celui din Amintirile lui Creangă. Şi acolo, şi aici, spectacolul (unul ilar, dramatic,tragic uneori) este realizat de diverse categorii: copii, tineri, maturi şi/sau bătrâni, fiecare cu metehnele sau calităţile sale. Însă „Dacă la Creangăfacem cunoştinţă cu lumea satului humuleştean în chip concentric, de la fraţi,părinţi, vecini, rude şi alţii, Marin Sorescu înregistrează şi descrie figuri de-avalma, localizate în timp şi spaţiu aleatoriu.” (Teodora Albu).Dacă la Creangă, în Amintiri…, am putut recunoaşte jocul cu măşti, într-unspectacol carnavalesc, susţinut de Nică şi fraţii săi, povestitorul fiind, în egalămăsură, actor şi regizor, la Marin Preda, în Moromeţii (volumul întâi), ca şila Marin Sorescu, în toate cărţile care alcătuiesc epopeea La lilieci, viziunealumii rurale, ca spectacol, propune o altă manieră faţă de cea a scriitoruluihumuleştean. În Moromeţii, protagonistul – Ilie Moromete – devine împreunăcu cititorul spectator al celor care se perindă pe drum, dar sunt momentecând Ilie Moromete este şi regizor-actor, în cadrul sistemului său pedagogicaplicat membrilor familiei. Umanitatea rurală soresciană este prezentată deun regizor discret, lăsând cititorului spectator impresia că lumea din Lalilieci se prezintă singură. Aşa se explică prezenţa dialogului, care nu numaică dezvăluie spontaneitatea vorbirii, ci şi faptul că spectacolul se desfăşoarăsub ochii cititorului, aceasta fiind încă o trăsătură a spiritului nastratinesc.În La lilieci, Marin Sorescu îmbracă, rând pe rând, atât haina de naratoromniscient, cât şi cea a celui implicat în cele povestite. Omniscienţa îi dăposibilitatea autorului să etaleze spiritul nastratinesc oltenesc şi să facădin unele creaţii micro-scenete, dialogul fiind concentrat, iar cel care nareazăsubstituindu-se regizorului: „Dimineaţa, cu noaptea în cap/ ăştia de la comitetulprovizoriu/ Cu hoţii după ei, ca să/ Predea plugul: «Pentru verificări»,/ Au zisei.// -Cum să-mi verificaţi mie plugul, mă?/ Ce, acum ne luaţi şi amprentele/După coarnele plugului/ Şi le depuneţi la / primărie/ În dulap cu acte? Hă, hă!”Se poate lesne observa că ironia ţăr<strong>anul</strong>ui este amară. Ridicolul situaţiei nupare a fi departe de verosimil, căci – să nu uităm! – în perioada cooperativizăriiforţate, abuzurile celor care se-ntreceau să raporteze la Centru încheierearapidă a acestui act samavolnic erau asemănătoare cu situaţia imaginată deSorescu. Insistenţa cu care cei veniţi după plug se interesează de avereagospodarului relevă faptul că nu credeau cu una cu două, chiar dacă omuleste sincer şi recunoaşte că nu mai are nimic: „S-au dus, s-au uitat prin curte./-Bă, ce avere ai pe-aici?/ Asta e agoniseala, mă, nene!/ (Şi nişte ălea vechi,nişte coşuri de nuiele,/ Pârmaci, gânjuri de car făcute din puieţi de ulmi/ Arşişi răsuciţi.)/ -Mă, unde-ţi e strânsura?/ -Ce strânsură, domnule, n-am nimic!/Duceţi-vă de-aci, că pun câinii pe voi.” Tot la perioada cooperativizării forţate– înscrierea în GAC-uri – face referire Amprentă de nas. Aici, rizibilulconstă în găselniţa celor care se ocupau de înscrierea ţăranilor. Chemaţi laPrimărie (la Comitetul de partid), pentru a-şi da adeziunea în scris, ţăraniirecurg la un întreg repertoriu de gesturi, spre a nu semna: „Li se punea hârtiaîn faţă./ Oamenii încrucişau mâinile, ca să nu semneze./ -Pune deştul aici!/-Nu ştim carte noi. Femeile îşi băgau mâinile/ În sân. Bărbaţii le puneau orila spate/ Şi se ţineau cu una de ailaltă, ori le încrucişau pe piept./ Ziceau cănici degetul nu ştiu să-l pună, dacă nu ştiu carte./ Îi chemau pe rând, într-oodaie a Comitetului/ Provizoriu/ - Aşa-i ziceau primăriei – Totul era provizoriu.Numai pământul/ Voiau să-l ia pe tot. Nişte hăia, graşi, rumeni,/ Burtoşi, veniţide nu ştiu unde să te lămurească./ În cămăruţa aia, cum intra ţăr<strong>anul</strong>, sfrijit,speriat,/ Nebărbierit, făcând pe bolnavul, înţepenea. Punea ochii/ În duşumea– preferă să se uite cum intră/ Motorina în duşumeaua aia veche, decât săEx Ponto nr.3, <strong>2006</strong><strong>12</strong>1
se uite la foaia de/ Hârtie, care-l aştepta pe masă, gata scrisă.” (s.n.). Faţăde reticenţa celor nevoiţi să vină la Primărie, mai marii zilei nu se lasă impresionaţi,nici măcar atunci când li se spune că nu ştiu carte şi, prin urmare, nuau habar cum să-şi dea adeziunea. Găselniţa lor este ingenioasă şi chiardacă secvenţa e lucrată în absurd, ea dezvăluie înverşunarea tovarăşilorîn a-şi duce sarcina de partid până la capăt: „…unul din comisie venea şi-i/Trăgea cu-o pensulă de tuş pe vârful nasului/ Şi altul, pe la spate, îl împingeade cap./ -Hai, apleacă-te aici./ -Păi, dacă nu ştiu să mă iscălesc! Nu se-nvăţacarte pe vremea/ Mea. Da’ acela îl tot apleca de cap… până-l băga cu nasulîn cerere…/ Şi asta era iscălitura. Cu tuş cu vârful nasului.” La ţăranii care seeschivează în a-şi da adeziunea de „intrare în colectivă” putem recunoaştespiritul nastratinesc, circumscris unui ludic al gesticii şi limbajului. Afişândnaivitatea, ei cred că vor putea ocoli gravitatea situaţiei – una fără ieşire decâtdoar în direcţia dorită de fûhrerii locali comunişti.*Ex Ponto nr.3, <strong>2006</strong>O caracteristică a poemelor unde putem sesiza spiritul nastratinesc lapersonajele din La lilieci este teatralitatea. Subsumat acesteia, ludicul apareca fiind unul voluntar sau/ şi, de cele mai multe ori, involuntar. Bunăoară, sprea ilustra „faima” unui sătean, care – se spunea – ar avea obiceiul de a dormidin picioare, Marin Sorescu imaginează o scenetă, exagerând voit acest „obicei”.Pentru protagonist, e ceva normal, însă pentru cititorul-spectator absurdulsituaţiei este rizibil. Partea expozitivă a creaţiei Târg la Bălceşti dezvăluieintenţia firească a lui Florea de a vinde porumb: „Florea lui Ghiţă trebuia să serepeadă la Bălceşti,/ Să-şi vândă porumbul. (…)/ Zicea să meargă cu căruţa.(…)/ (…) Se gândise să plece de cu seară…” Când să iasă la drum, omulroagă femeia să-i aducă pieptarul, căci fiind în postul Crăciunului, noaptease lăsa frig. Aici, e momentul ca naratorul să spună păţania gospodarului:„Florea era cam somnoros de felul lui./ I se dusese vestea că doarme dinpicioare./ Şi dacă s-a văzut sus pe capră, arănjat,/ A adormit. Aşa cu mânaîntinsă pe hăţuri./ (…) Dimineaţa, iese ţaţa Mitra să dea drumul/ la păsări. Îlvede-n poartă. Încremenit pe capră.” Din discuţia celor doi soţi, observăm căbărbatul nu sesizează ruptura temporală: „-Hai, fă, nu mai aduci odată pieptarulacela?/ Că-mi e de zor!/ -Au, fire-al ciorilor cu somnul tău,/ Unde să temai duci acum, că e ziuă? Până ajungi,/ Târgul se sparge./ - Ce ziuă? Nu vezică e-ntuneric?/ -Păi e-ntuneric de ziuă, că se face acuşi ziuă,/ Nu întunericde noapte. Noapte s-a făcut aseară,/ Acuşi se face ziuă./ - Când dracu trecunoaptea, fă, că adineauri te trimesei/ După pieptar…” Năravul acesta al luiFlorea – dormitul din picioare – ca formă de inactivitate aminteşte de „năravul”protagonistului din Povestea unui om leneş. Numai că acolo ludicul fără a ficonştientizat de personaj era voluntar, aici e unul involuntar.Un alt sătean, Spânu, cu apucături vestimentare de-a-ndoaselea, parcăar fi un alt nerod întâlnit de personajul din povestirea lui Creangă, Prostiaomenească: „-Nărodule, du-te acolo-n vale şi-ntoarce pantalonii,/ Că seschimbă vremea,/ Se mai pune vreun potop, ne-apucă-aici/ Şi tu nici nu poţifugi aşa, cu turu-nainte./ Mă dacă te trăsneşte cumva,/ o să se mire lumea,cum te-a răsucit bubuitura/ În pantaloni, de ţi-au venit nasturii la spate,/ Cala muieri.” Omul nu sesizează paradoxul şi dacă cele din preajmă râd, el esobru: „Spânu, serios, se uită pe el:/ -Da’ ce-au pantalonii mei, că eu aşa-iport demult/ Şi n-am observat nimic.” Ca să-l facă să înţeleagă inadvertenţa<strong>12</strong>2
- Page 2 and 3:
Ex PontoText/imAgine/metatextNr. 3
- Page 4 and 5:
SUMAR♦EditorialOVIDIU DUNĂREANU
- Page 6 and 7:
editorialOVIDIU DUNĂREANUScriitoru
- Page 8 and 9:
poezieIULIA PANĂ* * *Cum ar trebui
- Page 10 and 11:
* * *m-am trezit în astă diminea
- Page 12 and 13:
IOAN ŢEPELEAPoemele mirării care
- Page 14 and 15:
Mona Lisa pare a acoperi chiar şoc
- Page 16 and 17:
în schimb, asfaltul te dinamizeaz
- Page 18 and 19:
în care ai putea să îţi întinz
- Page 20 and 21:
Un ins orbecăia ca în visOchii -
- Page 22 and 23:
Şi în secunda următoareSă apar
- Page 24 and 25:
CLAUDIA VOICULESCURondeluriDoar ste
- Page 26 and 27:
OLIMPIU VLADIMIROVMulţumireTrec nu
- Page 28 and 29:
prozăFLORIN ŞLAPACO teribilă set
- Page 30 and 31:
Ah, a zis Aloisius, ia uite-l şi p
- Page 32 and 33:
viaţa multor fiinţe zaharisite, a
- Page 34 and 35:
crede în ce facem noi. Apoi, câte
- Page 36 and 37:
- Dar sensibiloasă mai eşti, se s
- Page 38 and 39:
publicul avizat (şi nu numai) al u
- Page 40 and 41:
Din somn mă scoală-n miez denoapt
- Page 42 and 43:
Lumina cunoştinţii să-i facă ar
- Page 44 and 45:
memorialisticăPERICLE MARTINESCUPa
- Page 46 and 47:
asta este şi drama ţării mele, a
- Page 48 and 49:
provocând pagube importante, deşi
- Page 50 and 51:
formidabil, într-adevăr: nouă bo
- Page 52 and 53:
11 iulie Mâine dimineaţă plec la
- Page 54 and 55:
locul lor, tejgheaua şi rafturile
- Page 56 and 57:
cărui frunze fâşâiau în vânt
- Page 58 and 59:
originalul de lângă mine - la sca
- Page 60 and 61:
traduceri din literatura românăIL
- Page 62 and 63:
Rituella fête met cet être en tra
- Page 64 and 65:
elogios, recunoaşterea unanimă. P
- Page 66 and 67:
Furtuni înnebunind azurul, scutur
- Page 68 and 69:
Mă voi înzdrăveni cu mei proasp
- Page 70 and 71:
Cu suflu-i arzător crăpând buzel
- Page 72 and 73:
Marin Gherasim - Diptic, 1994, ulei
- Page 74 and 75:
IIIMarin Gherasim - Kairos, 2001, t
- Page 76 and 77:
Marin Gherasim - Aripă, 2000,ulei
- Page 78 and 79: imagineMarin GherasimUn spirit inte
- Page 80 and 81: Retrospectivă la Muzeul Naţional
- Page 82 and 83: invitat „ex ponto”CARMEN CHIHAI
- Page 84 and 85: vine din povestea lor. Or, noi avem
- Page 86 and 87: Paradoxically, the myth of the unfo
- Page 88 and 89: validate or invalidate the choices,
- Page 90 and 91: versions, even those which contain
- Page 92 and 93: tries to separate the editor’s do
- Page 94 and 95: ConclusionFrom the Platonic myth of
- Page 96 and 97: Fractalul este foarte aproape de pe
- Page 98 and 99: Conceptul de text matricial (aplica
- Page 100 and 101: Proximităţi şi diferenţe, unele
- Page 102 and 103: Citit retrospectiv, Ionescu nimere
- Page 104 and 105: avangardaPAUL CERNATÎntre extremel
- Page 106 and 107: Cu relativă simpatie „revoluţio
- Page 108 and 109: cu un cuprinzător eseu al d-lui Ni
- Page 110 and 111: *În paginile revistei Integral nu
- Page 112 and 113: la „stânga plasticei şi a liris
- Page 114 and 115: geri a separării dintre artistic
- Page 116 and 117: dar cu apucături de satir. Lukrezz
- Page 118 and 119: participa direct la strălucirea su
- Page 120 and 121: situaţii politice, a bravat fără
- Page 122 and 123: Portretul de anarhist, pe care şi-
- Page 125 and 126: Poate nu întâmplător, cel care-i
- Page 127: mari scriitori români contemporani
- Page 131 and 132: la recensământ.)/ -Pe-astea să l
- Page 133 and 134: (…)// Peste câţiva ani/ A înce
- Page 135 and 136: Ex Ponto nr.3, 2006baston, indifere
- Page 137 and 138: cronica literarăNICOLAE ROTUNDCons
- Page 139 and 140: Ex Ponto nr.3, 2006comentează în
- Page 141 and 142: priveam pe furiş maxilarele descă
- Page 143 and 144: Ex Ponto nr.3, 2006Nicolae Motoc pr
- Page 145 and 146: VALERIA MANTA TĂICUŢURăpit pe ve
- Page 147 and 148: Apelul la miturile precreştine est
- Page 149 and 150: Ex Ponto nr.3, 2006şi scadenţa M(
- Page 151 and 152: Ex Ponto nr.3, 2006cel al gepidei A
- Page 153 and 154: Ex Ponto nr.3, 2006lizare discursiv
- Page 155 and 156: Ex Ponto nr.3, 2006decât necesară
- Page 157 and 158: Ex Ponto nr.3, 2006‹‹cochilie
- Page 159 and 160: cronica literaturii străineADINA V
- Page 161 and 162: Ex Ponto nr.3, 2006Titlul romanul a
- Page 163 and 164: de a-l găsi pe cel care a salvat-o
- Page 165 and 166: Ex Ponto nr.3, 2006158aservirii rus
- Page 167 and 168: În mitul grec, odată cu suveranit
- Page 169 and 170: Ex Ponto nr.3, 2006162nu e conţinu
- Page 171 and 172: Un fenomen care pare pur occidental
- Page 173 and 174: studii culturaleMARCOS FARIAS-FERRE
- Page 175 and 176: Ex Ponto nr.3, 2006assume meaning i
- Page 177 and 178: Ex Ponto nr.3, 2006in rapid transit
- Page 179 and 180:
Ex Ponto nr.3, 2006contingency of t
- Page 181 and 182:
production about the ‘internation
- Page 183 and 184:
Ex Ponto nr.3, 2006Dar peripeţiile
- Page 185 and 186:
Ex Ponto nr.3, 2006(24 dec. 1672 -
- Page 187 and 188:
Ex Ponto nr.3, 20061705, ambii ai P
- Page 189 and 190:
Ex Ponto nr.3, 2006Constantin Brân
- Page 191 and 192:
Ex Ponto nr.3, 2006‘separatist’
- Page 193 and 194:
Ex Ponto nr.3, 2006succedea pe tron
- Page 195 and 196:
al XVII-lea - pentru a ne limita do
- Page 197 and 198:
41Arhimandritul Neofit a ocupat fun
- Page 199 and 200:
o imagine cuprinzătoare a contribu
- Page 201 and 202:
Ex Ponto nr.3, 2006Din subcapitolul
- Page 203 and 204:
Ex Ponto nr.3, 2006Din primul studi
- Page 205 and 206:
să devină fiinţe sociale, căci
- Page 207 and 208:
sociologia cărţiiCONSTANTIN CIORO
- Page 209 and 210:
în biblioteci. Cronicarii literari
- Page 211 and 212:
Ex Ponto nr.3, 2006Lui Debussy îi
- Page 213 and 214:
Ex Ponto nr.3, 2006cumente preţioa
- Page 215 and 216:
Salonul Internaţional de carte „
- Page 217 and 218:
Ex Ponto nr.3, 2006scriitorii înş