Nr. 3 (12) anul IV / iulie-septembrie 2006 - ROMDIDAC

* * *m-am trezit în astă dimineaţăcuprinsă de remuşcărice-am scris ce-am dovedit?poemele bat din picioare poruncesc să fie scriseaşae corect sau nu, nu mai înţelegşi mă trezesc cu o durere adâncă în tâmple şi sinusşi număr cuvintele scriseşi bruscnu mai am nimic de scrisse opresc literele ca pe marginea unei cascadedacă aş aluneca aş pluti într-un nor de particuleo perdea lăsată peste poezieDin cascade s-ar auzi trompete ascuţiteîn ritm de dixilandCa şi cum visele mele matinale s-ar topiîntr-o adiere deSunetm-am trezit în astă dimineaţă cu o mare poftă de danscu un ritm sacadat ca şi cum poemele mele ar decapitarefrene …nemurirea se opreşte pe buza unei tinere copile recitând din poemulartistului ucis de un vers criminal.* * *Cerul era albastru şi când dormeamşi când mă trezeam tot albastru eraDeşi lumea era mai neagră decât negrulGuaşelor meleLuna era minunată şi plină de lumina de lunăşi nimic nu o deranjapianul meu programat pe sonata luniiaduna pe clape un praf sclipitornina simone mă înspăimântacu vocea ei grasă şi groasăşi nu mi-o imaginamoamenii se trezeau în fiecare zi trişti şi obosiţideşi cerul era albastru senin ca o speranţăhai spune ce vrei de la mine şi nu te mai prefacenu mai există nimic şi nici o viaţă cu un cer albastrudoar tristeţea bluesului.nu pot să te aşteptnu mai am timpl-am împrăştiat într-o inutilă bătălie* * *Ex Ponto nr.3, 20069