profilFLORENTIN POPESCUDan Laurenţiu:„Eu am căzut din cerul cu grădini albastre…”Sub semnul acestui frumos vers pe care l-am găsit într-una din ultimelepoezii cuprinse în volumul său retrospectiv Poziţia aştrilor, apărut în1996 în colecţia „Biblioteca pentru toţi” a Editurii „Minerva”, sub îngrijireaautorului, pare a sta, la o mai atentă lectură, întreaga lirică a lui Dan Laurenţiu,poet din generaţia de aur a lui Nichita Stănescu, Ion Gheorghe,Grigore Vieru, Marin Sorescu, Gheorghe Tomozei, Cezar Baltag. Iată că- Vai!, cum ar zice poate un bard – unii dintre aceşti străluciţi reprezentanţide generaţie ne părăsesc, rând pe rând, ca într-un blestem, aproape laaceleaşi scurte intervale de timp la care s-au ivit pe lume. Marin Sorescu(n. 1936) a plecat spre cele veşnice în 1996, colegul lui de generaţie,Gheorghe Tomozei (n. 1936) urmând la scurt timp (1997), pentru ca lascurtă vreme să-şi încheie destinu-i pământesc Cezar Baltag (1937-1997),iar mai apoi să-şi frângă zborul şi Dan Laurenţiu (1937-1998).Evident, cum s-a întâmplat şi se întâmplă mai întotdeauna la moarteaunui poet valoros, şi în cazul autorului cărţii Poziţia aştrilor, numele luiDan Laurenţiu a fluturat o vreme pe multe buze (şi nu numai ale confraţilor!),iar opera lui a intrat, brusc, în atenţia publicului larg, căutându-i-setaine şi subînţelesuri, conotaţii şi semnificaţii la care până atunci nu s-augândit, poate, decât criticii şi istoricii literari.Nu mă număr nici pe departe printre cei care se pot lăuda cu prieteniaşi compania lui Dan Laurenţiu. Prin natura lucrurilor, locuind multă vremeîn blocul scriitorilor din strada Apolodor din Bucureşti, l-am cunoscut,însă, întâlnindu-l în mai multe rânduri când venea în vizită la prieteni şicunoscuţi din imobilul cu pricina. Abia dacă am schimbat câteva repliciconvenţionale şi de politeţe de-a lungul mai multor ani. În furnicarul descriitori şi scriitoraşi aflaţi într-o necontenită mişcare şi sporovăială (înpreajma sau în blocul de pe Apolodor, dar mai ales în restaurantul şigrădina de la Casa Scriitorilor, ori în alte locuri), Dan Laurenţiu ieşea înevidenţă, ca om, prin câteva trăsături ce-l individualizau, la modul plăcut,şi-l făceau uşor recognoscibil. Întâi şi-ntâi prin figura aparent boemă aţinutei lui vestimentare, căci nu-mi amintesc să-l fi văzut vreodată „la patruace”, cum se zice, adică purtând costume elegante, la dungă, cravatesau papion; apoi prin nelipsita-i umbrelă, folosită mai degrabă pe post deEx Ponto nr.3, <strong>2006</strong><strong>12</strong>7
Ex Ponto nr.3, <strong>2006</strong>baston, indiferent de anotimp, decât ca umbrelă propriu-zisă, care să-l aperede ploaie ori de razele fierbinţi ale soarelui din toridele veri bucureştene.După această primă impresie, la Dan Laurenţiu te surprindea, în chipul celmai plăcut, politeţea şi maniera elegantă (o eleganţă necăutată ori afişatădin cine ştie ce considerente ce ar fi ţinut de „imaginea” pe care ar fi vruts-o aibe în ochii celorlalţi, ci fiindcă aşa îi stătea lui în fire) în care îţi vorbea.Modul agreabil de a ţi se adresa sau de a-ţi răspunde era (cel puţin în ce măpriveşte) însoţit mai întotdeauna de un zâmbet cald şi prietenos – de unde şigândul ce te încerca numaidecât: acela că omul ascundea un suflet mare, nunumai dornic de comunicare, ci şi împătimit de setea de a oferi mângâiere şilinişte. Era aidoma unuia din copiii care umblau cu crengi de cireş înflorite înmâini – cum spune însuşi într-o poezie…Grijile şi treburile de tot felul, piedici pe care n-are rost să le inventariezacum mă împiedicaseră să-i citesc toate volumele şi duceam cu mine povaravinovăţiei de a-mi fi scăpat chiar şi câteva care i-au fost încununate, la vremeaapariţiei, cu laurii unor premii naţionale importante, conferite de Academie şide Uniunea Scriitorilor.De aceea, în 1996, când o amplă selecţie de autor i-a apărut în colecţia„Biblioteca pentru toţi”, sub titlul avut de volumul cu care a debutat în poezie(Poziţia aştrilor) am găsit prilejul cel mai nimerit de a-mi oferi un fel de „absolvire”de vina amintită. Aşadar am purces la lectura pe-ndelete a poeziilorlui Dan Laurenţiu, căutând să desluşesc, dincolo de haina metaforelor, acelinefabil şi acel fior (iartă-mi-se termenul banal, dar e primul care îmi vine înminte) ce-l fac original şi inconfundabil pe autor, asigurându-i un loc bine stabilitîn contextul liricii noastre actuale. Şi prima constatare a fost aceea că omul seconfundă cu opera – cel puţin sub aspectul formei, al învelişului de cuvinte, lafel de elegant şi tot atât de discret ca şi fiinţa care i-a dat întruchipare. A douaconstatare mi-a confirmat ceea ce intuisem mai înainte: întregul univers lirical lui Dan Laurenţiu este dominat de o mare singurătate, de o tristeţe ce seconsumă pe sine în cea mai desăvârşită discreţie. Căci, spre deosebire dealţi poeţi, de ieri sau de azi, Dan Laurenţiu nu-şi clamează durerile, dorurile,suferinţele din iubire în versuri „trâmbiţate”, în lamentări zgomotoase (şi cuatât mai puţin credibile şi convingătoare!), ci, introvertindu-se, el abia dacăşi le şopteşte pentru sine, cu sfială şi reţinere, în mare taină, ca şi cum s-arruşina la gândul că este auzit de alţii. Este un meditativ, un om întors în permanenţăcu sufletul către copilărie, iar cugetul insului ce se priveşte pe sineretrospectiv nu se poate sustrage de la starea de candoare a anilor dintâi:„Creşte sarea ce lacrimi în jur / ce rob fără lanţuri / bate în geamul soareluistins / mă luminează doar gândul // amar să cobor lângă el / mortul albastruîmi va rămâne / deschis e orizontul său de copil / până la capăt nu plânge”(Până la capăt). Rareori poetul – scrutător neobosit şi neliniştit al abisului,al cerului, al transcendentului (cu care în ultimele poezii din volumul amintittinde să se confunde) - îşi proiectează sufletul şi inima în marele spaţiu stelar,în cosmos, precum în Carul de foc: „adu-ţi aminte de acele raze / de ochiităi muritori în cer / lumina cădea la porţile raiului / cu sunetul nepăsător // turătăceşti în carul de foc / prietenii vor crede c-ai orbit / când pipăi cu mânadrumul abisului / adu-ţi aminte de unde vii şi unde vei pleca // cerul de iarnă-şiîntinde prin nouri / gâtul cenuşiu de femeie pierdută ai milă / de ochii închişiai străinilor / care ţi-au dat lumina acestei sfinte lumi”.În contextul mai larg al poeziei lui Dan Laurenţiu, însăşi iubirea – cu largulsău evantai de trăiri, nelinişti, suferinţe, întrebări etc. – se refuză trăirilor<strong>12</strong>8
- Page 2 and 3:
Ex PontoText/imAgine/metatextNr. 3
- Page 4 and 5:
SUMAR♦EditorialOVIDIU DUNĂREANU
- Page 6 and 7:
editorialOVIDIU DUNĂREANUScriitoru
- Page 8 and 9:
poezieIULIA PANĂ* * *Cum ar trebui
- Page 10 and 11:
* * *m-am trezit în astă diminea
- Page 12 and 13:
IOAN ŢEPELEAPoemele mirării care
- Page 14 and 15:
Mona Lisa pare a acoperi chiar şoc
- Page 16 and 17:
în schimb, asfaltul te dinamizeaz
- Page 18 and 19:
în care ai putea să îţi întinz
- Page 20 and 21:
Un ins orbecăia ca în visOchii -
- Page 22 and 23:
Şi în secunda următoareSă apar
- Page 24 and 25:
CLAUDIA VOICULESCURondeluriDoar ste
- Page 26 and 27:
OLIMPIU VLADIMIROVMulţumireTrec nu
- Page 28 and 29:
prozăFLORIN ŞLAPACO teribilă set
- Page 30 and 31:
Ah, a zis Aloisius, ia uite-l şi p
- Page 32 and 33:
viaţa multor fiinţe zaharisite, a
- Page 34 and 35:
crede în ce facem noi. Apoi, câte
- Page 36 and 37:
- Dar sensibiloasă mai eşti, se s
- Page 38 and 39:
publicul avizat (şi nu numai) al u
- Page 40 and 41:
Din somn mă scoală-n miez denoapt
- Page 42 and 43:
Lumina cunoştinţii să-i facă ar
- Page 44 and 45:
memorialisticăPERICLE MARTINESCUPa
- Page 46 and 47:
asta este şi drama ţării mele, a
- Page 48 and 49:
provocând pagube importante, deşi
- Page 50 and 51:
formidabil, într-adevăr: nouă bo
- Page 52 and 53:
11 iulie Mâine dimineaţă plec la
- Page 54 and 55:
locul lor, tejgheaua şi rafturile
- Page 56 and 57:
cărui frunze fâşâiau în vânt
- Page 58 and 59:
originalul de lângă mine - la sca
- Page 60 and 61:
traduceri din literatura românăIL
- Page 62 and 63:
Rituella fête met cet être en tra
- Page 64 and 65:
elogios, recunoaşterea unanimă. P
- Page 66 and 67:
Furtuni înnebunind azurul, scutur
- Page 68 and 69:
Mă voi înzdrăveni cu mei proasp
- Page 70 and 71:
Cu suflu-i arzător crăpând buzel
- Page 72 and 73:
Marin Gherasim - Diptic, 1994, ulei
- Page 74 and 75:
IIIMarin Gherasim - Kairos, 2001, t
- Page 76 and 77:
Marin Gherasim - Aripă, 2000,ulei
- Page 78 and 79:
imagineMarin GherasimUn spirit inte
- Page 80 and 81:
Retrospectivă la Muzeul Naţional
- Page 82 and 83:
invitat „ex ponto”CARMEN CHIHAI
- Page 84 and 85: vine din povestea lor. Or, noi avem
- Page 86 and 87: Paradoxically, the myth of the unfo
- Page 88 and 89: validate or invalidate the choices,
- Page 90 and 91: versions, even those which contain
- Page 92 and 93: tries to separate the editor’s do
- Page 94 and 95: ConclusionFrom the Platonic myth of
- Page 96 and 97: Fractalul este foarte aproape de pe
- Page 98 and 99: Conceptul de text matricial (aplica
- Page 100 and 101: Proximităţi şi diferenţe, unele
- Page 102 and 103: Citit retrospectiv, Ionescu nimere
- Page 104 and 105: avangardaPAUL CERNATÎntre extremel
- Page 106 and 107: Cu relativă simpatie „revoluţio
- Page 108 and 109: cu un cuprinzător eseu al d-lui Ni
- Page 110 and 111: *În paginile revistei Integral nu
- Page 112 and 113: la „stânga plasticei şi a liris
- Page 114 and 115: geri a separării dintre artistic
- Page 116 and 117: dar cu apucături de satir. Lukrezz
- Page 118 and 119: participa direct la strălucirea su
- Page 120 and 121: situaţii politice, a bravat fără
- Page 122 and 123: Portretul de anarhist, pe care şi-
- Page 125 and 126: Poate nu întâmplător, cel care-i
- Page 127 and 128: mari scriitori români contemporani
- Page 129 and 130: se uite la foaia de/ Hârtie, care-
- Page 131 and 132: la recensământ.)/ -Pe-astea să l
- Page 133: (…)// Peste câţiva ani/ A înce
- Page 137 and 138: cronica literarăNICOLAE ROTUNDCons
- Page 139 and 140: Ex Ponto nr.3, 2006comentează în
- Page 141 and 142: priveam pe furiş maxilarele descă
- Page 143 and 144: Ex Ponto nr.3, 2006Nicolae Motoc pr
- Page 145 and 146: VALERIA MANTA TĂICUŢURăpit pe ve
- Page 147 and 148: Apelul la miturile precreştine est
- Page 149 and 150: Ex Ponto nr.3, 2006şi scadenţa M(
- Page 151 and 152: Ex Ponto nr.3, 2006cel al gepidei A
- Page 153 and 154: Ex Ponto nr.3, 2006lizare discursiv
- Page 155 and 156: Ex Ponto nr.3, 2006decât necesară
- Page 157 and 158: Ex Ponto nr.3, 2006‹‹cochilie
- Page 159 and 160: cronica literaturii străineADINA V
- Page 161 and 162: Ex Ponto nr.3, 2006Titlul romanul a
- Page 163 and 164: de a-l găsi pe cel care a salvat-o
- Page 165 and 166: Ex Ponto nr.3, 2006158aservirii rus
- Page 167 and 168: În mitul grec, odată cu suveranit
- Page 169 and 170: Ex Ponto nr.3, 2006162nu e conţinu
- Page 171 and 172: Un fenomen care pare pur occidental
- Page 173 and 174: studii culturaleMARCOS FARIAS-FERRE
- Page 175 and 176: Ex Ponto nr.3, 2006assume meaning i
- Page 177 and 178: Ex Ponto nr.3, 2006in rapid transit
- Page 179 and 180: Ex Ponto nr.3, 2006contingency of t
- Page 181 and 182: production about the ‘internation
- Page 183 and 184: Ex Ponto nr.3, 2006Dar peripeţiile
- Page 185 and 186:
Ex Ponto nr.3, 2006(24 dec. 1672 -
- Page 187 and 188:
Ex Ponto nr.3, 20061705, ambii ai P
- Page 189 and 190:
Ex Ponto nr.3, 2006Constantin Brân
- Page 191 and 192:
Ex Ponto nr.3, 2006‘separatist’
- Page 193 and 194:
Ex Ponto nr.3, 2006succedea pe tron
- Page 195 and 196:
al XVII-lea - pentru a ne limita do
- Page 197 and 198:
41Arhimandritul Neofit a ocupat fun
- Page 199 and 200:
o imagine cuprinzătoare a contribu
- Page 201 and 202:
Ex Ponto nr.3, 2006Din subcapitolul
- Page 203 and 204:
Ex Ponto nr.3, 2006Din primul studi
- Page 205 and 206:
să devină fiinţe sociale, căci
- Page 207 and 208:
sociologia cărţiiCONSTANTIN CIORO
- Page 209 and 210:
în biblioteci. Cronicarii literari
- Page 211 and 212:
Ex Ponto nr.3, 2006Lui Debussy îi
- Page 213 and 214:
Ex Ponto nr.3, 2006cumente preţioa
- Page 215 and 216:
Salonul Internaţional de carte „
- Page 217 and 218:
Ex Ponto nr.3, 2006scriitorii înş