Slava lui Hristos în jertfe – H. L. Heijkoop Legea ... - mesagerul crestin

Slava lui Hristos în jertfe – H. L. HeijkoopLegea jertfei de mâncareCapitolul 16Legea jertfei de mâncareLeviticul 6. 14-23Am vzut c legea jertfei de mâncare vorbete despre viaa Domnului Isus,din ziua naterii Sale, pân la moartea Sa; nu se refer deci la lucrarea deîmpcare, pe care El a fcut-o, ci la persoana Lui. Slava legat de aceasta nuse putea descoperi decât în viaa Sa pe pmânt. Slava Sa prezent în cer neeste împrtit de Duhul Sfânt, îns frumuseea Sa moral o vedem numai înviaa Sa pe pmânt.Am vzut de asemenea c jertfa de mâncare era totdeauna adus odat cu oardere-de-tot. Capitolul 2 este strâns legat de capitolul 1. Este vorba de ocomunicare a Domnului i tot aa este i în capitolul 6. În versetul 8 se spune:„Domnul a vorbit lui Moise, spunând“ i aceeai expresie o gsim i în versetul19. Aceste unsprezece versete alctuiesc aadar un întreg; versetele 8-13conin legea arderii-de-tot i versetele 14-18 legea jertfei de mâncare. Înaceasta vedem cât de strâns erau legate aceste dou jertfe. Îns arderea-de-toteste numit în primul rând. Cronologic trebuia mai întâi s fie jertfa demâncare; moartea Domnului a avut loc la sfâritul drumului Su pe pmânt.Îns Dumnezeu ne arat aici succesiunea normal. Nici un om nu este în stares vad slava Domnului Isus, da, nu este nici mcar în stare s se preocupe cuEl, dac nu cunoate lucrarea Domnului. El trebuie s tie c pe baza arderiide-totvine deci mai întâi faptul c credinciosul a recunoscut c are libertate sse apropie de Dumnezeu, c se poate preocupa cu jertfa de mâncare, cufrumuseea Domnului Isus ca Om pe pmânt. Când spun „ca Om pe pmânt“,atunci m gândesc la felul cum El a fost revelat aici ca Om; este vorba de slavaSa personal, care nu a început când El a venit pe pmânt i nu s-a terminatcând El a prsit pmântul, dar care s-a artat pe pmânt.În capitolul 2 am vzut diverse aspecte ale jertfei de mâncare, care artaudiferitele exerciii prin care trebuia s treac Domnul Isus, în care El a fostverificat prin focul lui Dumnezeu, al cror rezultat a fost numai un mirosplcut pentru Dumnezeu. Niciodat nu a fost în viaa Domnului Isus ceva cares nu fi fost desvârit pentru Dumnezeu.Aici, la legea jertfei de mâncare nu gsim îns aceste diferenieri. Dac am fiavut numai legea, atunci am fi cunoscut numai prile componente ale jertfeide mâncare. În versetul 15 este vorba de floarea finii, untdelemn i tmâie.Aici nu se pune accentul pe diferite minunii ale Domnului, ci înainte de toatepe participarea preotului la aceasta.Mai întâi trebuia ca unul din fiii lui Aaron s aduc înaintea Domnului jertfade mâncare. Asta înseamn c aceasta era fcut de o persoan. Apoi se spuneîn versetul 15:„Preotul s ia un pumn din floarea finii de la darul de mâncare i dinuntdelemn, cu toat tmâia care este pe darul de mâncare i s-o ard pe altarca aducere aminte de un miros plcut Domnului“.Aici se refer la unul din fiii lui Aaron, îns nu este singur, cci el este unuldintr-o grup de persoane i ceea ce fcea el st de aceea în legtur cu toi.Aaron aducea o jertf pentru sine i pentru casa lui i din Evrei 3.6 deducemc noi suntem casa adevratului Aaron. Toi credincioii aparin acestei case,1/6

Slava lui Hristos în jertfe – H. L. HeijkoopLegea jertfei de mâncareei sunt neamul preoesc despre care citim în 1 Petru 2.5. Îns aici este vorba înmod special de fiii lui Aaron. Femininul este în Biblie un simbol al poziiei, iarbrbtescul o imagine a puterii în care se realizeaz aceast poziie. Aa vedemi din expresia aceasta, „un fiu al lui Aaron“. Într-adevr, orice credincios esteun preot, îns adeverete el aceasta? Un preot este în mod normal în LoculPreasfânt i acolo slujete lui Dumnezeu. Credinciosul tie c are intrare liberla Dumnezeu, îns întrebarea este în ce msur realizeaz el aceasta? În fiii luiAaron vedem pe aceia care nu numai c tiu c au intrare liber în LoculPreasfânt, ci care se i folosesc de aceast libertate i de aceea se gsescconstant în prezena lui Dumnezeu i-I slujesc. Ei au cunoscut în LoculPreasfânt gândurile i sentimentele lui Dumnezeu, ei tiau ce se potrivete înprezena Sa i cum judec El toate lucrurile.Aciunea cea mai înalt, aducerea acestei jertfe înaintea Domnului, înainteaaltarului i aciunea de jertfire puteau s fie exercitate numai de fiii lui Aaron.Aci, în versetul 14, vedem acelai lucru cu privire la jertfa de mâncare: „Unuldin fiii lui Aaron s-o aduc înaintea Domnului, înaintea altarului“. Îns nu ofcea singur, ci în legtur cu toi fiii lui Aaron, cci se spune „unul din fiii luiAaron“. El jertfea pe altar partea cuvenit Domnului. Nu vreau s intru aici înînsemntatea acestor cuvinte, pe care am vzut-o la tratarea capitolului 2.Unul din fiii lui Aaron trebuia s jertfeasc pe altar aceast parte. Ce slujbminunat! El jertfete ceea ce vorbete de natura omeneasc minunat aDomnului, de ungerea cu Duhul Sfânt din tot timpul vieii Sale i de mreiaPersoanei Sale, care este exprimat prin tmâie. Toate acestea, el avea voie sle aduc pe altar: „de un miros plcut“. Înc odat, ce slujb minunat!Tmâia este mult mai sublim pentru Sine, cci ceea ce reprezint tmâia,numai El poate înelege deplin. Îns chiar dac noi n-o putem cuprinde, totavem voie s vedem c tmâia este preioas i avem voie s-o aducem luiDumnezeu. Îns numai acela care era obinuit cu prezena lui Dumnezeu aveavoie s fac lucrul acesta, cci numai atunci se poate recunoate ce estetmâia.Citim apoi în versetul 16: ,Aaron i fiii lui s mnânce ce va mai rmâne dindarul de mâncare; s-o mnânce fr aluat, într-un loc sfânt, în curtea cortuluiîntâlnirii“. Deci fiii lui Aaron aveau voie s mnânce din aceleai lucruri pecare Dumnezeu le obinea ca mâncare. Nu era numai partea acelui fiu al luiAaron care a adus jertfa, ci partea tuturor fiilor lui Aaron i chiar al lui Aaronînsui. tim c Aaron este o imagine a Domnului Isus. Aa avea voie întreagafamilie a lui Dumnezeu - chiar dac ei sunt limitai aici la fiii lui Aaron, adicaceia care se purtau i în mod practic ca preoi - ca împreun s se bucure deaceeai mâncare pe care Dumnezeu o primea ca parte a Sa. Ce gând minunat!Îns aceast mâncare avea voie s fie consumat numai într-un loc sfânt. Nuîn Locul Sfânt sau în Locul Preasfânt - cci acolo totul era hotrât pentruDumnezeu i omul nu avea intrare - ci într-un „loc sfânt“, adic desprii delume, acolo unde totul era în armonie deplin cu Dumnezeu. Este vorba decurtea cortului întâlnirii. Asta arat în primul rând un loc care st în legturcu strângerea laolalt, acolo unde Dumnezeu invit pe poporul Su s seadune. În al doilea rând este locul unde fiii lui Aaron îl întâlneau pe Aaron, îndesprire de lume i în unitate unul cu altul. Altarul reprezint masaDomnului i vedem cum ei acolo împreun îi ocup fiecare locul i mnâncmâncrurile minunate: natura omeneasc sfânt a Domnului Isus, amestecatcu untdelemn, un tablou al ungerii cu Duhul Sfânt în timpul vieii de aici aDomnului.2/6

Slava lui Hristos în jertfe – H. L. HeijkoopLegea jertfei de mâncareÎn 1 Ioan 2 credincioii sunt împrii în trei grupe. Acolo este vorba decopilai, care cunosc pe Tatl, de tineri, care sunt tari, îns i de prini,despre care se spune numai c ei cunosc pe Acela care este de la început. Uncititor superficial ar putea spune: „Se tie de orice credincios, c oricine careare credin, cunoate pe Domnul Isus“. În capitolul 5.1 se spune totui:„Oricine crede c Isus este Hristosul este nscut din Dumnezeu“, Îns cuaceasta nu este spus acelai lucru ca în capitolul 2. Nu tiu prinii mai multdecât cei nscui din nou de curând? În 1 Ioan 1.1 se d rspunsul. Acolo sevorbete despre „ceea ce era de la început“ i se precizeaz la care început serefer: „Ce am auzit, ce am vzut cu ochii notri, ce am privit i ce am pipit cumâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieii“. Începutul este deci clipa cândDomnul Isus a venit pe pmânt i acesta este înelesul cuvântului „început“din capitolul 2.13: „V scriu, prinilor, fiindc ai cunoscut pe Cel care este dela început“. Ei nu au cunoscut numai jertfa pentru pcat, încît tiu c pcatelele sunt iertate, ci i arderea-de-tot. Ei au vzut cât de minunat este lucrareaDomnului Isus, pe baza creia nu numai pcatele noastre sunt iertate, ci iDumnezeu a fost slvit i c aceast slav ne este socotit nou, cci noi amfost fcui plcui în Cel Preaiubit, aa c Dumnezeu ne iubete aa cumiubete pe Domnul Isus. Ei nu au rmas numai la aceast lucrare minunat, ciau venit la Persoana care a fcut-o i cu aceasta la jertfa de mâncare. Noi avemvoie s spunem c prinii sunt aceia care au cunoscut jertfa de mâncare, viaasfânt a Domnului Isus i au luat-o ca realitate în inima lor. Dac uncredincios nu a îneles înc în totul arderea-de-tot, se vede deseori c el sepreocup cu epistolele, care explic acest adevr i aceasta este desigur cevabun. Îns când a îneles jertfa, el poate s mearg mai departe. Vedem aceastala frai i la surori care s-au maturizat duhovnicete. Prin cercetarea epistolelorei au îneles ce înseamn jertfa pentru pcat i arderea-de-tot i poate i jertfade mulumire. Acum ei au ajuns la jertfa de mâncare i citesc cu cea mai maredesftare Evangheliile, în care privesc viaa Domnului Isus i pot s vaddiversele pri care sunt prezentate în anumite Evanghelii. Cci cheiaînelegerii Evangheliilor const în faptul de a recunoate ce caracter poartDomnul Isus în cele patru relatri i de a cerceta fiecare seciune în context.Atunci mreia slavei Domnului devine vizibil. Acesta este semnulcaracteristic al unui printe în Hristos. El cunoate slava Sa de la început, cciel a privit toat viaa Domnului Isus. Acesta este i semnul de recunoatere alunui fiu al lui Aaron.Am vzut cum exercitau slujba fiii lui Aaron. Au dat lui Dumnezeu parteacare I se cuvine i sunt adunai în Locul Sfânt - nu în Locul Preasfânt sauSfânt Sfintelor, ci la altarul de aram, într-un loc sfânt — desprii de lume.Acolo ei se preocup de viaa sfânt a Domnului Isus, îns nu numai ei, ciîmpreun cu Aaron. Domnul este împreun cu ai Si. Nu corespunde aceastastrângerilor noastre laolalt de duminica dimineaa? Nu vreau s spun prinaceasta c nu poate fi aa i în afara strângerilor noastre laolalt, îns mgândesc c locul potrivit este acolo unde ne strângem. Domnul este în mijloculalor Si, când ei sunt adunai în Numele Lui. Nu avem noi atunci ceea cegsim în Psalmul 22.22, c El Însui intoneaz cântarea de laud în mijloculAdunrii? Dac noi suntem adunai în convingere duhovniceasc subcluzirea Duhului Sfânt, în jurul Lui, Domnul intoneaz cântecul de laud inoi ne acordm cu El. Aa vedem i aici. Într-un loc sfânt, desprii de lume,mâncm împreun cu El în prezena Domnului i ne înviorm inimile gândindla natura omeneasc a Domnului.Aceasta va avea i asupra noastr o consecin minunat. Mâncarea cu carenoi ne hrnim ajunge în trupul nostru i prile ei componente ptrund întrupul nostru i devin o parte din el. Aa este i cu mâncarea aceasta; cu cât3/6

Slava lui Hristos în jertfe – H. L. HeijkoopLegea jertfei de mâncarenoi suntem mai mult umplui de Domnul în felul acesta, cu atât mai mult vomfi schimbai în chipul Su. Spun „în felul acesta“, cci i mana vorbete deviaa de pe pmânt a Domnului Isus. Despre aceasta El vorbete în Ioan 6,când spune c El este pâinea care S-a coborât din cer. Îns aceasta estealtceva decât jertfa de mâncare. Mana ne arat pe Domnul în toateîmprejurrile Sale pe pmânt, îns noi ne hrnim de la El când i noi ne gsimîn aceste împrejurri. Mana ne d putere pentru drumul nostru prin pustie. ÎnPsalmul 78.25 ne spune c mana d putere îngerilor ca s slujeasc luiDumnezeu - este pâinea celor tari sau a îngerilor - i aceasta este valabil ipentru noi. Vedem deci c mana nu este aceeai cu jertfa de mâncare. Esteacelai Domn în aceleai împrejurri, îmbrcat cu aceeai slav, îns în jertfade mâncare Îl aducem lui Dumnezeu ca un dar de jertf i atunci nu este vorbade faptul c noi primim putere. Îns mana nu o aducem ca jertf, ci ne hrnimcu ea. Mana era destinat oricrui israelit, nu numai fiilor lui Aaron. Oricecopil al lui Dumnezeu are nevoie de putere i cel mai slab credincios primeteputere când se hrnete din Domnul Isus. Îns în Ioan 6 se spune mai mult:„Dac mnânc cineva din pâinea aceasta, va tri în veac“ (versetul 51).Aceasta merge mai departe decât mana, cci aici este vorba de Domnul care amurit, din care pctosul „trebuie“ s mnânce ca s primeasc viaa. ÎnsLeviticul 6 se refer la fiii lui Aaron, adic aceia care cunosc lucrareaDomnului de pe cruce i tiu c jertfa de mâncare nu trebuia mâncat în lume,ci într-un loc sfânt. Într-adevr, curtea din fa se gsete în lume, îns esteun loc desprit, sfânt i acolo ne preocupm de slava moral a Domnului. Aacum am amintit, aceasta va avea o influen asupra vieii noastre, care seschimb prin aceasta i este pus în armonie cu acest obiect.Ne amintim c în capitolul 2.13 este vorba de sarea legmântului luiDumnezeu. Asta înseamn c noi avem datoria s cutm ca ceea ce noi amvzut în El, s punem în practic. Vedem aici drumul pe care putem realizaaceasta în mod practic. Este imposibil ca noi s ne preocupm cu Domnul întrunloc sfânt i s nu fim schimbai dup chipul Su. Nu este aici vorba deacelai gând pe care îl gsim în 2 Corinteni 3.18. Acolo privim slava Domnului,adic slava Sa cereasc i suntem schimbai în acelai chip, chipul unuiHristos ceresc. Aici îns este vorba de slava moral a Domnului Isus, aa cums-a descoperit ea pe pmânt în toate împrejurrile în care S-a gsit El iaceasta va lucra asupra noastr. În Romani 12 se spune c simul nostru sereînnoiete, ca noi s prezentm trupurile noastre ca pe o jertf vie pentruDumnezeu i ca noi s putem înelege care este voia lui Dumnezeu cea bun,plcut i desvârit. Tot ce a fcut El era de un miros plcut pentruDumnezeu; în tot ce a fcut, scopul Su era slvirea lui Dumnezeu. Viaa Saera o jertf vie pentru Dumnezeu. Vedem aceasta tot timpul vieii Sale, cândera copil, tânr i brbat. În toate împrejurrile în care S-a gsit, era desvâritde plcut lui Dumnezeu. Aa Îl privim noi aici i inimile noastre se hrnesc dinEl. Noi primim aceast mâncare i viaa noastr este influenat prin aceasta.Doresc s povestesc ca exemplu o întâmplare. Am auzit de un credincios dinAmerica, care i-a luat hotrârea s caute toate locurile din Biblie unde estevorba de har. Apoi le-a privit în contextul lor i, spre surprinderea sa, aremarcat c toat Biblia vorbete despre har. S-a preocupat câteva sptmânicu tema aceasta, îns apoi a fost aa de umplut de mreia acestui har, încît ela fugit pe strad i pe primul pe care l-a întâlnit l-a întrebat: „Cunoatei harullui Dumnezeu?“ El trebuia s vorbeasc ceva despre har; era aa de umplut, csttea sub o constrângere, ca s prezinte altora harul Domnului.Fiii lui Aaron mâncau nu numai odat partea care li se cuvenea din jertfa demâncare. Era ceva care trebuia mereu reluat, cci era „hotrât pentru4/6

Slava lui Hristos în jertfe – H. L. HeijkoopLegea jertfei de mâncaretotdeauna“. Dumnezeu a pregtit drumul pentru fiecare credincios, când el aobinut maturitatea unui fiu al lui Aaron. Oricine poate ajunge aici, dac sepred Domnului. Partea sa pe pmânt este o parte cereasc i atâta timp câtcasa lui Dumnezeu se gsete pe pmânt, adic pân la rpirea Adunrii,aceasta rmâne privilegiul fiilor lui Aaron. Ei au voie s mnânce împreun cuDumnezeu din aceast mâncare minunat.Gsim îns înc un gând. Tot ce atingea jertfa de mâncare devenea sfinit.Aceasta este pentru noi foarte important. Tot ce este în dependen de viaaDomnului Isus este sfânt în ochii lui Dumnezeu. Înelegem c nici nu poate fialtfel. Într-adevr, fina este o imagine a fiinei umane, îns jertfa de mâncareprezint natura omeneasc a Domnului Isus. Floarea finii este o partecomponent a pâinii, pe care o mnânc orice om. Când frângem pâineaduminica dimineaa, atunci ea este pâinea pe care o poate mânca orice om depe pmânt; totui nu este aceeai. Într-adevr, ea nu se schimb, rmâneexact aceeai pâine, îns pentru noi reprezint ceva i în aceasta const mareadiferen. De aceea se spune aici în mod categoric, c tot ce se atingea de jertfera sfânt. Dac privim natura omeneasc a Domnului Isus i vedem aceleailucruri ca i la noi, nu trebuie s uitm cine este El. Ca i noi, Domnul aobosit, îns noi nu trebuie s uitm niciodat c El era Domnul. Cineva a spusodat: „Omul nu triete numai cu pâine“, îns el a utilizat cuvintele în sens deglum i a uitat c este vorba de ceva sfânt. Noi nu trebuie s folosim cuvinteleDomnului pentru altceva. Tot ce este cu privire la El este sfânt, cci st înlegtur cu umanitatea Sa sfânt. Cine a vzut slava Sa i L-a cunoscut înprezena lui Dumnezeu, cine îl cunoate ca pe Acela care este de la început, nuface aa ceva, cci el tie c este împotriva voii lui Dumnezeu. El a vzut preamult din slava Domnului Isus ca s poat suporta ca aceast slav s fieatacat cu ceva.Începând cu versetul 19 este tratat o alt jertf de mâncare. Vedem aici onou descoperire a lui Dumnezeu, cci este o jertf de mâncare deosebit pecare trebuia s-o aduc preotul în ziua ungerii sale. Consta din „a zecea partedintr-o ef de floarea finii, ca dar de mâncare permanent, jumtate din eadimineaa i jumtate seara“ (versetul 21). În capitolul 2.4-5 se spune cfloarea finii era ,,frmântat“ cu untdelemn, în timp ce cuvântul întrebuinataici „prjit“ înseamn mult mai mult. Un preot o aducea i noi avem voie sspunem c în primul rând Domnul o face; îns pe de alt parte aceasta este iceea ce noi avem voie s jertfim, adic dac suntem fii ai lui Aaron. Un fiu allui Aaron vedea mult mai mult decât un simplu israelit.În versetele care urmeaz vedem cum trebuia adus aceast jertfa demâncare. Aici totul trebuia jertfit lui Dumnezeu. „S-o aduci coapt i tiat înbuci, ca un dar de mâncare de un miros plcut Domnului“ (versetul 9).Repet, ceea ce am spus deja: nu jertfeau un întreg nedefinit, ci buci, pe carele-au prjit, adic ei au vzut încercrile personale ale Domnului Isus încontext cu împrejurrile i particularitile Evangheliilor. Ei au îneles, deexemplu, c acelai eveniment în Evanghelia dup Luca lumineaz o alt partea adevrului decât evanghelia dup Matei, pentru c de fiecare dat caracteruldiferitelor Evanghelii arunc o alt lumin asupra evenimentului respectiv. Eiau cunoscut particularitile vieii i slavei Domnului. Aceasta este jertfa demâncare a preotului.Citim apoi în versetele 22 i 23: „Preotul dintre fiii lui Aaron, care va fi uns înlocul lui, s aduc darul acesta ca jertfa de mâncare. Aceasta este o rânduialpermanent înaintea Domnului ; s fie ars întreag. Orice dar de mâncare alunui preot s fie ars în întregime; s nu se mnânce“. Aceast ptrundere în5/6

Slava lui Hristos în jertfe – H. L. HeijkoopLegea jertfei de mâncareslava Domnului Isus, care este partea numai a acelora care se gsesc regulatîn prezena lui Dumnezeu i de aceea au învat s vad cu ochii luiDumnezeu, este aa de preioas pentru Dumnezeu încît El o dorete numaipentru Sine. Nici mcar preotul nu mânca din aceasta, cci Dumnezeu o voianumai pentru Sine.Ce slujb remarcabil am primit! S ne druiasc Domnul ca noi s putemvedea slava Lui i s ne înviorm în El i în slava Sa. Dar pentru c este vorbade lucruri aa înalte i sublime, Dumnezeu ne permite contemplarea acesteislave numai când o vedem prin ochii Si. De aceea ar trebui s dorim srmânem constant în prezena Sa, aa cum ne este artat cu fiii lui Aaron.Aceast poziie poate fi partea oricrui credincios. i cel mai tânr credinciospoate veni aici. Dac noi, cei mai în vârst nu purtm aceste semnecaracteristice, aceasta este din cauz c nu am întrebuinat mijloacele pe careni le-a dat Domnul. Dac îns noi vedem puin din aceasta, nu ar trebui atuncica dorina noastr s fie s cretem în aceast cunotin i s fim adevrai fiiai lui Aaron fr defect (Levitic 21.16-24), adic s realizm practic tot ceea cepoate fi partea oricrui credincios?6/6