Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

chute de Dieu, des dieux, de la morale laique. Partis d‘une revolution purementartistique, les surrealistes ont verse dans l‘anarchie morale, les voici dans larevolution politique. Il est evident qu‘ils n‘ont pas fini de se chercher“. Văzândîn antiintelectualismul progresist, materialist şi mecanicist trăsătura definitoriea Futurismului: „L‘art futuriste c‘est vraiment l‘Europe prennant conscienced‘elle meme en tant que productrice d‘un nouveau monde habitee par la religiondu Progres, la morale de la Vitesse, la politique du confort materiel, unenouvelle forme de culture mecanique qui n‘cure d‘accepter l‘heritage morbidede l‘intellect“, Fondane apreciază că „Le futurisme s‘adapte infiniment mieuxd‘ailleurs a la civilisation des bolcheviques qu‘a celle d‘Italie de Mussolini, sondisciple“. Spiritul şcolii lui Marinetti se regăseşte în insurgenţa Dadaismuluişi a Suprarealismului: „il y a du manifeste futuriste dans Dada, aussi bienque dans le surrealisme. On en trouvera pour longtemps dans toute ecole avenir“. Scindat între activism şi mistică, suprarealismul poetic îşi asumă astfelun risc nobil: acela de a testa în permanenţă - ca un „Charlot explorator” - limiteleactului artistic. Miza explorării este însăşi libertatea umană: „Un grandmorceau de notre liberte en est l‘enjeu“.*Ex Ponto nr.3, 2006Spre deosebire de Contimporanul, Punct şi Integral, unu marchează unmoment de radicalizare politică. Suprapusă simpatiilor suprarealiste, opţiuneaantifascistă este fermă şi coerentă. Apropierea de bolşevism, tot mai evidentăcu trecerea timpului, are loc mai întâi prin intermediul lui Stephan Roll şi SaşaPană. Ulterior - şi prin colaboratori sporadici precum Ion Vitner sau MironRadu Paraschivescu. Scos în afara legii din 1924 – cf. „legii Mârzescu” – caformaţiune politică vizând dezmembrarea României, partidul comunist îi vaabsorbi ca militanţi abia după 1930. Altminteri, în ciuda „sponsorizărilor” venitepe filiera serviciilor secrete sovietice, unu va păstra până la sfârşit un aerde „subversiune artistică”, de esopism comunizant... Diferenţele ideologicefaţă de Contimporanul sunt la început discrete, manifestate prin intermediulunor înţepături veninoase la adresa colaboratorilor ne- sau antiavangardiştiai revistei lui Vinea. În nr. 8, un text violent intitulat Cămaşa de forţă îl ia învizor – fără a-l numi însă – pe Mihail Sebastian: „Unul dintre noii veniţi îngramatică e neîncetat plictisit de literatura noastră. Îl ştim admirator al luiApollinaire şi A. France, al Paradisului statistic şi al Florilor de mătase, l-amvăzut încercând maturităţi ingenue în foiletoane scrise cu biberonul şi mai ştimcă dacă numele lui n-ar ascunde o circumcizie – fiindcă scrie sub potcoavaortodoxă a dlui Nae Ionescu – ne-ar fi acuzat de izraelitism”. O notiţă din nr.14 îşi extinde raza de atac: „Pentru M. Sebastian, Romulus Dianu, SergiuDan şi ceilalţi ucenici imunzi, cea mai francă şi rapidă expediţie”. Există şilovituri mai subtile, dar nu mai puţin eficiente; bunăoară, această însemnareironică din nr. 16:„Dăm ca document al decrepitudinii Contimporanului notiţa lăudabilă demai jos, apărută în Viaţa literară: „Contimporanul apare cu mobilierul înnoit înstil clasic. D. Vinea în «manifestul despre îngeri» pare a mărturisi misticismul.Întâlnim aci pe d. Mircea Damian, cu o schiţă umoristică.D. Pompiliu Constantinescu colaborează la Contimporanul cu articolulVieţi romanţate. Este o surpriză, nu lipsită de semnificaţii”.Conflictul cu Contimporanul lasă totuşi loc, o vreme, unor concesii tactice.Într-un articol panoramic, M.H. Maxy apreciază situarea iniţială a publicaţiei104