Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

Ex Ponto nr.3, 2006Nu este însă numai atât... În nr. 93-94-95 un amplu articol al lui Emil Riegler-Dinu,Semne noui (Literatura, arta şi sportul/Oameni noui/În căutareaunui nou stil de viaţă) deplasează idealul futurist al „sportsman-ului“ şi exaltareastilului constructivist către o mitologie biologistă a tinereţii, impregnatăde vitalismul nietzschean. Rezultă un discurs antisistem (antiparlamentar,antipoliticianist, antiburghez) fascinat de soluţii politice extrem(ist)e. Punândelogiul stilului de viaţă ultramodern în slujba unui ideal politic antiparlamentar,antiplutocratic şi antimodern, textul lui Riegler-Dinu se apropie de linia radicalăa Cuvântului naeionescian: „Singurul element care ne-ar mai putea scăpadin ghearele banului ar fi jertfa vieţei noastre pentru revoluţie sau dictatură.Cu elementele actuale, prin voinţa Regelui prestigiul acestei ţări nu se vaputea căpăta decât prin monarhie şi in extremis dictatură. Încrederea în conducerealui va însemna renunţarea la critica şi ţigănia parlamentară. Valorilese vor strânge în jurul Celui care conduce prin exemplu, fără multă vorbă.Numai viaţa de stat puternic concentrată în mâinile suveranului şi niciodată însistem lege sau program de partid va determina noul ritm al regenerării naţionale.Suntem sătui de legi inoperante sau curând anulabile — vrem oameninoui, oameni tineri“. În mod vădit, autorul nu este doar un adept al esteticiifuturiste, ci şi un simpatizant al politicii adiacente. Într-un editorial din Faclalui Ion Vinea, acelaşi Riegler-Dinu va saluta vizita lui Marinetti printr-unarticol entuziast (v. Salut lui Marinetti, în Facla, anul IX, nr. 356, 5 mai1930). Conferinţele ţinute de liderul futurist vor fi amplu consemnate în presaromânească a momentului.Mitologia tinereţii războinice se asociază, în articolul lui Riegler-Dinu, cuapologia vitalistă a valorilor „păgâne”, „barbare” şi „virile”. Pe această linie– fervent cultivată, deja, de militanţii „tinerei generaţii” – etnicismul rimeazăcu idealul modern al sportsmanului: „Tineri vânjoşi, pământeni, etnici,sportsmeni vor fi socotiţi păgâni. (…) E de preferat elanul poate unilateraldar vital al tinerilor într-o epocă de cădere a politicianismului”, iar corupţiapoliticianistă - cu devitalizarea/degenerarea şi slăbiciunea (altfel spus: cubătrâneţea şi feminizarea). Tinereţea şi bărbăţia devin astfel pricipalele motoareale „revoluţiei naţionale”: „Spiritul ce-i animă nu e feminin sau bătrânescformal ci tânăr, bărbătesc, fecund revoluţionar”. Ca şi tânărul Mircea Eliade,Emil Riegler-Dinu consideră – în spirit nietzschean – că, „oricât de virtuoşiar fi bătrânii“, sunt de preferat „viciile regeneratoare ale tinerilor păgâni“.Ideea potrivit căreia „păgânismul” trebuie contrapus creştinismului tradiţional(„îmbătrânit”, fie el reprezentat de „bizantinii ortodocşi şi iezuiţii catolici“...)plutea deja în aerul epocii. Acelaşi Riegler-Dinu – ale cărui cronici de artădin Contimporanul speculează, în genere, afinitatea dintre bizantinism şiarta de avangardă - publica în nr. 79 un articol - Allegria ortodoxă - fermpro-Gândirea. Elogiind resurecţia modernă a poeziei religioase (cu referiri laClaudel sau Rilke), autorul polemizează cu „demisionarul” G. Călinescu şi cuarticolul acestuia, De disparitione angelorum; pledează, apoi, în favoareafamiliarizării intelectualilor români cu teologia şi disputele teologice; în fine,contrapune spiritualităţii Renaşterii perioada a-spirituală, mărunt-pozitivistă dedinainte de război. Vinea însuşi colaborase la Gândirea (mai ales în primii aniai acesteia) şi la Cuvântul, având vechi relaţii cordiale cu numeroşi apropiaţi aicurentelor ideologice neo-tradiţionaliste, de la Nae Ionescu la Pamfil Şeicaru.În pagina de „revista revistelor” a nr. 91-92, revista lui Crainic e menţionatăpozitiv pe linie „pacifistă” şi, mai ales, literară, pe fundalul polemicii mai vechia Contimporanului cu Viaţa românească: „numărul din aprilie se deschide100