GHIDUL DE STUDIU FAML IV- Legislatie Sanitara - Universitatea de ...

- omorul calificat- omorul deosebit de grav- pruncuciderea- uciderea din culpa- determinarea sau inlesnirea sinucideriiObiectul juridic al acestor infracţiuni îl constituiedreptul la viaţă al fiinţei umane, legea penală, ca expresie avoinţei societăţii, nu ca un bun individual ci ca un bun socialocrotind viaţa persoanei încă din momentul concepţiei (de lanaştere spun unii autori) şi pana în momentul morţii. Ocrotireavietii are intindere asupra tuturor persoanelor indiferent de starede sanatate, daca sunt sanatoase, bolnave, muribnde, legeanepermitand nimanui sa curme viata cuiva, indiferent desuferintele pe care le indura, indiferent cat mai are de trait chiarcu consimtamantul celui aflat in suferinta. Eutanasia nu esteinca o optiune in reglementarile legii penale romane.Obiectul material al acestor infracţiuni costă in corpulunui om în viaţă, al unui om viu, corp aparţinând altei persoanedecât făptuitorului.Subiect activ poate fi orice persoană, de regulă,persoană responsabilă penal.Latura obiectivă – infracţiunile de acest tip sesăvârşesc de regulă prin acţiuni şi în mod excepţional prininacţiuni.Latura subiectivă – infracţiunile contra vieţii sunt cu osingură excepţie – infracţiunea de ucidere din culpă –infracţiuni săvârşite cu intenţie2.2. Uciderea din culpa.Prevăzută de art. 178 Cod penal se conturează ca ovariantă atenuată a omuciderii, legea penală pedepsind maiblând acest omor săvârşit din culpă sau din greşeală având învedere lipsa intenţiei, făptuitorul nu urmăreşte anume moarteavictimei aceasta producându-se datorită nedibăciei, uşurinţei,nerespectării unor reguli etc. Distingem uciderea din culpă,forma tip sau simplă; uciderea din culpă profesională sauspecială şi unele agravante ale acestor forme infracţionale.2.3. Uciderea din culpa profesionala sau speciala.Prevazuta de art. 178 alin. 1 Cod penal, constand inuciderea din culpa ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale7

ori a măsurilor de prevedere pentru exercitarea unor profesiisau meserii, ori prin efectuarea unei anumite activităţiTrăsături esenţiale:- acţiunile prin care se săvârşeşte fapta suntîndeplinite in mod defectuos, fără a se ţineseama de dispoziţiile legale sau masurile deprevedere pentru exercitarea profesiei saumeserie;- inacţiunile prin care se săvârşeşte fapta semanifestă prin neîndeplinirea, neefectuarea sauneexecutarea unui act care era impus caobligatoriu prin măsurile de prevedere saudispoziţiile legale referitoare la executareaprofesiei;- trebuie să existe un raport de cauzalitate întrefapta săvârşită (acţiune ori inacţiune) ca urmarea nerespectării dipozitiilor legale referitoare laexercitarea profesiei si rezultatul produs, adicămoartea victimei;- fapta să fie săvârşită în exerciţiul profesieiPrevazuta de art. 178 alin. 1 Cod penal, constand inuciderea din culpa ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legaleori a măsurilor de prevedere pentru exercitarea unor profesiisau meserii, ori prin efectuarea unei anumite activităţi.2.4. Determinarea sau inlesnirea sinuciderii.Legea penala romana nu sanctioneaza incercareasinuciderii obligand insa, pe toti cetatenii sa nu incurajeze ori sasprijine, sa determine alte persoane sa recurga la acest gestultimativ, prin insasi reglementarea prevazuta in art. 179 Codpenal.Articolul din Codu penal prevede forma simpla si pe ceaagravanta.Forma simpla are urmatoarea reglementare: constă înfapta persoanei care a determinat altă persoană să se sinucidăsau care a inlesnit sinuciderea altei persoane, dacă sinucidereasau incercarea de sinucidere a avut loc.Forma agravanta – daca aceasi fapta a fost savarsitaasupra unui minor sau fata de o persoana care nu era în stare sasidea seama de fapta sa, ori nu putea fi stapâna pe actele sale.Regimul sanctionator - Art. 179. - Determinarea sauînlesnirea sinuciderii: Fapta de a determina sau de a înlesnisinuciderea unei persoane, daca sinuciderea sau încercarea desinucidere a avut loc, se pedepseste cu închisoare de la 2 la 7ani.Când fapta prevazuta în alineatul precedent s-a savârsit fata deun minor sau fata de o persoana care nu era în stare sa-si dea8

seama de fapta sa, ori nu putea fi stapâna pe actele sale,pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.Bibliografia obligatorie si facultativa1.Antoniu G., Revista de drept penal, nr. 1, 2002.2.Codul Penal. Codulde procedura penala.3.Perju-Dumbravă Dan, Martis Doru, Curs de medicinajudiciara si legislatie sanitara Ed. Cordia Lex, 2008.4.Ioana Vasiu, Drept penal – Partea speciala, Editura Albastra,2007.Capitolul 3. Lovirea si vatamarea integritatii corporale saua sănătăţii persoanelor. Vătămarea corporala din culpă.Tabla de materii:3.1. Notiuni introductive3.2. Vătămarea corporala din culpă.3.2.1. Vătămarea corporala din culpă forma simpla.3.2.2. Vătămarea corporala din culpă, forma profesională(sau specială)Obiective educationale:1.Ce trebuie sa stiti: Sa definiti urmatorii termeni: vatamarecorporala, vatamare corporala din culpa, sa cunoasteti regimulsanctionator2.Ce trebuie sa faceti: Sa incadrati medico-legal (sa apreciatinumarul de zile de ingrijiri medicale) diferite tipuri de leziuniposttraumaticeSchema succinta a capitolului:Aceasta categorie de infractiuni sanctioneaza acele faptede pericol social prin care se cauzeaza persoanlor suferintefizice (lovirea sau alte violente) sau vatamari (vatamareacorporala, vatamarea corporala grava, vatamarea corporala dinculpa) ale integritatii corporale sau sanatatii (provocarea ilegalaa avortului) si chiar moartea (lovirile sau vatamarile cauzatoarede moarte).Vătămarea corporala din culpă.9

Prevăzută de art. 184 Cod penal, aceasta infractiune,spre deosebire de loviri sau alte violenţe săvârşite din culpă,care nu se pedepsesc, faptele de vătămare corporală săvârşitedin culpă se pedepsesc, dar mai blând decât cele săvârşite cuintenţie.Forma simplă a vătămării corporale din culpa prevăzutade art. 180 alin. 2 si 2 1 , care a pricinuit o vatamare ce necesitapentru vindecare îngrijiri medicale (nu concediu medical) maimari de 10 zile, precum si cea prevazuta la art. 181 (vatamareacorporala) , savârsite din culpa, se pedepsesc cu închisoare dela o luna la 3 luni sau cu amenda (culpa simplă si culpa cupreviziune). Între faptă si rezultatul prevăzut de lege trebuie săexiste un raport de cauzalitate.Forma profesională (sau specială) este prevazuta deart. 184 Cod penal, alin. 3, 4, si 4 1 continind trei situatiiagravante. Prima se refera la fapta prevazuta de art. 184 alin. 1,ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale sau măsurilor deprevedere în exerciţiul unei profesii ori îndeplinirea unoractivităţi. Cea de a doua, prin savarsirea faptei prevazute la alin.2, daca este urmarea nerespectarii dispozitiilor legale sau amasurilor de prevedere aratate in alin. 3. Iar ultima se refera lafaptele prevazute la alin. 3 si 4, daca sunt savarsite de catre opersoana aflata in stare de ebrietate.Regim sanctionator:Art. 180. - Lovirea sau alte violente(2) Lovirea sau actele de violenta care au pricinuit o vatamarece necesita pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 dezile se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cuamenda.(2 1 ) Faptele prevazute la alin. 2 savârsite asupra membrilorfamiliei se pedepsesc cu închisoare de la unu la 2 ani sau cuamenda. Actiunea penala se pune în miscare la plângereaprealabila a persoanei vatamate. În cazul faptelor prevazute laalin. 1 1 si 2 1 actiunea penala se pune în miscare si dinoficiu.Împacarea partilor înlatura raspunderea penala,producându-si efectele si în cazul în care actiunea penala a fostpusa în miscare din oficiu.Art. 184. - Vatamarea corporala din culpaFapta prevazuta la art. 180 alin. 2 si 2 1 , care a pricinuit ovatamare ce necesita pentru vindecare îngrijiri medicale maimari de 10 zile, precum si cea prevazuta la art. 181, savârsitedin culpa, se pedepsesc cu închisoare de la o luna la 3 luni saucu amenda.Daca fapta a avut vreuna din urmarile prevazute la art. 182 alin.1 sau 2, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sauamenda.10

Când savârsirea faptei prevazute în alin. 1 este urmareanerespectarii dispozitiilor legale sau a masurilor de prevederepentru exercitiul unei profesii sau meserii, ori pentruîndeplinirea unei anume activitati, pedeapsa este închisoarea dela 3 luni la 2 ani sau amenda.Fapta prevazuta în alin. 2 daca este urmarea nerespectariidispozitiilor legale sau a masurilor de prevedere aratate înalineatul precedent se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3ani.(4 1 ) Daca faptele prevazute la alin. 3 si 4 sunt savârsite de catreo persoana care se afla în stare de ebrietate, pedeapsa esteînchisoarea de la unu la 3 ani, în cazul alin. 3, si închisoarea dela unu la 5 ani, în cazul alin. 4.Pentru faptele prevazute în alin. 1 si 3, actiunea penala se puneîn miscare la plângerea prealabila a persoanei vatamate.Bibliografia obligatorie si facultativa1.Perju-Dumbravă Dan, Martis Doru, Curs de medicinajudiciara si legislatie sanitara Ed. Cordia Lex, 2008.2.Perju-Dumbravă Dan, Bioetica si responsabilitatemedicala Ed.Hipparion, 1999, I:S:B:N 973-9339-95-6.3.Perju-Dumbravă Dan, Ed.Hipparion, Resonsabilitatemedicala, 2000, I:S:B:N:973-9448-82-8.4. Belis V., Tratat de Medicina Legala, Bucuresti, 1995Capitolul 4. Provocarea ilegala a avortuluiTabla de materii:4.1. Definitia medico-legala a avortului4.2 Aspecte legislative ale epocii comuniste4.3. Regim sanctionatorObiective educationale:1.Ce trebuie sa stiti: - Sa definiti avortul din punct de vederemedico-legal- Sa cunoasteti legislatia actuala cuprivire la avort2.Ce trebuie sa faceti:- Sa puteti interpreta corect normele dedrept pentru situatii concreteSchema succinta a capitolului:Avortul (din latinescul aboriri = a cadea) este definit inmod diferit de specialisti obstreticieni si de medicii legisti.11

Definitia medico-legala agreata in practica juridica a avortuluiare urmatorul continut „intreruperea cursului sarcinii, prin oricemijloace”, „intreruperea cursului normal al sarcinii pe toataperioada acestuia, inclusiv daca are loc chiar in timpuldeclansarii travaliului sau pe parcursul acestuia.Putem spune ca avortul este clar o intrerupere a sarciniicare se poate realiza in mod legal sau ilegal, de catre persoaneautorizate sau neautorizate, intr-un mediu propriu sauimpropriu acestui tip de interventie, pe durata existenteisarcinii, dupa conceptie (exista pareri contradictorii si inaceasta problema a stabilirii datei conceptiei) si pana laexpulzarea fatului in mod firesc.In perioada comunista, problema avortului a fostdiscutata si dezbatuta de legiuitorul din acea perioada care, invirtutea modului intolerant si dictatorial a impus aceasta legefara sa tina seama de parerea societatii, nefiind in practicacurenta a regimului forma dezbaterilor publice si democraticecare ar fi putut influenta intr-un mod sau altul solutia adoptata.Decretul nr. 770 din 1 octombrie 1996 a care interzicea tuturorfemeilor sa intrerupa sarcinile, cu citeva exceptii: daca sarcinapunea in pericol viata femeii, daca unul dintre parinti suferea deo boala transmisibila ereditar sau daca mama prezentainvaliditati grave, daca femeia avea peste 45 de ani sau nascusedeja patru copii si daca sarcina era urmarea unui viol sau incest.Politica pro-natalista a lui Ceausescu a oscilat in functiede reactia externa. Decretul 770 a fost modificat inainte deprima conferinta despre populatie din lume, organizata inRomania, in anul 1974. In 1972 a aparut Decretul 53, carelegaliza avorturile pentru toate femeile de peste 40 de ani. Darin stilul caracteristic al regimului virsta a fost ridicata la 42 deani inaintea urmatoarei conferinte despre populatie din 1984,iar in 1985 a venit Decretul 411, care ridica virsta pentruavorturi legale la 45 de ani si la cinci numarul de copii aflati iningrijire pentru a cere legal un avort.Regim sanctionator: Art. 185. - Provocarea ilegala a avortului.Întreruperea cursului sarcinii, prin orice mijloace,savârsita în vreuna dintre urmatoarele împrejurari: a) în afarainstitutiilor medicale sau cabinetelor medicale autorizate înacest scop; b) de catre o persoana care nu are calitatea de medicde specialitate; c) daca vârsta sarcinii a depasit patrusprezecesaptamâni, se pedepseste cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.Întreruperea cursului sarcinii, savârsita în orice conditii,fara consimtamântul femeii însarcinate, se pedepseste cuînchisoare de la 2 la 7 ani si interzicerea unor drepturi.Daca prin faptele prevazute în alin. 1 si 2 s-a cauzatfemeii însarcinate vreo vatamare corporala grava, pedeapsa esteînchisoarea de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi, iardaca fapta a avut ca urmare moartea femeii însarcinate,12

pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani si interzicerea unordrepturi.În cazul când fapta prevazuta în alin. 2 si 3 a fostsavârsita de medic, pe lânga pedeapsa închisorii, se va aplica siinterdictia exercitarii profesiei de medic, potrivit art. 64 lit. c).Tentativa se pedepseste.Nu se pedepseste întreruperea cursului sarcinii efectuatade medic:a) daca întreruperea cursului sarcinii era necesara pentrua salva viata, sanatatea sau integritatea corporala a femeiiînsarcinate de la un pericol grav si iminent si care nu putea fiînlaturat altfel; b) în cazul prevazut în alin. 1 lit. c), cândîntreruperea cursului sarcinii se impunea din motiveterapeutice, potrivit dispozitiilor legale; c) în cazul prevazut înalin. 2, când femeia însarcinata s-a aflat în imposibilitate de a-siexprima vointa, iar întreruperea cursului sarcinii se impunea dinmotive terapeutice, potrivit dispozitiilor legale.Bibliografia obligatorie si facultativa1. Dan Perju-Dumbrava, Expertiza medico-legala in practicajuridica, Argonaut, 2001.2.Belis V., Tratat de medicina legala, vol. II., Ed. Medicala,Bucuresti, 19953.www.legmed.roCapitolul 5. Infractiuni care aduc atingere unor activitatide interes public sau altor activitati reglementate de lege.Tabla de materii:5.1.Notiuni introductive5.2.Exercitare fără drept a unei profesii5.3.Regim sanctionatorObiective educationale:1.Ce trebuie sa stiti: Sa puteti defini infractiunile care pot fisavarsite prin exercitarea fara drept a unei profesii2.Ce trebuie sa faceti: Sa identificati motivele nerespectariiart.281 C.P. care pot aparea in practicarea meseriei de asistentmedical/moasaSchema succinta a capitolului:5.1.Notiuni introductiveInfractiunile sunt cuprinse in Titlul VI al Codului penalroman fiind impartite in capitole, tinandu-se seama de valorile13

ocrotite si lezate tocmai prin savarsirea acestor infractiuni.Acestea sunt urmatoarele:- Infractiuni de serviciu si in legatura cu serviciu;- Infractiuni care impiedica infaptuirea justitiei;- Infractiuni contra sigurantei circulatiei pe caileferate;- Infractiuni privitoare la regimul stabilit pentru uneleactivitati reglementate de lege.5.2.Exercitare fără drept a unei profesiiArt. 281 Cod penal are urmatoarea regelementare:constituie infracţiune exercitarea fără drept a unei profesii sau aoricărei activităţi pentru care legea cere autorizaţie, oriexercitarea acestora în alte condiţii decât cele legale, dacă legeaspecială prevede că săvârşirea unor astfel de fapte sesancţionează potrivit legii penale.Aceasta reglementare cuprinsa in Codul penal reprezintanorma cadru care se completeaza cu dispozitiile legilor specialecare stabilesc ce autorizatii sunt necesare pentru exercitareaunor profesii sau a unor activitati specifice. Va existainfractiune in sensul art. 281 doar in cazul in care legeaspeciala prevede ca savarsirea unei astfel de fapte sesanctioneaza potrivit legii speciale.Obiectul juridic – este format din relatiile sociale carese refera la regimul legal de exercitare a unor profesii sauacticitati.Obiectul material – consta intr-un lucru sau in corpulpersoanei in cazul in care activitatea infractionala se produceasupra unei persoane sau a unui lucru.penal.Subiect activ – poate fi orice persoana responsabilaLatura obiectivă – se realizeaza prin exercitarea faradrept a unei profesii sau activitati pentru care este nevoie deautorizare, sau chiar in prezenta unei autorizatii daca acestea seexercita in alte conditii decat cele reglementate de lege.Prestatiile succesive (imbracand forma uneiindeletnicirii) sau doar o singura pestatie a activitatilorinfractionale nu au relevanta in determinarea existenteiinfractiunii, lipsa autorizarii fiind singurul grad de apreciereconcludent.Latura subiectivă – infractiunea se realizeaza cuintentie diecta sau indirecta nefiind relevant scopul urmarit defaptuitor acesta nefiind exonerat de raspunderea penala chiardaca persoana asupra careia se exercita profesia si-a datconsimtamantul chiar in cunostinta de cauza. Am putea sa14

asociem unui astfel de comportament infractional, faptapersoanei care, avand profesia de asistent medical, practicaaceasta meserie fara a fi autorizata de catre Ministerul Sanatatiisau nu a obtinut avizul favorabil din partea O.A.M.M.R.; aceasisituatie, acelasi asistent medical care desi este autorizat, aredeasemenea avizul necesar din partea Ordinului, desfasoaraactivitatea de asistent medical in alte conditii decat celeenumerate de legea speciala dar a intrerupt activitateaprofesionala specifica pentru o perioada mai mare de 5 ani si nua indeplinit conditia reatestarii competentei profesionale decatre organele abilitate.5.3.Regim sanctionatorRegimul sanctionator prevede o pedeapsa cuinchisorea de la 1 luna la 1 an sau cu amenda. Legiuitorul aprevazut, de aceasta data, ca alternativa la privarea de libertatesi sanctiunea amenzii intelegand ca situatiile si conditiile incare se poate savarsi aceasta infractiune pot fi diverse, scopul insine al exercitarii unei profesii fara a fi autorizat putand fi inesenta unul de urgenta sau chiar la limita extrema, moment incare aplicarea maximului sanctiunii nu ar fi justificata sau ar fiprea severa.Bibliografia obligatorie si facultativa:1.Perju-Dumbravă Dan, Martis Doru, Curs de medicinajudiciara si legislatie sanitara Ed. Cordia Lex, 2008.2.Scherer V., Considerente referitoare la aplicarea art. 281 Codpenal privind infractiunea de exercitare fara drept a uneiprofesii, Revista Roamana de Drept, nr. 12, 1982, pag 38-39.3.www.legmed.roCapitolul 6. Exercitarea profesiei de asistent medical si aprofesiei de moaşaTabla de materii6.1.Cadru general6.2. Caracteristici ale activitatilor desfasurate deasistentului medical6.3.Caracteristici ale activitatilor desfasurate de moasa6.4.Exercita profesia de asistent medical sau de moaşă6.5.Formarea în profesia de asistent medical şi în profesiade moaşă6.6.Dispoziţii privind facilitarea dreptului de stabilire silibera prestare a serviciilorObiective educationale:15

1.Ce trebuie sa stiti: Sa definiti caracteristicile activitatii deasistent medical/moasa, conditiile necesare exercitarii profesieide asistent medical/moasa2.Ce trebuie sa faceti: Sa cunoasteti actele necesare practicariiprofesieiSchema succinta a capitolului:6.1.Cadru generalProfesia de asistent medical şi profesia de moaşă seexercită, pe teritoriul României, în condiţiile legii nr.307/2004, de către persoanele fizice posesoare ale unui titluoficial de calificare în profesia de asistent medical şi, respectiv,posesoare ale unui titlu oficial de calificare în profesia demoaşă.Compatibilitatea cu aceasta profesie o au cetateniistatului român, ai unui stat Membru al U.E. sau ai unui stataparţinând Spaţiului Economic European sau ai ConfederaţieiElveţiene; soţul şi descendenţii de gradul I aflaţi în întreţinereaunui cetăţean al unuia dintre statele prevăzute mai sus caredesfăşoară legal activităţi salarizate sau nesalarizate peteritoriul României, indiferent de cetăţenia lor; beneficiariistatutului de rezident pe termen lung, acordat conform normelorUniunii Europene de către unul din statele de mai sus.Titlurile oficiale de calificare în profesia de asistentmedical sau de moaşă obţinute în afara României, a statelormembre ale Uniunii Europene, a statelor aparţinând SpaţiuluiEconomic European sau în afara Confederaţiei Elveţiene seechivalează potrivit legii. Exceptie de la aceasta regula oconstituie titlurile oficiale de calificare în profesia de asistentmedical generalist sau de moaşă, care au fost recunoscute deunul din aceste state.In ceea ce priveste diplomele, titlurile oficial decalificare, certificatele cat si alte tipuri de formare profesionaladobandite in afara granitelor Romaniei sunt recunoscute sauechivalate in tara noastra, in conformitate cu prevederileHotararii Guvernului nr. 970/2004 privind regimul calificarilorin profesiile de medic, medic dentist, farmacist, asistentmedical si moasa, dobandite in afara granitelor Romaniei.6.2. Caracteristici ale activitatilor desfasurate deasistentului medicalPrincipalele caracteristici ale activitatilor asistentuluimedical generalist sunt:16

- determinarea nevoilor de ingrijiri generale de sanatate şifurnizarea ingrijirilor generale de sanatate, de naturapreventiva, curativa şi de recuperare;- administrarea tratamentului, conform prescriptiilormedicului;- protejarea şi ameliorarea sanatatii, elaborarea deprograme şi desfasurarea de activitati de educatie pentrusanatate şi facilitarea actiunilor pentru protejareasanatatii in grupuri considerate cu risc;- participarea asistenţilor medicali generalişti abilitaţi caformatori, la pregătirea teoretică şi practică a asistenţilormedicali generalişti în cadrul programelor de formarecontinuă;- desfăşurarea opţională a activităţilor de cercetare, îndomeniul îngrijirilor generale de sănătate, de cătreasistenţii medicali generalişti licenţiaţi;- pregătirea personalului sanitar auxiliar;- participarea la protejarea mediului ambiant;- întocmirea de rapoarte scrise referitoare la activitateaspecifică desfăşurată.6.3.Caracteristici ale activitatilor desfasurate demoasaPrincipalele caracteristici ale activităţilor de moaşă sunt:- constatarea existenţei sarcinii şi efectuarea examenelornecesare, în vederea monitorizării evoluţiei sarciniinormale;- prescrierea sau recomandarea examinărilor necesare, învederea diagnosticării timpurii a sarcinii cu risc;- asigurarea pregătirii complete a mamei pentru naştere,desfăşurarea activităţilor de educaţie pentru sănătate,iniţierea şi desfăşurarea programelor de pregătire aviitorilor părinţi;- acordarea sfaturilor de igienă şi nutriţie;- administrarea tratamentului, conform prescripţiilormedicului;- îngrijirea şi asistarea parturientei în timpul desfăşurăriitravaliului şi urmărirea stării intrauterine a fătului, prinmijloace clinice şi tehnice adecvate;- asistarea naşterii normale, la domiciliu sau în unităţisanitare, dacă este vorba de prezentaţie craniană,efectuând, la nevoie, epiziotomia, iar în caz de urgenţă,asistarea naşterii în prezentaţie pelviană;- identificarea, la mamă şi la copil, a semnelor careanunţă anomalii şi care necesită intervenţia medicului,pe care îl asistă în aceste situaţii;17

- adoptarea măsurilor de urgenţă care se impun, înabsenţa medicului, pentru extracţia manuală a placentei,urmată, eventual, de control uterin manual;- examinarea nou-născutului, pe care îl preia în îngrijire,iniţierea măsurilor care se impun în caz de nevoie şipractică, dacă este necesar, reanimarea imediată;- preluarea în îngrijire a parturientei, monitorizareaacesteia în perioada postnatală şi acordarea tuturorrecomandărilor necesare mamei cu privire la îngrijireanou-născutului, pentru asigurarea dezvoltării acestuia încele mai bune condiţii;- întocmirea rapoartelor scrise referitoare la activitateadesfăşurată;- asigurarea informării şi consilierii în materie deplanificare familială;- participarea la pregătirea teoretică şi practică amoaşelor, precum şi la pregătirea personalului sanitarauxiliar;- desfăşurarea opţională a activităţilor de cercetare, decătre moaşele licenţiate.Este important de remarcat ca activitatile prevazute mai susse exercita cu asumarea responsabilităţii atat a asistentuluimedical sau a moaşei privind planificarea, organizarea,evaluarea şi furnizarea serviciilor avand calitate atat de salariatcat şi de liber profesionist.6.4.Exercita profesia de asistent medical sau demoaşăPersoanele care indeplinesc cumulativ urmatoarele cerintepot exercita profesia de asistent medical sau de moaşă in urmaautorizarii:- sunt posesoare ale unui titlu oficial de calificare deasistent medical sau moaşă;- sunt apte, din punct de vedere medical, sa-şi exerciteprofesia;- sunt autorizate de catre Ministerul Sanatatii;- nu au fost condamnate definitiv pentru savarsirea cuintentie a unei infractiuni contra umanitatii sau vietii inimprejurari legate de exercitarea profesiei;Autorizarea exercitării profesiei de asistent medical sau demoaşă pe teritoriul României se fac conform reglementărilorprivind înscrierea în Registrul Unic Naţional al asistenţilormedicali şi moaşelor, elaborate de autorităţi competenteromâne.Autorizaţia de liberă practică se acordă de către MinisterulSănătăţii, pe baza următoarelor acte:- titlurile oficiale de calificare în profesia deasistent medical şi, respectiv, titlurile oficiale de18

calificare în profesia de moaşă, prevăzute deprezenta lege;- certificatul de cazier judiciar;- certificatul de sănătate fizică şi psihică;- avizul Ordinului Asistenţilor Medicali şiMoaşelor din România.Un alt aspect important este cel care face referire ladesfasurarea activitatii in cadrul de libera practica si anume :asistenţii medicali şi moaşele care întrunesc condiţiileprevăzute la art. 1 al legii 307/2004 şi sunt stabiliţi în Româniaîşi pot desfăşura activitatea şi ca titulari sau asociaţi aicabinetelor de practică independentă pentru îngrijiri desănătate.În exercitarea profesiei, asistentul medical şi moaşa nusunt funcţionari publici acstia nefiind supusi normelor carereglementeaza acasta categorie profesionala, fapt bine stabilitce nu lasa locul interpretarilor. O aptitudine acordataabsolvenţilor licenţiaţi, asistenţi sau moase, este aceea de adesfasura si alte activitati in paralel cu cea de baza si anume caacestia poti fi cadre didactice universitare in institutii deinvatamant superior care pregatesc asistenti medicali saumoase, sau de a desfasura activitati de cercetare in cadrulinstitutiilor de profil.6.5.Formarea în profesia de asistent medical şi înprofesia de moaşăPregătirea asistenţilor medicali generalişti, a moaşelor şiasistenţilor medicali de alte specialităţi se realizează prinurmătoarele forme de învăţământ:- învăţământ superior medical de scurtă şi lungă durată;- învăţământ sanitar postliceal, cu o durată de 3 ani.Absolventul şcolii sanitare postliceale este denumitasistent medical cu studii postliceale sau asistent medicalgeneralist. Absolventul colegiului medical este denumit asistentmedical cu studii superioare de scurtă durată sau asistentmedical generalist cu studii superioare de scurtă durată.Absolventul învăţământului superior medical de lungă duratăeste denumit asistent medical generalist cu studii superioare delungă durată şi, respectiv moaşă.Certificatul de asistent medical, diploma de asistentmedical, respectiv diploma de licenţă vor menţiona competenţaprofesională dobândită.Planurile de învăţământ şi curricula de pregătire pentruformele de învăţământ prevăzute mai sus sunt diferenţiate.În învăţământul postliceal sanitar se pot înscrieabsolvenţii de liceu cu certificat de absolvire sau diplomă debacalaureat. Asistenţii medicali şi moaşele, absolvenţi aişcolilor sanitare postliceale cu diplomă de bacalaureat, potaccede în colegii universitare cu profil medico-farmaceutic19

uman şi facultăţi de asistenţi medicali, respectiv în facultăţi demoaşe, în condiţiile legii, cu posibilitatea echivalării studiilorefectuate în învăţământul medical preuniversitar, în condiţiilestabilite de senatele universitare, conform reglementărilor învigoare privind autonomia universitară.Absolvenţii de învăţământ superior medical cu o duratăde 4 ani, care promovează examenul de licenţă, primescdiplomă de licenţă şi pot urma studii postuniversitare6.6.Dispoziţii privind facilitarea dreptului de stabilire silibera prestare a serviciilorLa intrarea în profesie, asistenţii medicali generalişti şimoaşele, cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, aiunui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau aiConfederaţiei Elveţiene vor prezenta autorităţilor competenteromâne certificatul cazierului judiciar emis de statul membrude origine sau de provenienţă ori, în lipsa acestuia, undocument echivalent emis de acel stat.Pentru accesul la una dintre activităţile profesionale saupentru exercitarea acesteia, asistenţii medicali generalişti şimoaşele, cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, aiunui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau aiConfederaţiei Elveţiene, vor prezenta autorităţilor competenteromâne certificatul de sănătate fizică şi psihică, eliberat destatul membru de origine sau de provenienţă.În vederea prestării temporare de servicii în România,atunci când solicită accesul la una dintre activităţileprofesionale, asistenţii medicali generalişti şi moaşele cetăţeniai unui stat membru al Uniunii Europene, ai unui stataparţinând Spaţiului Economic European sau ai ConfederaţieiElveţiene, stabiliţi în unul din aceste state, sunt înregistraţi, lacerere, după o procedură simplificată, în Ordinul AsistenţilorMedicali şi Moaşelor din România pe durata prestăriitemporare de servicii.Exercitarea activităţilor de asistent medical generalist şi,respectiv, de moaşă, în aceste situaţii, se face cu respectareadrepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege pentruasistenţii medicali generalişti şi, respectiv, pentru moaşelecetăţeni români.Autorizatia de libera practica se elibereaza de catreAutoritatile de Sanatate Publica Judetene, in temeiul avizuluiemis de Ordinul Asistentilor Medicali si Moaselor dinRomania, pe baza urmatoarele acte: titlurile de calificare,adeverinta de grad principal (daca este cazul), certificat decazier judiciar, certificat de sanatate fizica si psihica, copiacartii de identitate, copie dupa certificatul de casatorie (dacaeste cazul).20

Bibliografia obligatorie si facultativa:1.Perju-Dumbravă Dan, Martis Doru, Curs de medicinajudiciara si legislatie sanitara Ed. Cordia Lex, 20082.Directiva Consiliului nr. 77/452/CEE din 27 iunie 1977privind recunoasterea reciproca a diplomelor, certificatelor si aaltor titluri de asistent medical generalist, inclusiv masuripentru facilitarea exercitarii efective a dreptului de stabilire si alibertatii de prestare a serviciilor, cu modificarile sicompletarile ulterioare, publicata in Jurnalul Oficial alComunitatilor Europene (JOCE) nr. L 176 din 15 iulie 1977.Capitolul 7. Organizarea şi funcţionarea OrdinuluiAsistenţilor Medicali şi Moaşelor din RomâniaTabla de materii7.1. Atribuţiile Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelordin România.7.2.Membrii Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelordin România.7.3.Drepturi ce decurg din dobandirea calitatii de membruO.A.M.M.R.7.4 Obligaţii ce decurg din dobandirea calitatii de membruO.A.M.M.R.7.5.Raspunderea disciplinara.Obiective educationale:1.Ce trebuie sa stiti: Sa cunoasteti atributiile OAMMR,drepturile si obligatiile ce decurg din dobandirea calitatii demembru, elemente ale raspunderii disciplinare2.Ce trebuie sa faceti: Sa propuneti solutii pentrueficientizarea activitatii OAMMR, imbunatatirea si adaptarea laconditiile de stat membru UESchema succinta a capitolului:Ordinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din Româniase organizează şi funcţionează ca organizaţie profesională aasistenţilor medicali şi a moaşelor, neguvernamentală, deinteres public, apolitică, nonprofit, având ca obiect de activitatecontrolul şi supravegherea exercitării profesiei de asistentmedical şi, respectiv, a profesiei de moaşă cu drept de liberăpractică.21

7.1.Atribuţiile Ordinului Asistenţilor Medicali şiMoaşelor din România.Atribuţiile generale ale Ordinului Asistenţilor Medicalişi Moaşelor din România sunt:a) colaborează cu Ministerul Sănătăţii laelaborarea normelor specifice şi areglementărilor privind profesiile de asistentmedical şi de moaşă şi asigură aplicarea lor;b) apără demnitatea şi promovează drepturile şiinteresele profesionale ale membrilor săi, apărăonoarea, libertatea şi independenţa profesionalăa asistentului medical şi a moaşei în exercitareaprofesiei;c) supraveghează respectarea standardelor decalitate a activităţilor de asistent medical şi,respectiv, de moaşă;d) participă, în colaborare cu MinisterulSănătăţii, la elaborarea criteriilor şi standardelorde evaluare a calităţii îngrijirilor de sănătate şiasigură aplicarea acestora;e) elaborează şi adoptă Regulamentul deorganizare şi funcţionare a Ordinului AsistenţilorMedicali şi Moaşelor din România şi Codul deetică şi deontologie al asistentului medical şi almoaşei din România, luând măsurile necesarepentru respectarea unitară a acestora;f) îi reprezintă pe membrii săi în relaţiile cuautorităţile şi instituţiile guvernamentale şineguvernamentale, interne şi internaţionale;g) organizează judecarea cazurilor de abateri dela normele de etică, deontologie profesională şia cazurilor de malpraxis, în calitate de organ dejurisdicţie profesională;h) colaborează cu Ministerul Sănătăţii laînscrierea asistenţilor medicali şi a moaşelor înRegistrul unic naţional al asistenţilor medicali şimoaşelor din România şi la actualizareapermanentă a acestuia;i) colaborează cu Ministerul Sănătăţii laorganizarea şi desfăşurarea concursurilor şiexamenelor pentru asistenţi medicali şi moaşe;j) controlează şi supraveghează împreună cuMinisterul Sănătăţii modul de exercitare aprofesiei de asistent medical şi de moaşă,indiferent de forma şi de unitatea sanitară în carese exercită;k) eliberează avizul necesar dobândiriiautorizaţiei de liberă practică în profesia deasistent medical, respectiv în profesia de moaşă;22

l) colaborează cu Ministerul Sănătăţii laelaborarea criteriilor şi standardelor de dotare acabinetelor de practică independentă pentruîngrijiri de sănătate;m) reprezintă asistenţii medicali şi moaşele, caredesfăşoară activităţi de îngrijire în cadrulsistemului de asigurări de sănătate, la elaborareacontractului-cadru privind condiţiile acordăriiasistenţei medicale în cadrul sistemului deasigurări sociale de sănătate şi a normelor deaplicare a acestuia;n) stabileşte, în funcţie de gradul risculuiprofesional, valoarea riscului asigurat în cadrulasigurărilor de răspundere civilă pentruasistenţii medicali şi pentru moaşe;o) acţionează, alături de instituţiile abilitatecentrale sau teritoriale ca, în unităţile sanitarepublice şi private, să fie asigurată calitateaîngrijirilor de sănătate;p) organizează puncte teritoriale de informareprivind legislaţia sistemului de sănătate;q) poate formula acţiuni în justiţie în numepropriu sau în numele membrilor săi, prinstructurile naţionale şi teritoriale;r) elaborează ghiduri şi protocoale de practică,criteriile şi condiţiile privind asigurarea calităţiiîngrijirilor de sănătate pe care le propune spreaprobare Ministerului Sănătăţii.In incercarea de a sintetiza succint cele precizate maisus am putea concluziona astfel: controlul precum sisupravegherea exercitarii profesiei de asistent medical saumoasa sunt atributii ale Ordinului Asistentilor Medicali siMoaselor din Romania, institutie care are conturata forma uneiorganizatii profesionala neguvernamentala, de interes public,apolitica, non-profit, care are in componenta sa totalitateaasistentilor medicali si a moasele avand calitatea de cetateniromani precum si cei straini, domiciliati sa stabiliti in Romania,autorizati sa-si exercite profesia pentru care s-au pregatit.Ordinul Asistentilor Medicali si Moaselor din Romania este oinstitutie care s-a infiinta in baza Legii nr. 307/2004, dorindu-sea avea menirea sa apere demnitatea si sa promoveze drepturilesi interesele profesionale ale membrilor sai, sa ii reprezinte peacestia in relatiile cu autoritatile si institutiile guvernamentalesau neguvernamentale, interne sau internationale si un aspectfoarte important, sa organizeze judecarea cazurilor de abateri dela normele de etica, deontologie profesionala precum si acazurilor de malpraxis, in calitate de organ de jurisdictieprofesionala.23

7.2.Membrii Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelordin România.Calitatea de membru al Ordinului Asistenţilor Medicalişi Moaşelor din România se dobândeşte la cerere.Calitatea de membru al Ordinului Asistenţilor Medicalişi Moaşelor din România se pierde pe durata suspendării sauîn caz de retragere a dreptului de exercitare a profesiei deasistent medical sau a profesiei de moaşă.Pot deveni, la cerere, membri ai Ordinului AsistenţilorMedicali şi Moaşelor din România şi asistenţii medicali şimoaşele cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii Europene, aiunui stat aparţinând Spaţiului Economic European sau aiConfederaţiei Elveţiene, stabiliţi în România.7.3.Drepturi ce decurg din dobandirea calitatii de membruO.A.M.M.R.Membrii Ordinului Asistenţilor Medicali şiMoaşelor din România au următoarele drepturi:a) de a alege şi de a fi aleşi în organelereprezentative ale Ordinului AsistenţilorMedicali şi Moaşelor din România, în condiţiileprezentei legi;b) de a avea acces la toate datele care privescorganizarea administrativă a OrdinuluiAsistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şia filialelor acestuia;c) de a se adresa nemijlocit tuturor organelorOrdinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor dinRomânia, naţionale sau teritoriale, şi de a primiinformaţiile solicitate;d) de a participa la acţiunile organizate deOrdinul Asistenţilor Medicali şi Moaşelor dinRomânia şi de a fi informat despre desfăşurareaacestora;e) de a participa la programe de perfecţionarepentru asistenţii medicali şi pentru moaşe;f) de a contesta sancţiunile primite în termen de30 de zile de la comunicarea lor, conformprevederilor prezentei legi;g) dreptul persoanelor care exercită funcţii deconducere la nivel teritorial sau naţional înstructurile Ordinului Asistenţilor Medicali şiMoaşelor din România de a-şi menţine locul demuncă pe perioada în care îndeplinesc funcţiilerespective;h) de a li se acorda, de către Consiliul naţional,pentru merite deosebite, recompense, diplome de24

onoare şi de excelenţă, la propunerea Birouluiexecutiv al Ordinului Asistenţilor Medicali şiMoaşelor din România, precum şi calitatea demembru de onoare;i) asistenţii medicali şi moaşele în activitate saupensionari, precum şi soţul sau soţia şi copiiiaflaţi în întreţinerea acestora beneficiază în modgratuit, începând cu data de 1 ianuarie 2007, deasistenţă medicală, medicamente şi proteze, încondiţiile respectării dispoziţiilor legale privindplata contribuţiei la asigurările sociale desănătate.7.4 Obligaţii ce decurg din dobandirea calitatii de membruO.A.M.M.RMembrii Ordinului Asistenţilor Medicali şiMoaşelor din România au următoarele obligaţii:a) să respecte reglementările legale privindexercitarea profesiei;b) să respecte Statutul Ordinului AsistenţilorMedicali şi Moaşelor din România privindexercitarea profesiilor de asistent medical şi demoaşă, precum şi Regulamentul de organizare şifuncţionare a Ordinului Asistenţilor Medicali şiMoaşelor din România;c) să respecte şi să aplice prevederile Codului deetică şi deontologie al asistentului medical şi almoaşei din România, manifestând uncomportament demn în exercitarea profesiei;d) să se abţină de la orice faptă menită a aduceprejudicii Ordinului Asistenţilor Medicali şiMoaşelor din România sau prestigiului profesieide asistent medical şi profesiei de moaşă;e) să participe la adunările generale ale filialelordin care fac parte;f) să apere reputaţia şi interesele legitime aleasistenţilor medicali şi moaşelor;g) să facă dovada cunoaşterii normelor dedeontologie profesională şi a celor carereglementează organizarea şi funcţionareaOrdinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor dinRomânia;h) să respecte Statutul Ordinului AsistenţilorMedicali şi Moaşelor din România, Codul deetică şi deontologie al asistentului medical şi almoaşei din România, hotărârile organelor deconducere ale Ordinului Asistenţilor Medicali şiMoaşelor din România şi regulamenteleprofesiei; să rezolve sarcinile ce le-au fost25

încredinţate în calitate de membri saureprezentanţi ai Ordinului Asistenţilor Medicalişi Moaşelor din România;i) să nu aducă prejudicii reputaţiei OrdinuluiAsistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şisă acţioneze pe toată durata exercitării profesieiîn vederea creşterii gradului de pregătireprofesională.7.5.Raspunderea disciplinara.(1) Membrii Ordinului Asistenţilor Medicali şiMoaşelor din România care încalcă normele de exercitare aprofesiei şi nu respectă Codul de etică şi deontologie alasistentului medical şi al moaşei din România răspunddisciplinar, în funcţie de gravitatea abaterii, şi li se va aplicauna dintre următoarele sancţiuni:a) mustrare;b) avertisment;c) suspendarea temporară a calităţii de membrual Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelordin România;d) retragerea calităţii de membru al OrdinuluiAsistenţilor Medicali şi Moaşelor din România şipropunerea către Ministerul Sănătăţii de anularea autorizaţiei de liberă practică a profesiei pentruo perioadă limitată sau definitiv.Sancţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) se aplică decătre consiliul teritorial al Ordinului Asistenţilor Medicali şiMoaşelor din România.Sancţiunile prevăzute la alin. (1) lit. c) şi d) se aplică decătre Consiliul naţional al Ordinului Asistenţilor Medicali şiMoaşelor din România numai după efectuarea unei expertize decătre o comisie alcătuită din cel puţin 5 membri, aprobată deacesta la propunerea comisiilor de specialitate.Concluziile anchetei şi sancţiunile aplicate se comunicăîn scris persoanei în cauză precum si consiliului teritorial alOrdinului, persoanei juridice cosemnatare a contractuluiindividual de muncă şi, după caz, Ministerului Sănătăţii.Gradul sanctiunilor aplicate determina modul decontestare si anume: contestaţiile împotriva primelor douasancţiuni (a şi b) se pot adresa comisiei teritoriale de disciplinăa Ordinului care a aplicat sancţiunea, în termen de 30 de zile dela comunicare; sancţiunile prevăzute la punctele c) şi d) pot ficontestate la judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială îşidesfăşoară activitatea asistentul medical sau moaşa sancţionată,în termen de 30 de zile de la comunicarea sancţiunii. InCodului de etica si deontologie profesionala va suntexemplificate care din faptele savarsite determina aplicareagraduală a sanctiunilor.26

Articolul 61 la legii prevede expres ca răspundereadisciplinară a membrilor Ordinului Asistenţilor Medicali şiMoaşelor din România, nu exclude răspunderea civilă,contravenţională şi penală. In consecinta, asistentii medicalitrebuie sa incheie o asigurare obligatorie de raspundere civilaprofesionala.În sensul prezentei legi, profesia de asistent medical defarmacie, profesia de optician medical şi profesia de tehniciandentar se asimilează profesiei de asistent medical.Pe data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogăLegea nr. 461/2001 privind exercitarea profesiunii de asistentmedical, înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea OrdinuluiAsistenţilor Medicali din România, publicată în MonitorulOficial al României, Partea I, nr. 425 din 31 iulie 2001, cumodificările şi completările ulterioare.In exercitarea profesiei nobile, asistentul medical saumoasa, abstractizand drepturile si obligatiile legale care decurgdin legile speciale, ca beneficiari directi ai ingrijirilor medicale,datoram respectul meritat acestor oameni devotati care, alaturide medici, isi dedica viata in slujba semenilor lor.Bibliografia obligatorie si facultativa:1.Perju-Dumbravă Dan, Martis Doru, Curs de medicinajudiciara si legislatie sanitara Ed. Cordia Lex, 2008.2.Codul de etica si deontologie profesiona la al asistentuluimedical si al moasei din Romania.3.Legea nr. 95/2006, Titlul XV, privind reforma in domeniulsanatatii.4.www.oamr.roCapitolul 8. Codul de etica si deonologie profesionala alasistentului medical/moaseiTabla de materii:8.1. Dispozitii generale8.2. Atributiile asistentului medical/moasei8.3.Raporturile profesionale cu alţi profesionişti dindomeniul sanitar8.3.1. Colaborarea in exercitarea profesie8.3.2.Medierea si solutionarea conflictelor8.3.3. Raporturile profesionale cu instituţiile27

Obiective educationale:1.Ce trebuie sa stiti: Sa definiti atributiile asistentuluimedical/moasei2.Ce trebuie sa faceti: Sa propuneti mijloace si metode deimbunatatire a relatiilor profesionale cu alti profesionisti dindomeniul sanitar/institutiiSchema succinta a capitolului:8.1. Dispozitii generaleOrdinul Asisţentilor Medicali şi Moaşelor din România,denumit în continuare O.A.M.M.R., este autoritatea competentăromână, având ca obiect de activitate controlul şisupravegherea exercitării profesiei de asistent medical şirespectiv a profesiei de moaşă, cu drept de liberă practică.Profesia de asistent medical şi respectiv, de moaşă se exercităpe teritoriul României în condiţiile Legii nr. 307/2004, de cătrepersoanele fizice posesoare ale unui titlu oficial de calificare înprofesia de asistent medical şi respectiv, de moaşă.Asistentul medical, prin natura profesiunii sale, nupoate fi considerat funcţionar public şi nici nu va putea fiasimilat funcţionarului public, conform legii.Asistentul medical/moaşa angajat în unitaţi medicosanitaredin reţeaua de stat sau privată are obligaţii ce decurgdin normele şi reglementările legale, din prevederilecontractului individual de muncă, din regulamentele de ordineinterioară, precum şi din normele cu caracter profesionalelaborate de O.A.M.M.R. Protecţia asistentului medical/moaşeipentru riscurile ce decurg din practica profesională, serealizează de angajator, prin societăţile de asigurări; pentrupracticienii independenţi, poliţa de asigurare se încheie în numepersonal.8.2. Atributiile asistentului medical/moasei- se bazează în acţiunile sale pe cunostinţe valide şirevizuite, astfel încât să garanteze persoaneitratamentele şi îngrijirile cele mai eficace;- trebuie să evite în exercitarea profesiei atitudinile ceaduc atingere onoarei profesiei şi să evite tot ceea ceeste incompatibil cu demnitatea şi moralitateaindividuală şi profesională;- nu trebuie să facă propagandă unor procedee deîngrijire insuficient probate, fără să sublinieze şirezervele ce se impun;28

- nu trebuie (în condiţii normale de lucru) în nici uncaz să-şi exercite profesia în situatii ce ar puteacompromite calitatea îngrijirilor şi a actelor saleprofesionale;- asistentul medical/moaşa are obligaţia unei conduiteireproşabile pe plan fizic, mental şi emoţional faţăde bolnav, respectând întotdeauna demnitateaacestuia;- in caz de pericol public, asistentul medical/moaşa nuare dreptul să-şi abandoneze bolnavii, cu excepţiaunui ordin formal al unei autorităţi competente,conform legii;- asistentul medical/moaşa este independentprofesional şi este răspunzator pentru fiecare dinactele sale profesionale;- incredinţarea atribuţiilor proprii unor persoanelipsite de competenţă şi lipsa controlului personal,constituie greşeli deontologice.8.3.Raporturile profesionale cu alţi profesionişti dindomeniul sanitarÎn baza spiritului de echipă, asistenţii medicali/moaşeleîşi datorează asistenţă morală şi sprijin reciproc.Constituie încălcări ale regulilor etice:- jignirea şi calomnierea profesională;- blamarea şi defăimarea profesională;- orice alt act sau fapt care poate aduce atingeredemnităţii profesionale a asistentuluimedical/moaşei.8.3.1. Colaborarea in exercitarea profesieÎn cazul colaborării mai multor asistenţi medicali/moaşepentru examinarea, tratamentul sau îngrijirea aceluiaşi pacient,fiecare practician îşi asumă responsabilitatea individuală prinaplicarea parafei profesionale în dreptul fiecărei manevre sautehnici executată personal.În interesul pacienţilor, asistenţii medicali/moaşele vor avearaporturi bune cu celelalte profesii din domeniul sanitar, curespectarea demnităţii şi onoarei profesionale8.3.2.Mediere si solutionarea conflictelorÎn cazul unor neînţelegeri, în considerarea calităţiiprofesionale, conflictul în primă instanţă trebuie mediat deBiroul Consiliului Judeţean la nivel judeţean şi de BiroulExecutiv la nivel naţional. Dacă acesta persistă, cei implicaţi sepot adresa Comisiei de disciplină sau justiţiei, fiind interzisă29

perturbarea activităţii profesionale din aceste cauze. În cazul încare se constată încălcări ale regulilor etice, se urmeazăprocedura de sancţionare, conform prezentului Cod.8.3.3. Raporturile profesionale cu instituţiileAsistentul medical/moaşa, în concordanţă cu diferitelenivele de responsabilitate pe care le îndeplineşte, contribuie laorientarea politicilor şi dezvoltarea sistemului de sănătate caregarantează respectul drepturilor celor asistaţi, utilizarea în modegal a resurselor şi valorizarea rolului profesional.Angajatorul trebuie să asigure condiţii optime înexercitarea profesiei. Asistentul medical/moaşa încearcăcompensarea lipsurilor structurii printr-un comportamentîndreptat către cooperare în interesul pacienţilor şi al instituţiei,dar nu poate suplini lipsurile esenţiale sau de excepţie alestructurii administrative medicale, exercitarea profesiunii înaceastă situaţie neprejudiciind mandatul profesional. Acestiavor aduce la cunostinţa persoanelor competente, autorităţilorprofesionale (inclusiv O.A.M.M.R.), orice circumstanţă carepoate prejudicia îngrijirea sau calitatea tratamentelor, în specialîn ceea ce priveşte efectele asupra persoanei sau care limiteazăexerciţiul profesional.Bibliografia obligatorie si facultativa:1.Perju-Dumbravă Dan, Martis Doru, Curs de medicinajudiciara si legislatie sanitara Ed. Cordia Lex, 2008.2.Ordonanta de Urgenta Nr. 144 din 28 octombrie 2008 privindexercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesieide moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şiorganizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor MedicaliGeneralişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România.3. Legea nr. 307 din 28/06/2004 Publicata in MonitorulOficial, Partea I nr. 578 din 30/06/2004 privind exercitareaprofesiei de asistent medical şi a profesiei de moaşă, precum şiorganizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali şiMoaşelor din România4.www.oamr.ro30

Capitolul 9.Obligatii etice si deontologice ale asistentuluimedicalTabla de Materii:9.1. Obligaţia acordării îngrijirilor medicale.9.2. Respectarea drepturilor pacientului.9.3. Obligativitatea obtinerii consimţământului.9.4. Exceptii in ce priveste obtinerii consimţământului9.5.Obligativitatea pastrarii secretului profesional.9.6. Exceptii.9.7. Situatii speciale in practicarea profesiunii in sisteminstitutionalizatObiective educationale:1.Ce trebuie sa stiti: Sa cunoasteti elemente ale obligativitatiiacordarii ingrijirilor medicale, drepturile pacientului, exceptii sisituatii speciale in practicarea profesiunii2.Ce trebuie sa faceti: Sa identificati motivele ce pot conducela nerespectarea drepturilor pacientului si obligativitatiiconsimtamantului in practica medicalaSchema succinta a capitolului:9.1. Obligaţia acordării îngrijirilor medicale.Asistentul medical/moaşa, în exercitarea profesiei, nupoate face discriminări pe baza rasei, sexului, vârstei,apartenenţei etnice, originii naţionale sau sociale, religiei,opţiunilor politice sau antipatiei personale, faţă de pacienţi. Aredeasemenea obligaţia să acorde asistenţă medicală şi îngrijirilenecesare în limita competenţei sale profesionale.În caz de calamităţi naturale (cutremure, inundaţii,epidemii, incendii), sau accidentări în masă (naufragii,accidente rutiere sau aviatice, accidente nucleare, etc),suntobligati să răspundă la chemare, chiar să-şi ofere de bună voieserviciile de îngrijire, imediat ce a luat cunostiinţă despreeveniment.Voinţa pacientului în alegerea asistentuluimedical/moaşei trebuie întotdeauna respectată, indiferent carear fi sensul acesteia.Dacă pacientul se află într-o stare fizică sau psihică cenu-i permit exprimarea lucidă a voinţei, aparţinătorii sauapropiaţii celui suferind trebuie preveniţi şi informaţi corectpentru a hotări în numele acestuia, cu excepţia imposibilităţii(de identificare, de comunicare, de deplasare, etc) sau a31

urgenţelor. Dacă în urma examinării sau în cursul îngrijirilor,asistentul consideră că nu are suficiente cunostiinţe sauexperienţă pentru a asigura o asistenţă corespunzătoare, vasolicita un consult cu alţi colegi sau va îndruma bolnavul cătrealţi specialişti.Bolnavul nevindecabil va fi tratat cu aceeiaşi grijă şiatenţie ca şi cei care au şanse de vindecare.Personalul medical va păstra o atitudine de strictăneutralitate şi neamestec în problemele familiale (morale,materiale, etc.) ale pacientului, exprimându-şi părerea numaidacă intervenţia este motivată de interesul sănătăţii pacientului,cu consimtământul prealabil al acestuia.9.2. Respectarea drepturilor pacientului.Pacientul are următoarele drepturi:o dreptul la informaţia medicală;o dreptul la consimtământ;o dreptul la confidenţialitatea informaţiilor şiviaţa privată, drepturi în domeniulreproducerii, drepturi la tratament şi îngrijirimedicale.9.3. Obligativitatea obtinerii consimţământului.O intervenţie în domeniul sănătăţii nu se poate efectuadecât după ce persoana vizată sau reprezentantul legal alacestuia şi-a dat consimţământul în scris şi în cunostinţă decauză. Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească ointervenţie medicală asumându-şi, în scris, răspunderea pentrudecizia sa doar dupa ce i-au fost explicate pacientuluiconsecinţele refuzului său ale opririi actelor medicale trebuie.Consimţământul pacientului sau, după caz, alreprezentantului legal al acestuia, este obligatoriu:- pentru recoltarea, păstrarea, folosirea tuturorproduselor biologice prelevate din corpul său, învederea stabilirii diagnosticului sau a tratamentului;- în cazul supunerii la orice fel de intervenţiemedicală;- în cazul participării sale la învăţământul medicalclinic şi la cercetarea ştiinţifică;- în cazul fotografierii sau filmării sale într-o unitatemedicală;- în cazul donării de sânge ( vezi Legea nr. 4/1995);- în cazul prelevării sau transplantului de ţesuturişi/sau organe ( vezi Legea nr. 2/1998).9.4.Exceptii in ce priveste obtinerii consimţământului.Consimţământul pacientului sau al reprezentantuluilegal al acestuia după caz, nu este obligatoriu în următoarelesituaţii:32

a) când pacientul nu îşi poate exprima voinţa,dar este necesară o intervenţie medicală deurgenţă;b) în cazul în care furnizorii de servicii medicaleconsideră ca intervenţia este în interesulpacientului, iar reprezentantul legal refuză să îşidea consimţământul, asistentul medical esteobligat să anunţe medicul curant sau de gardă(decizia fiind declinată unei comisii de arbitrajde specialitate).9.5.Obligativitatea pastrarii secretului profesional.Secretul medical este obligatoriu.Secretul profesional există şi faţă de aparţinători, colegisau alte persoane din sistemul sanitar, neinteresate în tratament,chiar şi după terminarea tratamentului şi decesul pacientului.Obiectul secretului îl constituie tot ceea ce asistentulmedical sau moaşa, în calitatea sa de profesionist, a aflat directsau indirect, în legătură cu viaţa intimă a pacientului, a familiei,a aparţinătorilor, precum şi problemele de diagnostic,prognostic, tratament, circumstanţe în legătură cu boala şi altediverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei.9.6. Exceptii.Acestia răspund disciplinar pentru destăinuireasecretului profesional, excepţie făcând situaţia în care pacientulşi-a dat consimţământul expres pentru divulgarea acestorinformaţii, în tot sau în parte.Interesul societăţii (prevenirea şi combatereaepidemiilor, bolilor venerice, bolilor cu extindere în masă)primează faţă de interesul personal.În comunicările ştiinţifice, cazurile vor fi astfelprezentate, încât identitatea pacientului să nu poată firecunoscută. Informaţiile cu caracter confidenţial pot fifurnizate de numai în cazul în care pacientul îşi dăconsimţământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres.9.7. Situatii speciale in practicarea profesiunii in sisteminstitutionalizatPersoanele cu tulburări psihice beneficiază de asistenţămedicală şi de îngrijiri de sănătate de aceeaşi calitate cu celeaplicate altor categorii de bolnavi şi adaptate cerinţelor lor desănătate.Orice persoană cu tulburări psihice trebuie apărată dedaunele pe care ar putea să i le producă administrareanejustificată a unui medicament, tehnică sau manevră deîngrijire şi tratament, de maltratările din partea altor pacienţisau persoane, ori alte acte de natură să antreneze o suferinţăfizică sau psihică.33

Pacientul cu tulburări psihice trebuie să fie implicat înprocesul de luare a deciziei atât cât permite capacitatea lui deînţelegere. În cazul în care pacientul cu tulburări psihice nu-şipoate exprima liber voinţa, consimţământul, în scris, trebuieluat de la reprezentantul legal al acestuia.Nu este necesară obţinerea consimţământului atuncicând este necesară intervenţia de urgenţă. Pacientul are dreptulsă refuze sau să oprească o intervenţie medicală asumându-şi,în scris, răspunderea pentru decizia sa; consecinţele refuzuluisau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului, cuinformarea medicului, dacă întreruperea tratamentului sau aîngrijirilor au drept consecinţă punerea în pericol a vieţiipacientului. Orice persoană care suferă de tulburări psihicetrebuie tratată cu omenie şi respectul demnităţii umane, şitrebuie să fie apărată împotriva oricăror forme de exploatareeconomică, sexuală sau de altă natură, împotriva tratamentelorvătămătoare şi degradante. Nu este admisă nici o discriminarebazată pe o tulburare psihică.Asistentului medical/moaşei care îngrijeşte o persoanăprivată de libertate îi este interzis sa aducă atingere integrităţiifizice, psihice sau demnităţii acestuia. Dacă asistentul acestiaconstată că persoana privată de libertate a suportat maltratări,are obligaţia, să informeze organele competente.Pacienţii HIV/SIDA au dreptul la îngrijire şi tratamentmedical în mod nediscriminatoriu; asistenţii medicali şimoaşele sunt obligaţi să asigure îngrijirile de sănătate şitratamentele prescrise acestor pacienţi. Păstrareaconfidenţialităţii asupra datelor privind persoanele infectate cuHIV sau bolnave de SIDA este obligatorie pentru asistenţiimedicali/moaşele care au în îngrijire, supraveghere şi/sautratament astfel de persoane. Între specialiştii medico-sanitari,informaţiile cu privire la statusul HIV/SIDA al unui pacienttrebuie să fie comunicate.Asistentul medical/moaşa chemat într-o familie oricolectivitate, în exercitarea profesiei, trebuie să respecteregulile de igienă şi de profilaxie. Acestia au obligaţia moralăde a aduce la cunostinţa autorităţilor competente orice situaţiede care află şi care influenţează în rău starea de sănătate acolectivităţii precum si datoria de a ajuta la orice acţiuneîntreprinsă de către autorităţile competente, în scopul protecţieisănătăţii.Dacă asistentul medical/moaşa apreciază că minoruleste victima unei agresiuni sau privaţiuni, trebuie să încerce să-lprotejeze uzând de prudenţă şi să alerteze autoritateacompetentă (autoritatea tutelara), trebuie să fie apărătorulcopilului bolnav, dacă apreciază că starea de sănătate nu estebine înţeleasă sau nu este suficient de bine protejată de anturaj.În vederea efectuării tehnicilor şi/sau manevrelor de îngrijireşi/sau tratament asupra unui minor, consimţământul trebuie34

obţinut de la reprezentantul personal sau legal al minorului cuexcepţia situaţiilor de urgenţă.Se interzice provocarea de îmbolnăviri artificiale unoroameni sănătoşi, din raţiuni experimentale. Dispoziţiileprezentului articol se completează cu celelalte prevederi legaleincidente în materie. Impunerea cu forţa sau prin inducere îneroare, a experimentului pe om, reprezintă abatere gravăpentru orice asistent medical/moaşă care participă în modvoluntar şi conştient la asemenea fapte.Bibliografia obligatorie si facultativa:1.Perju-Dumbravă Dan, Martis Doru, Curs de medicinajudiciara si legislatie sanitara Ed. Cordia Lex, 2008.2.Ordonanta de Urgenta Nr. 144 din 28 octombrie 2008 privindexercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesieide moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şiorganizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor MedicaliGeneralişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România.3. Legea nr. 307 din 28/06/2004 Publicata in MonitorulOficial, Partea I nr. 578 din 30/06/2004 privind exercitareaprofesiei de asistent medical şi a profesiei de moaşă, precum şiorganizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali şiMoaşelor din RomâniaCapitolul 10. Elemente de jurisdictie profesionala.Tabla de Materii10.1 Principiile anchetei disciplinare.10.2. Competenţa organelor jurisdicţionale.10.3.Plângerea.10.4.Procedura de soluţionare a plângerilor.10.5. Propunerea sancţiunii.10.6. Cauzele care înlătură răspunderea disciplinară.10.7. Aplicarea sancţiunii10.8. Contestaţia.10.9. Semnificatia sancţiunilor si prescripţia sancţiunilordisciplinare.10.10. Dispozitii finale si speciale.Obiective educationale:35

1.Ce trebuie sa stiti: - Sa cunoasteti principiile ancheteidisciplinare, competenta organelor jurisdictionale si procedurade solutionare a plangerii. Sa definti sanctiunile disciplinare(mustrarea, avertismentul, suspendarea, retragerea calitatii demembru) si cazurile in care se aplica.2.Ce trebuie sa faceti: - Sa propuneti modificari alesolutionarii plangerii si la clasificarea abaterilorSchema succinta a capitolului:10.1 Principiile anchetei disciplinareConstituie abatere disciplinară fapta prin care se încalcăprevederile Legii nr. 307/2004, ale prezentului Statut,Regulamentului de organizare şi funcţionare, Codul de etică şideontologie al asistentului medical/moaşei precum şi acelorlalte acte normative emise de O.A.M.M.R.Răspunderea disciplinară atrage aplicarea uneia dinurmătoarele sancţiuni:a. mustrare;b. avertisment;c. suspendarea temporară a calităţii de membrual O.A.M.M.R. ;d. retragerea calităţii de membru al O.A.M.M.R.şi propunerea de anulare a autorizaţiei de liberăpractică a profesiei pentru o perioadă limitatăsau definitiv;Răspunderea disciplinară a membrilor OrdinuluiAsistenţilor Medicali şi Moaşelor din România nu excluderăspunderea civilă, contravenţională şi penală. Dacă în cursulsoluţionării unei abateri se conturează elementele săvârşirii uneiinfracţiuni, organele competente au obligaţia de a sesizaorganele de urmărire penală.Abaterile disciplinare săvârşite de membrii O.A.M.M.R.care exercită funcţii elective se cercetează de către ComisiaNaţională de disciplină, mediere şi deontologie profesională, iaraplicarea sancţiunii se face de către plenul Consiliului Naţional.Acţiunea disciplinară poate fi pornită în termen de 30 dezile de la data săvârşirii sau cunoaşterii săvârşirii faptei dar numai târziu de 6 luni. Ancheta disciplinară se desfaşoară înlimitele prezentului Cod, ale Legii nr. 307/2004, Statutului şiRegulamentului de organizare şi funcţionare al O.A.M.M.R.Fiecare membru al O.A.M.M.R. beneficiază deprezumţia de nevinovăţie până la soluţionarea cauzei, aredreptul de a se apăra, prin orice mijloc legal, atunci când a fostacuzat de săvârşirea unei abateri.Respectarea demnităţii umane:36

– orice persoană supusă procedurii de soluţionare aplângerii trebuie tratată cu respect şi demnitate umană.Garantarea dreptului la apărare:– orice persoană supusă procedurii de soluţionare aplângerii are dreptul de a se apăra prin orice mijloc legalconsiderat necesar; părţile implicate au dreptul la asistenţăjuridică.Limba în care se desfăşoară ancheta disciplinară şiprocedura de soluţionare a plângerii:- este limba română;- persoanele care nu vorbesc sau nu înţeleg limbaromână au dreptul de a se exprima şi/sau apără prin intermediulunui traducator autorizat.10.2. Competenţa organelor jurisdicţionale.Plângerile sunt adresate în prima instanţa organizaţiilorjudeţene/mun. Bucureşti, respectiv Comisiilor de Disciplină şiMediere teritoriale. Plângerile împotriva unor membri cufuncţii elective în cadrul organizaţiei şi contestaţiile lahotărârile comisiilor de disciplină şi mediere teritoriale seadresează O.A.M.M.R. central, respectiv Comisiei deDisciplină şi Mediere Naţională.Cercetarea faptelor, adunarea dovezilor şi propunereaunei sancţiuni cu privire la abaterile simple este de competenţaReferentului numit de Biroul Consiliului Judeţean al Filialei.Cercetarea faptelor, adunarea dovezilor şi propunerea uneisancţiuni cu privire la abaterile grave revine în competenţăComisiei judetene de disciplină.Membrii O.A.M.M.R. care au participat la solutionareaunei cauze în primă instanţă, nu pot face parte din organele dejurisdicţie competente în a soluţiona contestaţiile îndreptateîmpotriva acestor hotărâri. Membrii O.A.M.M.R. ce fac partedin organele de jurisdicţie şi care au vreun interes însoluţionarea cauzei, sau în care cauza sunt implicaţi în calitatede pârâţi soţii acestora, precum şi rudele până la al patruleagrad inclusiv, sunt obligaţi să se abţină de la soluţionarea cauzeidisciplinare, cu arătarea cauzei ce constituie motivul abţinerii.În cazul în care nu a fost formulată declaraţia de abţinere,membrul O.A.M.M.R. care se află într-una din situaţiiledescrise mai sus, poate fi recuzat la cererea oricărei persoane ceparticipă la soluţionarea cauzei. Biroul Consiliului Judeţean/almun. Bucureşti, după caz Biroul Executiv, vor dispune înmaxim 3 zile înlocuirea membrului aflat în incompatibilitate.10.3.PlângereaDreptul de a face plângere aparţine persoanei vătămate(pacient sau reprezentantul legal, după caz), precum şi37

membrilor O.A.M.M.R. Plângerea se adresează filialeijudetene/mun. Bucureşti, în care îşi desfăşoară activitateamembrul O.A.M.M.R. în cauză sau Comisiei teritoriale dedisciplină şi mediere.Plângerea trebuie să cuprindă următoarele elemente:- numele, prenumele, domiciliul petiţionarului;- elementele de identificare ale membrului O.A.M.M.R.împotriva căruia se îndreaptă petiţia;- locul şi contextul în care s-a săvârşit fapta;- descrierea faptei;- mijloacele de probă;- semnătura petiţionarului.Lipsa unuia dintre aceste elemente se sancţionează cuneadmiterea acesteia. Termenul în care poate fi depusăplângerea este de 30 de zile de la data săvârşirii sau cunoaşteriisăvârşirii faptei, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşiriiei.Introducerea plângerii după expirarea termenului de maisus se sancţionează cu decăderea din dreptul de a face plângerepentru fapta respectivă.10.4.Procedura de soluţionare a plângerilor.La primirea plângerii, Biroul Consiliului Judeţean/mun.Bucureşti o înaintează Referentului sau Comisiei de Disciplinăşi Mediere, după caz, care va verifica condiţiile deadmisibilitate şi de competenţă şi va formula concluziile. Înbaza art. 82, Comisia de Disciplină şi Mediere va dispune:- respingerea plângerii ca nefondată;- declanşarea procedurii de soluţionare, conform Legiinr. 307/2004 şi prezentului Cod.Decizia de respingere a plângerii se emite de BiroulConsiliului Judeţean/mun. Bucureşti şi se comunicăpetiţionarului, cu motivare.Pasii ce se parcurg in procedura de soluţionare aplângerii constau în:o cercetarea faptei;o adunarea dovezilor;o solicitarea de opinii calificate;o apelarea la oricare alt mijloc legal ce poatecontribui la soluţionarea cauzei (în anumitecazuri);o propunerea sancţiunii.Vinovăţia - există atunci când fapta este săvârşită cuintenţie sau din culpă, prezintă pericol social şi este prevăzutăîn Codul de Etica şi Deontologie Profesională a asistentuluimedical/moaşei.Constituie abateri simple faptele :- prin care se aduce atingere valorilor sociale ceocrotesc drepturile pacientului, precum şi38

onoarea, demnitatea confraţilor şi a celorlaltepersoane cu care asistenţii medicali şi moaşeleintră în relaţii profesionale;- neîndeplinirea obligaţiilor profesionale sauîndeplinirea acestora cu neglijenţă, nepăsare, înmod repetat;- neparticiparea la programele de pregătireprofesională şi perfecţionare;- neplata sau refuzul la plată a cotizaţiei demembru, pentru o perioadă de cel mult 3 luni;Constituie abateri grave urmatoarele faptele:- neîndeplinirea obligaţiilor profesionale cuprivire la divulgarea secretului profesional;- neacordarea primului ajutor medical;- folosirea de mijloace de constrângere fizicăşi/sau psihică în exercitarea profesiei;- condamnarea printr-o hotărâre judecătoreascădefinitivă, pentru săvârşirea unei infracţiuniprivitoare la viaţa, integritatea fizică a persoaneisau ce are legatură cu exercitarea profesiei;- desfăşurarea de activităţi politice în cadrulO.A.M.M.R. şi cu ocazia manifestărilororganizate de acesta;- orice faptă care îndeplineşte criteriile deindividualizare a acesteia prevăzute în prezentulCod.Adunarea dovezilor constă în:- interogarea părţilor;- interogarea martorilor;- strângerea depoziţiilor;- strângerea înscrisurilor oficiale.Neprezentarea membrului O.A.M.M.R. împotriva căruia s-adepus plângere, la solicitarea Comisiei de Disciplină şiMediere, echivalează cu recunoaşterea săvârşirii faptei.Solicitarea de opinii calificate constă în: - obtinereade opinii personalului specializat, cu competenţă maximă peanumite domenii, de la caz la caz – medici, jurişti, etc.Apelarea la orice alt mijloc legal ce poate contribui lasoluţionarea cauzei presupune : audierea în contradictoriu apersoanelor implicate, etc.10.5.Propunerea sancţiunii.La stabilirea încadrării faptei în abatere simplă saugravă, precum şi în procesul de individualizare a sancţiunii, seva ţine seama de următoarele elemente:- împrejurările în care a fost săvârşită fapta;- pericolul social al faptei;- rezultatul imediat şi de durată al faptei;39

- prezenţa discernământului în momentul săvârşiriifaptei;- modul şi mijloacele de săvârşire;- atitudinea membrului O.A.M.M.R. pe parcursuldesfăşurării anchetei, etc.Repetarea unei abateri disciplinare constituiecircumstanţă agravantă, care va fi avută în vedere la aplicareasancţiunii.Comisiei de Disciplină şi Mediere întocmeşte un referatde soluţionare către Biroul Consiliului Judeţean, care cuprindepe scurt:- descrierea în fapt;- probele administrate;- concluzia comisiei;- încadrarea legala;- sancţiunea propusă a se aplica, după caz, trimitereadosarului Comisia Naţională de Disciplină, Mediere şiDeontologie Profesională, ori existenţa unei cauze (saumai multe) care înlătură răspunderea disciplinară.10.6. Cauzele care înlătură răspunderea disciplinară.Nu constituie abatere disciplinară fapta săvârşită demembrii O.A.M.M.R. în exercitarea profesiei:- în condiţiile în care aceasta s-a produs princonstrângere morală sau fizică, a intervenitcazul fortuit sau iresponsabilitatea.- dacă săvârşirea ei a fost impusă de ordinul datde către superiorul ierarhic, într-o situaţie în carenu se putea cunoaşte în mod vădit ilegalitatea şinici nu se putea prevede pericolul.- refuzul a executa un ordin dat de către unsuperior ierarhic, dacă acest ordin se dovedeşte afi fost în mod vădit ilegal sau ar fi creat o starede pericol previzibil, atunci când nu este vorbade o urgenţă.- pentru a salva, de la un pericol iminent şi carenu putea fi înlăturat altfel, viata, integritateacorporală sau sănătatea pacientului.Înţelesul termenilor de constrângere fizică sau morală,caz fortuit sau iresponsabilitate, este cel care rezultă dininterpretarea acestor termeni prin prisma dreptului comun:Constrângere fizică – presiunea pe care o forta, careianu i se poate rezista, o exercita asupra energiei fizice a40

unei alte persoane in asa fel incata ceasta comite o fapta(penala) fiind in imposiblitatea fizica sa actioneze altfel.Constrângere morală – presiunea exercitata prinamenintarea cu un pericol grav, pentru personafaptuitoruli sau a altuia si sub imperiul caruia celamenintat savarsete o fapta prevazuta de lege (legeapenala).Caz fortuit – situatia in care actiune sau inactiunea uneipersoane aprodus un rezultat pe care acea persoana nu l-a conceput si nici nu l-a urmarit si care se datoreazaunei energii a carei interventie nu a putut fi prevazuta.Iresponsabilitate – starea de incapacitate fizica saupsihica aunei persoane care nu poate sa-si dea seama desemnficatia sociala a actiunilor sau inactiunilor sale ori nupoate fi stapana pe ele.10.7 Aplicarea sancţiunii.Aplicarea sancţiunilor este de competenţa ConsiliuluiJudeţean/mun. Bucureşti pentru abaterile simple, şi decompetenţa Consiliului National pentru abaterile grave.Biroul Executiv, respectiv Biroul ConsiliuluiJudeţean/mun. Bucureşti, emite hotărârea de sancţionare,termenul de redactare fiind de maxim 10 zile de la adoptarea sa.Hotărârea va cuprinde, sub sancţiunea nulităţiiabsolute, următoarele elemente:- arătarea organului competent care a soluţionatplângerea;- arătarea organului competent care a dispusaplicarea sancţiunii;- numele, prenumele, funcţia, unitatea sanitarăunde lucrează membrul O.A.M.M.R. în cauză;- obiectul plângerii, descrierea faptelor, cuarătarea dovezilor pe care se fundamenteazăhotărârea;- sancţiunea aplicată şi perioada pentru care seaplică, după caz;- temeiul de drept în baza căruia se aplicăsancţiunea;- calea de atac, termenul de contestaţie şiorganul competent a soluţiona contestaţia;- semnătura reprezentantului legal al filialei orial O.A.M.M.R. central, după caz.Hotărârea adoptată se comunică în termen de 5 zile dela redactare, prin scrisoare recomandată, urmatorilor:- petentului;- persoanei în cauză;- Consiliului teritorial al O.A.M.M.R.;41

- persoanei juridice consemnatare a contractuluiindividual de muncă şi după caz, MinisteruluiSănătăţii.10.8.Contestaţia.Dreptul de a introduce contestaţie aparţine atâtpersoanei vătămate, cât şi membrului O.A.M.M.R. împotrivacăruia s-a dispus sancţiunea.Contestaţia trebuie să cuprindă, sub sancţiuneaneadmiterii acesteia, următoarele elemente:- numele, prenumele, domiciliul contestatarului;- indicarea deciziei de sancţionare care secontestă;- motivele de nelegalitate pe care se întemeiazăcontestaţia şi dovezile în susţinerea acestormotive;- semnătura petiţionarului.Regulile procedurale cu privire la contestaţie suntaceleaşi ca şi în cazul plângerii, cu excepţia situaţiilor în caresunt aduse noi probe/elemente în cauză. În astfel de cazuri,judecarea cauzei se face în funcţie de competenţă. La admitereacontestaţiei, Comisia Naţională de Disciplină, Mediere şiDeontologie Profesională va solicita comisiei teritoriale dosarulcauzei complet, ce se va trimite în maxim 10 zile de lacomunicarea solicitării. Comisia Naţională de Disciplină,Mediere şi Deontologie Profesională, în soluţionareacontestaţiei, poate dispune: păstrarea sancţiunii aplicate, în totsau în parte; anularea sancţiunii aplicate; respingereacontestaţiei ca nefondată.Este dreptul oricărei părţi să conteste hotărâreaComisiei Nationale de Disciplina, Mediere si DeontologieProfesionala, in termen de 30 de zile de la comunicareaacesteia. Contestaţia se depune la judecătoria în a cărei rază decircumscripţie îşi desfăşoară activitatea asistentul medical saumoaşa în cauză.10.9.Semnificatia sancţiunilor si prescripţiasancţiunilor disciplinare.Sancţiunile se înscriu în dosarele de avizare-acreditareale membrilor O.A.M.M.R. şi constituie recomandări(aprecieri) negative pentru acordarea reavizării. Departamentulde jurisdicţie, etică şi deontologie profesională va comunicaCompartimentului de acreditare, avizare şi evaluare spremonitorizare sancţiunile aplicate.Sancţiunile disciplinare pronunţate se prescriu prinînlăturarea consecinţelor sancţionarii, astfel:42

a) “mustrarea” se prescrie în termen de 6 luni dela data săvârşirii faptei, cu condiţia să nu fiintervenit o nouă sancţiune disciplinară;b) “avertismentul” se prescrie în termen de 12luni de la data săvârşirii faptei, cu condiţia să nufi intervenit o nouă sancţiune disciplinară;c) “suspendarea” se prescrie în termen de 24 lunide la data săvârşirii faptei, cu condiţia să nu fiintervenit o nouă sancţiune disciplinară;d) “retragerea calităţii de membru alO.A.M.M.R.” pentru o perioadă limitată seprescrie în termen de 2 ani de la data săvârşiriifaptei, cu condiţia să nu fi intervenit o nouăsancţiune disciplinară.Cursul termenului prescripţiei se întrerupe în momentulîn care s-a pronunţat o nouă sancţiune disciplinară; dupăfiecare întrerupere începe să curgă un nou termen deprescripţie.Pe perioada aplicării unei sancţiuni pentru o abateregravă, membrul O.A.M.M.R. este supus următoarelorinterdicţii:- nu poate activa în calitate de membru O.A.M.M.R.;- nu are drept de vot şi nici dreptul de a fi ales înorganele de conducere ale O.A.M.M.R. (până laîmplinirea termenului de prescripţie);- nu are dreptul de a-şi practica profesia pe perioadacât autorizaţia de liberă practică este anulată pe operioadă limitată sau definitivă;- nu are dreptul de a beneficia de asistenţă medicalăgratuită şi/sau medicamente gratuite, atât personal cât şipentru membrii familiei.Refuzul membrilor O.A.M.M.R. de a colabora cuorganele competente ale O.A.M.M.R. în soluţionarea abaterilordisciplinare constituie abatere simplă.10.10. Dispozitii finale si speciale.La primirea în organizaţia profesională, asistentulmedical/moaşa depune următorul jurământ:“În numele Vieţii şi Onoarei Jur Să-mi exercit profesia cudemnitate, să respect fiinţa umană şi drepturile sale şi săpăstrez secretul profesional. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”Dovedirea calităţii de membru al O.A.M.M.R. se facecu certificatul de membru, eliberat de O.A.M.M.R. Actelemedicale şi de îngrijire efectuate de asistenţi medicali/moaşevor purta parafa şi semnătura acestora, pentru asumarearăspunderii individuale şi probarea responsabilităţiiprofesionale (Dreptul la parafă profesională).43

Nerespectarea prevederilor prezentului Cod constituieabatere şi atrage după caz, răspunderea disciplinară,contravenţională sau penală, conform legii în vigoare şi aprezentului Cod. Prevederile prezentului Cod se completeazăcorespunzător cu dispoziţiile Legii nr. 307/2004, ale Statutuluişi Regulamentului de organizare şi funcţionare al O.A.M.M.R.,cu normele legale în materie pe specialităţi, cu modificărileulterioare.Bibliografia obligatorie si facultativa:1.Perju-Dumbravă Dan, Martis Doru, Curs de medicinajudiciara si legislatie sanitara Ed. Cordia Lex, 2008.2.Drept penal roman - Parte generala, Constantin Mitrache,Editura Sansa, Bucuresti, 1995.3.Drept penal - parte generala, vol. I, Bulai C. 1992.4.Ordonanta de Urgenta Nr. 144 din 28 octombrie 2008 privindexercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesieide moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şiorganizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor MedicaliGeneralişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România.5. Legea nr. 307 din 28/06/2004 Publicata in MonitorulOficial, Partea I nr. 578 din 30/06/2004 privind exercitareaprofesiei de asistent medical şi a profesiei de moaşă, precum şiorganizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali şiMoaşelor din România6.Legea nr.4/1995.7.Ordinul Nr. 386/M.S. din 7 aprilie 2004 privind aprobareaNormelor de aplicare a Legii drepturilor pacientului nr.46/2003.8.Legea nr. 4/1995.9.www.legmed.roCapitolul 11. Drepturile pacientuluiTabla de materii:11.1. Termeni medicali in acceptiune juridica.11.2. Drepturile pacientului11.2.1.Dreptul pacientului la informaţia medicală11.2.2. Dreptul pacientului la informaţia medicală furnizatade unităţile sanitare.11.3. Obligaţii ale unitatilor sanitare.11.4. Consimţământul pacientului privind intervenţiamedicală11.5. Dreptul la confidenţialitatea informaţiilor şi viaţaprivată a pacientului44

11.6. Drepturile pacientului la tratament şi îngrijirimedicaleObiective educationale:1.Ce trebuie sa stiti: - Sa definiti termenii: pacient,discriminare, ingrijiri de sanatate, interventie medicala. Sacunosteti drepturile pacientului precum si obligatiile unitatilorsanitare cu privire la acestea.2.Ce trebuie sa faceti: - Sa propuneti modificari (imbunatatiri)cu privire la comunicarea informatiilor catre pacient.- Sa identificati rolul asistentuluimedical/moasei in obtinerea consimtamantului privindinterventia medicalaSchema succinta a capitolului:11.1. Termeni medicali in acceptiune juridica.Pacientul: - persoana sănătoasă sau bolnavă care utilizeazăserviciile de sănătate.Discriminare: - distincţia care se face între persoane aflate însituaţii similare pe baza rasei, sexului, vârstei, apartenenţeietnice, originii naţionale sau sociale, religiei, opţiunilor politicesau antipatiei personale.Ingrijiri de sănătate: - sunt serviciile medicale, serviciilecomunitare şi serviciile conexe actului medical.Intervenţie medicală: - orice examinare, tratament sau alt actmedical în scop de diagnostic preventiv, terapeutic ori dereabilitare.Ingrijiri terminale: - sunt îngrijirile acordate unui pacient cumijloacele de tratament disponibile, atunci când nu mai esteposibilă îmbunătăţirea prognozei fatale a stării de boală,precum şi îngrijirile acordate în apropierea decesului.11.2. Drepturi fundamentale.Pacienţii au dreptul la îngrijiri medicale de cea maiînaltă calitate de care societatea dispune, în conformitate curesursele umane, financiare şi materiale.Pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoanăumană, fără nici o discriminare.11.2.1.Dreptul pacientului la informaţia medicală.Pacientul are dreptul de a fi informat:- cu privire la serviciile medicaledisponibile, precum şi la modul de a leutiliza;45

- asupra identităţii şi statutuluiprofesional al furnizorilor de servicii desănătate;- informat asupra regulilor şi obiceiurilorpe care trebuie să le respecte pe durataspitalizării.Pacientul are dreptul de a fi informat asupra:- stării sale de sănătate;- a intervenţiilor medicale propuse;- riscurilor potenţiale ale fiecăreiproceduri;- alternativelor existente la procedurilepropuse, inclusiv asupra neefectuăriitratamentului şi nerespectăriirecomandărilor medicale;- datelor despre diagnostic şi prognostic.Dreptul negativ (de a nu fi imformat).- de a decide dacă mai doreşte să fie informat în cazulîn care informaţiile prezentate de către medic i-arcauza suferinţă;- de a cere în mod expres să nu fie informat şi de aalege o altă persoană care să fie informată în loculsău.Comunicarea informaţiilor.- informatiile se aduc la cunoştinţă pacientului într-unlimbaj respectuos, clar, cu minimalizareaterminologiei de specialitate;- în cazul în care pacientul nu cunoaşte limbaromână, informaţiile i se aduc la cunoştinţă în limbamaternă ori în limba pe care o cunoaşte sau, dupăcaz, se va căuta o altă formă de comunicare.- rudele şi prietenii pacientului pot fi informaţi despreevoluţia investigaţiilor, diagnostic şi tratament darnumai cu acordul pacientului.In cazul in care doreste, pacientul are dreptul de a cereşi de a obţine si o altă opinie medicală (precum şi acordarea deservicii medicale de către medici acreditaţi din afara unităţii) inceea ce priveste starea sa de sanatate sau referitor la boala.La externare pacientul are dreptul să solicite şi săprimească, un rezumat scris (cuprins de obicei in foaia deexternare) al investigaţiilor, diagnosticului, tratamentului şiîngrijirilor acordate pe perioada spitalizării. În scopul asigurăriicontinuităţii îngrijirilor acordate pacienţilor, precum şi aserviciilor comunitare necesare după externare, unităţilestabilesc parteneriate cu alte unităţi medicale publice şinepublice, spitaliceşti şi ambulatorii, care dispun de medici,cadre medii sanitare şi de alt personal calificat.46

11.2.2. Dreptul pacientului la informaţia medicală furnizatade unităţile sanitare.Unităţile sanitare de orice fel, denumite în continuareunităţi, care acordă îngrijiri de sănătate sau îngrijiri terminale şiîn care sunt efectuate intervenţii medicale, au obligaţia de afurniza pacienţilor informaţii referitoare la:a) serviciile medicale disponibile şi modul de acces laacestea;b) identitatea şi statutul profesional al furnizorilor deservicii de sănătate;c) regulile şi obiceiurile pe care trebuie să le respecte pedurata internării în unităţi cu paturi;d) starea propriei sănătăţi;e) intervenţiile medicale propuse;f) riscurile potenţiale ale fiecărei proceduri care urmeazăa fi aplicată;g) alternativele existente la procedurile propuse;h) date disponibile rezultate din cercetări ştiinţifice şiactivităţi de inovare tehnologică;i) consecinţele neefectuării tratamentului şi alenerespectării recomandărilormedicale;j) diagnosticul stabilit şi prognosticul afecţiunilordiagnosticate.11.3. Obligaţii ale unitatilor sanitare.Fiecare unitate trebuie să cuprindă în regulamentulpropriu de organizare şi funcţionare prevederi referitoare laobligaţia personalului angajat privind dreptul pacienţilor larespect ca persoane umane.Unităţile trebuie să utilizeze toate mijloacele şi resurseledisponibile pentru asigurarea unui înalt nivel calitativ alîngrijirilor medicale.În asigurarea serviciilor din domeniul sănătăţiireproducerii, unităţile trebuie să asigure condiţiile necesarealegerii de către pacienţi a celor mai sigure metode din punct devedere al eficienţei şi lipsei de riscuri; acestea au deasemeneaobligaţia de a asigura efectuarea de intervenţii medicale asuprapacientului numai dacă dispun de dotările necesare şi depersonal acreditat, exceptia existand si aici dar numai în cazuride urgenţă apărute în situaţii extreme.Unităţile trebuie să asigure accesul egal al pacienţilor laîngrijiri medicale, fără discriminare pe bază de rasă, sex, vârstă,apartenenţă etnică, origine naţională, religie, opţiune politicăsau antipatie personală.47

11.4. Consimţământul pacientului privind intervenţiamedicală.Refuzul continuarii interventiei.- pacientul are dreptul să refuze sau să oprească ointervenţie medicală asumându-şi, în scris,răspunderea pentru decizia sa;- consecinţele refuzului sau ale opririi actelormedicale trebuie explicate pacientului.Incapacitatea de exprimare a consimtamantului.- când pacientul nu îşi poate exprima voinţa, dar estenecesară o intervenţie medicală de urgenţă,personalul medical are dreptul să deducă acordulpacientului dintr-o exprimare anterioară a voinţeiacestuia;- in cazul în care pacientul necesită o intervenţiemedicală de urgenţă, consimţământulreprezentantului legal nu mai este necesar.- in cazul în care este necesar consimţământulreprezentantului legal, pacientul trebuie să fieimplicat în procesul de luare a deciziei atât câtpermite capacitatea lui de înţelegere; in toatesituaţiile care nu sunt prevăzute mai sus, unităţilesunt obligate să asigure obţinerea consimţământuluipacientului.- in cazul în care furnizorii de servicii medicale(institutia medicala) consideră că intervenţia este îninteresul pacientului, iar reprezentantul legal refuzăsă îşi dea consimţământul, decizia este declinatăunei comisii de arbitraj de specialitate; (comisia dearbitraj este constituită din 3 medici pentru pacienţiiinternaţi în spitale şi din 2 medici pentru pacienţiidin ambulator).Obligativitatea consimţământului.- consimţământul pacientului este obligatoriu pentrurecoltarea, păstrarea, folosirea tuturor produselorbiologice prelevate din corpul său, în vedereastabilirii diagnosticului sau a tratamentului cu careacesta este de acord;- consimţământul pacientului este obligatoriu în cazulparticipării sale în învăţământul medical clinic şi lacercetarea ştiinţifică;- nu pot fi folosite pentru cercetare ştiinţificăpersoanele care nu sunt capabile să îşi exprimevoinţa (incapabilii), cu excepţia obţineriiconsimţământului de la reprezentantul legal şi dacă48

(conditie suplimentara) cercetarea este făcută şi îninteresul pacientului;- pacientul nu poate fi fotografiat sau filmat într-ounitate medicală fără consimţământul său, cuexcepţia cazurilor în care imaginile sunt necesarediagnosticului sau tratamentului şi evităriisuspectării unei culpe medicale.11.5. Dreptul la confidenţialitatea informaţiilor şi viaţaprivată a pacientuluiInformatii cu caracter confidential:- informaţiile privind starea pacientului;- rezultatele investigaţiilor;- diagnosticul;- prognosticul;- tratamentul;- iar datele personale sunt confidenţiale chiar şi dupădecesul acestuia.Informaţiile cu caracter confidenţial pot fi furnizatenumai în cazul în care pacientul îşi dă consimţământul explicitsau dacă legea o cere în mod expres.Exceptie exista insa in cazul în care, informaţiile suntnecesare altor furnizori de servicii medicale acreditaţi, implicaţiîn tratamentul pacientului, acordarea consimţământului nu maieste obligatorie.Pacientul are acces la datele medicale personale.Orice amestec în viaţa privată, familială a pacientuluieste interzis, cu excepţia cazurilor în care această imixtiuneinfluenţează pozitiv diagnosticul, tratamentul ori îngrijirileacordate şi numai cu consimţământul pacientului.Excepţii - cazurile în care pacientul reprezintă pericolpentru sine sau pentru sănătatea publică.11.6. Drepturile pacientului la tratament şi îngrijirimedicaleÎn cazul în care furnizorii sunt obligaţi să recurgă laselectarea pacienţilor pentru anumite tipuri de tratament caresunt disponibile în număr limitat, selectarea se face numai pebaza criteriilor medicale elaborate de către Ministerul Sănătăţiişi Familiei şi se aduc la cunoştinţa publicului.Intervenţiile medicale asupra pacientului se pot efectuanumai dacă există condiţiile de dotare necesare şi personalacreditat.Excepţii - cazurile de urgenţă apărute în situaţiiextreme.Pacientul are dreptul la îngrijiri terminale pentru a puteamuri în demnitate.49

Pacientul poate beneficia de sprijinul familiei, alprietenilor, de suport spiritual, material şi de sfaturi pe totparcursul îngrijirilor medicale. La solicitarea pacientului, înmăsura posibilităţilor, mediul de îngrijire şi tratament va ficreat cât mai aproape de cel familial.Pacientul internat are dreptul şi la servicii medicaleacordate de către un medic acreditat din afara spitalului.Personalul medical sau nemedical din unităţile sanitarenu are dreptul să supună pacientul nici unei forme de presiunepentru a-l determina pe acesta să îl recompenseze altfel decâtprevăd reglementările de plată legale din cadrul unităţiirespective.Pacientul poate oferi angajaţilor sau unităţii unde a fostîngrijit plăţi suplimentare sau donaţii, cu respectarea legii.Pacientul are dreptul la îngrijiri medicale continue pânăla ameliorarea stării sale de sănătate sau până la vindecare.Continuitatea îngrijirilor se asigură prin colaborarea şiparteneriatul dintre diferitele unităţi medicale publice şinepublice, spitaliceşti şi ambulatorii, de specialitate sau demedicină generală, oferite de medici, cadre medii sau de altpersonal calificat. După externare pacienţii au dreptul laserviciile comunitare disponibile.Pacientul are dreptul să beneficieze de asistenţămedicală de urgenţă, de asistenţă stomatologică de urgenţă şi deservicii farmaceutice, în program continuu.Bibliografia obligatorie si facultativa1.Perju-Dumbravă Dan, Martis Doru, Curs de medicinajudiciara si legislatie sanitara Ed. Cordia Lex, 2008.2.Ordonanta de Urgenta Nr. 144 din 28 octombrie 2008 privindexercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesieide moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şiorganizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor MedicaliGeneralişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România.3. Legea nr. 307 din 28/06/2004 Publicata in MonitorulOficial, Partea I nr. 578 din 30/06/2004 privind exercitareaprofesiei de asistent medical şi a profesiei de moaşă, precum şiorganizarea şi funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali şiMoaşelor din România4.Legea nr.4/1995.5.Ordinul Nr. 386/M.S. din 7 aprilie 2004 privind aprobareaNormelor de aplicare a Legii drepturilor pacientului nr.46/2003.6.Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003.7.www.legmed.roCapitolul 12. Bazele juridice ale expertizelor medico-legale.50

Tabla de materii:12.1. Notiuni introductive12.2.Organizarea activitatii si functionarea institutiilor deMedicina Legala12.3.Tipuri de acte medico-legaleObiective educationale1.Ce trebuie sa stiti: - Sa cunoasteti organizarea institutiilor demedicina legala, precum si tipurile de acte medico-legale(certificat medico-legal, expertize).2.Ce trebuie sa faceti: - Sa redactati un certificat medico-legal.Schema succinta a capitolului:12.1. Notiuni introductiveProbele medico-legale pot fi imediate (constatareamedico-legală), şi mediate(expertizele medico-legale). Juristultrebuind să cunoască problemele de rezolvat în fiecare caz înparte, el va formula întrebările, iar sarcina rezolvării lor revineexpertului. De aici decurge obligativitatea cunoaşteriiîntrebărilor medico-legale ridicate de problematica speţeipentru verificarea versiunilor de anchetă, întrebări caretrebuiesc puse de jurist.Sectorul de asistenţă medico-legală este subordonatMinisterului Sănătăţii, şi în conformitate cu Legea 459/2001 aretrei atribuţii: de a oferi mijloace de probă organelor judiciare şide stat, de a asigura progresul cercetării ştiinţifice medicolegale,şi de a contribui la calitatea actului medical, prinsesizarea şi rezolvarea unor situaţii litigioase de practicămedicală.12.2.Organizarea activitatii si functionarea institutiilor deMedicina LegalaCabinetele medico-legale deservesc teritoriul arondatdintr-un judeţ,dar nu pot efectua expertize în caz de omor,responsabilitate medicală, expertize psihiatrice.Serviciile medico-legale efectuează expertize dincadrul întregului judeţ şi definitivează expertizele efectuate deCabinete. Medicul legist şef al unui Serviciu Judeţeancontrolează activitatea subalternilor, formează comisii deexpertiză pentru suspendarea executării pedepsei, pentruexaminările psihiatrico-legale şi pentru cazurile deresponsabilitate medicală, solicită Institutele medico-legalepentru cazurile care îi depăşesc competenţa şi face personal51

expertizele în caz de omor, leziuni cauzatoare de moarte şiresponsabilitate medicală.Institutele medico-legale efectuează noi expertize înmaterie de omor, leziuni cauzatoare de moarte, moartesuspectă, deficienţe în asistenţă medicală şi examinăripsihiatrico-legale, de asemenea toate examinărilecomplementare care depăşesc posibilităţile serviciilor medicolegale.Tot Institutele controlează şi avizează în modobligatoriu actele efectuate de Serviciile Judeţene medicolegaleîn caz de Noi expertize, omor, leziuni cauzatoare demoarte sau ori de câte ori i se solicită de către organecompetente.12.3.Tipuri de acte medico-legale1.Certificatul medico-legalExaminări medico-legale la cererea persoanei interesatese fac numai pentru constatarea:1. leziunilor traumatice2 infirmităţii sau invalidităţii consecutive unuitraumatism3. virginităţii, deflorării, violului, sarcinii, viduităţii,avortului posttraumatic4. sexului, vârstei, conformaţiei şi dezvoltării fizice5. stării psihice (numai în vederea unui act de dispoziţie:donaţie, vânzare, testament)Aceste examinări sunt supuse unei taxe, şi certificatelese timbrează cu timbru fiscal.Certificatele se eliberează numai persoanei examinate,identitatea acesteia fiind stabilită obligatoriu prin actul deidentitate (în cazuri deosebite prin impresiunile digitale aleindexului stâng, aplicate pe certificat şi pe copie; la minori va fiaplicată impresiunea digitală şi va fi identificată persoanamajoră care îi însoţeşte).Referitor la forma şi conţinutul certificatului medicolegal:Forma:1. două exemplare (unul pentru arhivă)2. antet, număr de înregistrare3. timbru fiscal anulat cu sigiliul unităţii (timbru peoriginal şi matca pe copie)scris dactilografiat lizibil, fără ştersături, adăugiri,semnat, parafat, cu sigiliul unităţii.Conţinutul:1. preambul2. istoric3. parte descriptivă4. concluzii.52

1. Preambulul conţine:- numele şi prenumele părţii examinatoare, funcţia ei- data examinării- datele personale ale persoanei examinate:- numele, prenumele- vârsta- domiciliul- seria şi numărul actului de identitate2. Istoricul:- cuprinde sumarul celor relatate de persoana examinată- în cazul leziunilor traumatice, obligatoriu data şi modul deproducere3. Descrierea:a.- date din actele medicale:- felul actului, numărul deînregistrare,unitatea emitentă,descrierea datelor medicale (dacăpersoana a fost internată se menţionează: diagnosticul, perioadainternării, tratament aplicat, recomandări)b.- efectuarea examenului obiectiv cu descrierea amănunţită aleziunilor traumatice; examinarea şi descrierea se efectueazăsistematic: cap, gât, trunchi, membre superioare, inferioare;c.- simptomele subiective: dacă pentru precizareadiagnosticului sunt necesare investigaţii ulterioare,esteîndrumat la unităţile sanitare competente şi rezultatul este scrisîn conţinutul certificatului.4. Concluziile - trebuie să fie:- clare, concise, sistematice- obiective - precizând:a. realitatea traumatismuluib. modul de producere a leziunilor (mecanism, tip de agentvulnerant)c. timpul de îngrijiri medicaled. consecinţele eventuale ale traumatismului (vezi art. 182 C.P.)e. alte elemente cu importanţă medico-legală2.Expertizele sunt de următoarele tipuri:A) expertize pe cadavru, care constau în autopsierea cadavrului(pe baza ordonanţei judiciare), exhumarea (la cerereaprocurorului) şi reautopsierea lui, examenul la locul faptei,examinări complementare impuse de cauza morţii. Autopsiaeste obligatorie în moartea violentă, suspectă (cauzănecunoscută), subită (neaşteptată), moartea cauzată dedeficienţe medicale, la cadavrele cu identitate necunoscută, lacei decedaţi în primele 24 ore de la internarea în spitale, la ceidecedaţi pe masa de operaţie.B) expertizele pe persoane: includ examinări clinice şicomplementare, şi se efectuează în caz de agresiuni, infracţiunisexuale, expertize psihiatrice, de stabilire a vârstei, filiaţiei, boliposttraumatice, incapacităţi de muncă posttraumatice,amânare/suspendare a pedepsei cu închisoarea, etc. Suntobligatorii de efectuat în comisie de experţi : expertizele53

psihiatrico-legale, responsabilitatea medicală, filiaţia, şinormele obligă ca la examinările ginecologice să asiste opersoană de sex feminin, la examinarea deţinuţilor o persoanadin personalul de pază, şi părinţii la examinarea minorilor. Lacererea persoanelor se pot efectua constatări ale leziunilortraumatice, a infirmităţii, incapacităţii de munca,virginităţii/deflorării, violului, sarcinii, stabilirea vârstei şi adezvoltării fizice, ca şi expertize privind starea mintală, darnumai pentru acte de vânzare-cumpărare, donaţie, căsătorie,testamente.C) expertize pe bază de lucrări pe acte, atunci când obiectulexpertizei nu permite expertiza pe persoană sau pe cadavru.D) Expertize de laborator.Contribuţii probatorii medico-legale ale elementelorinfracţiunii sunt la:-Obiectul infracţiunii: realitatea leziunilor ce caracterizează untip de moarte violentă, felul morţii(patologică sau violentă),cauza medicală a morţii(primară sau secundară), dataagresiunii, data morţii, gravitatea leziunilor (letale şi neletale),caracterul vital al leziunilor.-Latura obiectivă a infracţiunii: obiectul care a produs leziunileletale, cauza(etiologia)leziunilor letale/neletale, numărulleziunilor produse cu acelaşi obiect sau cu obiecte diferite,succesiunea leziunilor în timp, mecanismul de producere aleziunilor, legătura cauzală între leziuni şi deces.-Subiectul infracţiunii:identificarea victimei, identificareaautorului, relaţia victimă-agresor, direcţia de producere aleziunilor, posibilitatea unor reacţii supravitale, starea mintală avictimei/agresorului (responsabilitate).-Latura subiectivă a infracţiunii: rezultatul acţiunii(comisivesau omisive), mobilul faptei, forma medico-legală demoarte(omor, suicid, accident, moarte neviolentă), elementeprivind dovedirea intenţiei, preterintenţiei, culpei simple sau cuprevedere.Bibliografia obligatorie si facultativa1.Perju-Dumbravă Dan, Martis Doru, Curs de medicinajudiciara si legislatie sanitara Ed. Cordia Lex, 2008.2.Legea privind organizarea si activitatii si functionareainstitutiilor de medicina legala cu modificarile aduse de Legeanr.459/2001; OG nr.57/2001; Legea nr.271/2004.3.www.legmed.roCapitolul 13. Legislatia actuala in Codurile Penal si Civilroman cu implicatii in desfasurarea activitatii medicosanitarelegaleObiective educationale54

1.Ce trebuie sa stiti: - Sa cunoasteti definitile judiciare (prinarticole din C.P. si CP.P.) ale probelor, expertilor oficiali,infractiunea, vinovatia, starea de necesitate, constrangerea,eroarea de fapt, minoritatea, eroarea de fapt, cazul de fortuit.2.Ce trebuie sa faceti: Sa identificati asemenarile sideosebirile dintre constatarea si expertiza medico-legala.Schema succinta a capitolului:Art. 63 C.P.P - PROBELE ŞI APRECIEREA LOR:Constituie probă orice element care serveşte la constatareaexistenţei sau inexistenţei unei infracţiuni, la identificareapersoanei care a săvârşit-o şi la cunoaşterea împrejurărilornecesare pentru justa soluţionare a cauzei.Art. 64 C.P.P. - MIJLOACELE DE PROBĂ :Mijloacele de probă prin care se constată elementele de fapt cepot servi ca probă sunt:-Declaraţiile învinuitului sau inculpatului, ale părţii vătămate,ale părţii civile şi ale părţii responsabile civilmente, declaraţiilemartorilor,-Înscrisurile,-Înregistrările audio sau video, Fotografiile, -Mijloacele materiale de probă, -Constatările tehnico-ştiinţifice,-Constatările medico-legale şi Expertizele medico-legale.Art. 114 C.P.P.- CONSTATAREA MEDICO-LEGALĂ:În caz de:-moarte violentă, de moarte a cărei cauză nu se cunoaşte orieste suspectă, sau când-este necesară o examinare corporală asupraînvinuitului/persoanei vătămate, pentru a constata pe corpulacesteia existenţa urmelor infracţiunii, organul de urmărirepenală dispune efectuarea unei constatări medico-legale şi cereorganului medico-legal, căruia îi revine competenţă potrivitlegii, să efectueze această constatare.Exhumarea pentru constatarea cauzelor morţii se face numai cuîncuviinţarea procurorului.Art. 115 C.P.P.- RAPORTUL DE CONSTATARE TEHNICO-ŞTIINŢIFIC / MEDICO-LEGAL:Operaţiile şi concluziile constatării se consemnează într-unraport.Organele de urmărire penală sau instanţa, din oficiu sau lacererea părţilor, dacă apreciază că raportul nu este complet, sauconcluziile nu sunt precise, dispune:- refacerea lui sau- completarea sau- efectuarea unei expertize.Art. 116 C.P.P.- ORDONAREA EFECTUĂRII EXPERTIZEI:Când pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei, învederea aflării adevărului, sunt necesare cunoştinţele unui55

expert, organul de urmărire penală sau instanţa dispune, (lacerere sau din oficiu), efectuarea unei expertize.Art. 117 C.P.P.- EXPERTIZE OBLIGATORII:Efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie în omordeosebit de grav precum şi când organul de urmărire penală sauinstanţa are îndoieli asupra stării psihice aînvinuitului/inculpatului. Expertiza se efectuează în instituţii despecialitate. Organul de urmărire penală(cu aprobareaprocurorului) sau instanţa dispune internarea pe timpulnecesar(se aduce la îndeplinire, în caz de opunere, de organelede poliţie).Efectuarea unei expertize este obligatorie pentru a se stabilicauzele morţii, dacă nu s-a întocmit un raport medico-legal.Art. 118 C.P.P.- PROCEDURA EXPERTIZEI:Expertul este numit de organul de urmărire penală sau deinstanţă, cu excepţia expertizei prevăzute în art. 119 al. 2.Fiecare dintre părţi are dreptul să ceară ca un expertrecomandat de ea să participe la efectuarea expertizei.Art. 119 C.P.P. - EXPERŢI OFICIALI :Dacă există experţi medico-legali sau oficiali în specialitatearespectivă, nu poate fi numit expert o altă persoană, decât dacăîmprejurări deosebite ar cere aceasta.Când expertiza. urmează a fi efectuată de un Serviciu medicolegal,organul de urmărire penală sau instanţa se adreseazăacestora pentru efectuarea expertizei.Când Serviciul medico-legal consideră necesar ca la efectuareaexpertizei să participe sau să-şi dea părerea şi specialişti de laalte instituţii, poate folosi asistenţa sau avizul acestora.Art. 120 C.P.P.-LĂMURIRI DATE EXPERTULUI ŞIPĂRŢILOR: Organele de urmărire penală şi instanţa, fixeazăun termen la care sunt chemate părţile şi expertul. Atunci seaduce la cunoştinţa acestora, obiectul expertizei şi întrebările lacare expertul trebuie să răspundă şi li se pune în vedere că audreptul să facă observaţii, şi că pot cere modificarea saucompletarea lor.Părţile mai sunt încunoştinţate că au dreptul să ceară numirea şia câte unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care săparticipe la efectuarea expertizei.După acestea, organul de urmărire penală sau instanţa pune învedere expertului termenul în care urmează să fie efectuatăexpertiza, încunoştinţându-l totodată dacă la efectuarea acesteiaurmează să participe şi părţile.Art. 121 C.P.P. - DREPTURILE EXPERŢILOR :Expertul are dreptul să ia cunoştinţă de materialul dosaruluinecesar pentru efectuarea expertizei. În cursul urmăririi penalecercetarea dosarului se face cu încuviinţarea organului deurmărire penală;- expertul poate cere lămuriri organului de urmărire penală sauinstanţei cu privire la anumite fapte sau împrejurări ale cauzei56

- părţile, cu încuviinţarea şi în condiţiile stabilite de organul deurmărire penală, sau de instanţă, pot da expertului explicaţiilenecesareArt. 122 C.P.P. - RAPORTUL DE EXPERTIZĂ :După efectuarea expertizei, expertul întocmeşte un raport scris.Când sunt mai mulţi experţi se întocmeşte un singur raport;dacă sunt deosebiri de păreri, opiniile separate se consemneazăîn el sau într-o anexă. Raportul se depune la organul deurmărire penală sau la instanţa care a dispus efectuareaexpertizei.Art. 123 C.P.P. - CONŢINUTUL RAPORTULUI:a)partea introductivă: obiectul materialului pe baza căruia a fostfăcută, şi dacă părţile au participat sau au dat explicaţiib)descrierea operaţiilor, obiecţiile sau explicaţiile părţilor,analiza acestora în lumina celor constatate de expertc)concluziile-răspunsuri la întrebări şi părerea expertului asupraobiectului expertizeiArt. 124 C.P.P. - SUPLIMENT DE EXPERTIZĂ :- Când organul de urmărire penală sau instanţa constată, lacerere sau din oficiu, ca expertiza nu este completă, dispuneefectuarea unui supliment de expertiză, fie de către acelaşiexpert, fie de către altul.- De asemenea, când se socoteşte necesar, se cer expertuluilămuriri suplimentare în scris, ori se dispune chemarea lui sprea da explicaţii verbale asupra raportului de expertiză. În acestcaz, ascultarea expertului se face potrivit dispoziţiilor privitoarela ascultarea martorilor.- Lămuriri suplimentare în scris pot fi cerute şi Serviciuluimedico-legal, care a efectuat expertiza.Art. 125 C.P.P. - NOUA EXPERTIZĂ :Dacă organul de urmărire penală sau instanţa are îndoieli cuprivire la exactitatea concluziilor raportului de expertiză,dispune efectuarea unei noi expertize.Art. 50 C.P.P.- ABŢINEREA :Persoana incompatibilă este obligată să declare, după caz,preşedintelui instanţei, procurorului care supravegheazăcercetarea penală, că se abţine de a participa la procesul penal,cu arătarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivulabţinerii. Declaraţia se face de îndată ce persoana obligată laaceasta a luat cunoştinţă de existenţa cazului deincompatibilitate.Art. 51 C.P.P. - RECUZAREA:În cazul în care persoana incompatibilă nu a făcut declaraţie deabţinere, poate fi recuzată atât în cursul urmăririi penale, cât şiîn cursul judecăţii, de oricare dintre părţi, de îndată ce partea aaflat de existenţa cazului de incompatibilitate.Art. 54 C.P.P. - INCOMPATIBILITATEA EXPERTULUI :Dispoziţiile art. 48, 50-53 se aplică în mod corespunzătorexpertului şi interpretului.Calitatea de expert este incompatibilăcu aceea de martor în aceeaşi cauza. Calitatea de martor are57

întâietate. Participarea ca expert de mai multe ori în aceeaşicauză nu constituie un motiv de recuzare.Art. 198 C.P.P.- AMENDA JUDICIARĂ:Următoarele abateri săvârşite în cursul procesului penal sesancţionează cu amendă judiciară de la 20. 000-100. 000 lei:a) neîndeplinirea sau îndeplinirea greşită ori cu întârziere alucrărilor de citare sau de comunicare a actelor procedurale, detrimitere a dosarelor, precum şi a oricăror altor lucrări, dacăprin acestea s-au provocat întârzieri în desfăşurarea procesuluipenalc) lipsa nejustificată a martorului sau expertului legal citatd) tergiversarea de către expert a îndeplinirii însărcinărilorprimiteg) neluarea de către conducătorul unităţii în cadrul căreiaurmează a se efectua o expertiză , a măsurilor necesare pentruefectuarea acestoraArt. 199 C.P.P.- PROCEDURA amenzii judiciare:Amenda se aplică de organul de urmărire penală prinordonanţă, iar de instanţă prin încheiere.Cererea de scutire sau de reducere se poate face în termen de 10zile de la comunicarea ordonanţei ori a încheierii. Dacăpersoana justifică de ce nu a putut îndeplini obligaţia sa,organele de urmarire penala sau instanţa, dispun scutirea saureducerea amenzii.Art. 442 C.P.P.- EXECUTAREA amenzii judiciare:Amenda judiciară se pune în executare de către organul judiciarcare a aplicat-o.Punerea în executare se face prin trimiterea unui extras de peacea parte din dispozitiv care priveşte aplicarea amenziiorganului care, potrivit legii, execută amenda penală.Executarea amenzii judiciare se face de organul arătat înaliniatul precedentArt. 464 C.P.P.- CONTESTAŢIA amenzii judiciare:Contestaţia contra executării amenzii judiciare se soluţioneazăde către instanţa care le-a pus în executare.Art. 17 C.P.- INFRACŢIUNEA este fapta care prezintă pericolsocial, săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală .Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale.Art. 18 C.P.- Fapta care prezintă pericol social în înţelesul legiipenale este orice acţiune sau inacţiune, prin care se aduceatingere uneia din valorile art.1.CP: (persoana, drepturile şilibertăţile acesteia) şi pentru sancţionarea căreia este necesarăaplicarea unei pedepse.La stabilirea gradului de pericol social se ţine seama de:- modul şi mijloacele de săvârşire a faptei- scopul urmărit- împrejurările în care a fost comisă- urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce- persoana sau conduita făptuitorului58

Art. 19 C.P.-VINOVĂŢIA există când fapta care prezintăpericol social este săvârşită cu intenţie sau din culpăFapta este săvârşita cu intenţie când infractorul:1. prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea ei prinsăvârşirea ei2. prevede rezultatul faptei, şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptăposibilitatea producerii luiFapta este săvârşită din culpă când infractorul:1. prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fărătemei că el nu se va produce,2. nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-lprevadăArt. 73 C.P.- CIRCUMSTANŢE ATENUANTE ale uneiinfracţiuni sunturmătoarele împrejurări:1.depăşirea limitei legitimei apărări sau ale stării de necesitate,2.săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburărisau emoţii determinate de o provocare din partea persoaneivătămate, produsă prin violenţă, atingere gravă a demnităţiipersoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.Art. 75 C.P.- CIRCUMSTANŢE AGRAVANTE ale uneiinfracţiuni sunt:1. săvârşirea infracţiunii de 3 sau mai multe persoane împreună2. săvârşirea infracţiunii prin acte de cruzime, sau prinmetode/mijloace ce prezintă pericol public3. săvârşirea infracţiunii de un major, dacă a fost comisăîmpreună cu un minor4. săvârşirea infracţiunii din motive josnice5. săvârşirea infracţiunii în stare de beţie anume provocată6.săvârşirea infracţiunii de o persoana care a profitat de situaţiaprilejuită de o calamitate.CAUZE CARE INLĂTURĂ CARACTERUL PENAL ALFAPTEI:Art. 44 C.P.- LEGITIMA APĂRARE:Nu constitue infracţiune fapta prevazută de legea penală,săvârşită în stare de legitimă apărare:Este în stare de legitimă apărare acela care săvârşeşte faptapentru a înlătura un atac material,direct,imediat şiinjust,îndreptat împotriva sa,a altuia sau împotriva unui interespublic şi care pune în pericol grav persoana sau drepturile celuiatacat ori interesul public.Este de asemenea în legitimă apărare şi acela care din cauzatulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărariproporţionale cu gravitatea pericolului şi cu împrejurările încare s-a produs atacul.Art. 45 C.P.- STAREA DE NECESITATE:Nu constitue infracţiune fapta prevăzută de legea penalăsavarşită în stare de necesitate.59

Este în stare de necesitate acela care savârşeste fapta pentru asalva de la un pericol iminent şi care nu poate fi înlăturataltfel,viaţa,integritatea corporală sau sănătatea sa,a altuia,sau unbun important al său ori al altuia sau un interes public.Nu este în stare de necesitate persoana care în momentul când asavârşit fapta şi-a dat seama ca pricinuieşte urmări vădit maigrave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu eraînlăturat.Art. 46 C.P.- CONSTRÂNGEREA FIZICĂ ŞICONSTRÂNGEREA MORALĂ:Nu constitue infracţiune fapta prevăzută de legea penalăsavârşită din cauza unei constrângeri fizice careia făptuitorul nui-a putut rezista.De asemenea,nu constitue infracţiune fapta prevăzută de legeapenală savârşită din cauza unei constrângeri morale,exercitatăprin ameninţare cu un pericol grav pentru persoanafăptuitorului ori a altuia,şi care nu putea fi înlaturat în alt mod.Art. 47 C.P.- CAZUL FORTUIT:Nu constitue infracţiune fapta prevăzută de legea penală, alcarei rezultat este consecinţa unei împrejurări care nu putea fiprevăzută.Art. 48 C.P.- IRESPONSABILITATEA(vezi Expertizamedico-legală psihiatrică)Art. 49 C.P.- BEŢIA INDEPENDENTĂ DE VOINŢAFĂPTUITORULUIArt. 50 C.P.- MINORITATEA:-Minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani nu răspunde penal.-Minorul care are vârsta între 14-16 ani răspunde penal numaidacă se dovedeşte că a săvârşit fapta cu discernământ.-Minorul care a împlinit vârsta de 16 ani răspunde penal.Art. 51 C.P.- EROAREA DE FAPT:Nu constitue infracţiune fapta prevăzută de legea penală,cândfăptuitorul,în momentul săvârşirii acesteia ,nu cunoşteaexistenţa unei stări ,situaţii,sau împrejurări de care depindecaracterul penal al faptei.Nu constitue o circumstanţă agravantă împrejurarea pe careinfractorul NU a cunoscut-o în momentul săvârşirii infracţiunii.Dispoziţiile alin. 1 şi 2 se aplică şi faptelor savârşite din culpăpe care legea penala le pedepseşte ,numai dacă necunoaştereastării,situaţiei sau împrejurării respective nu este ea însăşirezultatul culpei.Necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a legii penale nu înlăturăcaracterul penal al faptei.Art. 145 C.P.- PUBLIC:Prin termenul public se înţelege:-tot ceea ce priveşte autorităţile publice-instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice deinteres public,60

-administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietatepublică,-serviciile de interes public, precum şi bunurile de orice felcare, potrivit legii sunt de interes publicArt. 147 C.P.- FUNCŢIONAR PUBLIC ŞI FUNCŢIONAR:Prin funcţionar public se înţelege orice persoană care exercităpermanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fostînvestită,o însărcinare de orice natură, (retribuită sau nu), înserviciul unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145Prin functionar se înţelege persoana menţionată în al. 1 ,precum şi orice salariat care exercită o însărcinare în serviciulunei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat.Bibliografia obligatorie si facultativa:1.Perju-Dumbravă Dan, Martis Doru, Curs de medicinajudiciara si legislatie sanitara Ed. Cordia Lex, 2008.2.Legea privind organizarea si activitatii si functionareainstitutiilor de medicina legala cu modificarile aduse de Legeanr.459/2001; OG nr.57/2001; Legea nr.271/2004.3..www.legmed.roSef de DisciplinaConf.Dr.Perju-DumbravaDan61