ve
- Page 147 and 148: Apelul la miturile precreştine est
- Page 149 and 150: Ex Ponto nr.3, 2006şi scadenţa M(
- Page 151 and 152: Ex Ponto nr.3, 2006cel al gepidei A
- Page 153 and 154: Ex Ponto nr.3, 2006lizare discursiv
- Page 155 and 156: Ex Ponto nr.3, 2006decât necesară
- Page 157 and 158: Ex Ponto nr.3, 2006‹‹cochilie
- Page 159 and 160: cronica literaturii străineADINA V
- Page 161 and 162: Ex Ponto nr.3, 2006Titlul romanul a
- Page 163 and 164: de a-l găsi pe cel care a salvat-o
- Page 165 and 166: Ex Ponto nr.3, 2006158aservirii rus
- Page 167 and 168: În mitul grec, odată cu suveranit
- Page 169 and 170: Ex Ponto nr.3, 2006162nu e conţinu
- Page 171 and 172: Un fenomen care pare pur occidental
- Page 173 and 174: studii culturaleMARCOS FARIAS-FERRE
- Page 175 and 176: Ex Ponto nr.3, 2006assume meaning i
- Page 177 and 178: Ex Ponto nr.3, 2006in rapid transit
- Page 179 and 180: Ex Ponto nr.3, 2006contingency of t
- Page 181 and 182: production about the ‘internation
- Page 183 and 184: Ex Ponto nr.3, 2006Dar peripeţiile
- Page 185 and 186: Ex Ponto nr.3, 2006(24 dec. 1672 -
- Page 187 and 188: Ex Ponto nr.3, 20061705, ambii ai P
- Page 189 and 190:
Ex Ponto nr.3, 2006Constantin Brân
- Page 191 and 192:
Ex Ponto nr.3, 2006‘separatist’
- Page 193 and 194:
Ex Ponto nr.3, 2006succedea pe tron
- Page 195 and 196:
al XVII-lea - pentru a ne limita do
- Page 197 and 198:
41Arhimandritul Neofit a ocupat fun
- Page 199 and 200:
o imagine cuprinzătoare a contribu
- Page 201 and 202:
Ex Ponto nr.3, 2006Din subcapitolul
- Page 203 and 204:
Ex Ponto nr.3, 2006Din primul studi
- Page 205 and 206:
să devină fiinţe sociale, căci
- Page 207 and 208:
sociologia cărţiiCONSTANTIN CIORO
- Page 209 and 210:
în biblioteci. Cronicarii literari
- Page 211 and 212:
Ex Ponto nr.3, 2006Lui Debussy îi
- Page 213 and 214:
Ex Ponto nr.3, 2006cumente preţioa
- Page 215 and 216:
Salonul Internaţional de carte „
- Page 217 and 218:
Ex Ponto nr.3, 2006scriitorii înş