Cui i-e fric\ de Nicoleta Esinencu? - Suplimentul de Cultura

printre r`nduricartecritic literar: vorbind despre c\r]i[i autori, el broda subtil `n margineaideii de, s\ zicem, iubiresau cochet\rie, l\s`nd `n urm\referin]a, textul literar propriuzis.Pentru el, reu[ita estetic\ alui Camil Petrescu `n Ultimanoapte de dragoste… era pus\`n umbr\ de imperfecta `n]elegerea dragostei. Evident, `n a-cest fel se `ndep\rta considerabilde critica de text, put`nd `nschimb s\ recurg\ la un gencare `l caracteriza mai bine – e-seul.Odat\ cu sf`r[itul perioadeicomuniste, Paleologu renun]\ lacritica literar\. Cu pu]ine excep-]ii, c\r]ile sale ulterioare vor fiunele de interviuri, amintiri, nota]iiretrospective a c\ror referin]\major\ este România interbelic\,cu oamenii s\i „de m`na`nt`i“, cu pre]uirea elegan]ei [i ainteligen]ei unei lumi acum disp\rute.Mai important dec`t e-voc\rile `n sine este tonul `n caree f\cut\, aproape `ntotdeauna,aceast\ pledoarie pentru trecut:deloc „paseist“ la modul didactic[i dojenitor, cu o mul]ime deaparteuri autoironice [i cu uimitoarevorbe de spirit care pot s\califice o situa]ie dramatic\ devia]\ cu elegan]\, f\r\ patetism:„pu[c\riapolitic\ o facidoar dac\ o meri]i“, „prostia ediabolic\, niciodat\ inteligen]a“,„cine fuge de frivolitate ajungela prostie“ sau „adev\rul spusf\r\ talent e o minciun\“. Fostul„ambasador al golanilor“ esteun mare stilist, al c\rui limbaj,foarte oral, atinge repere culturalemajore cu aceea[i naturale]ecu care poveste[te ritualurilecochetelor interbelice.Miza unui dialog„la distan]\“Una dintre m\rcile scrisului luiPaleologu era m\sura `n idilizareatrecutului. Seria de adev\ruriparadoxale, dar care definescbunul-sim], elaborat\ deeseist `n curs de decenii, se a-plica sever lumii dintre celedou\ r\zboaie, astfel `nc`t unom de condi]ie putea s\ fie, totu[i,„un prost“, c`t\ vreme nurespecta eticheta. Fiind un omcare a apar]inut societ\]ii `nalteromâne[ti, Paleologu nu manifestacomplexe ciocoie[ti fa]\ deaceasta: nu o poleia excesiv, nu`i trecea cu vederea defectele,nu `i scuza erorile. Cartea recentap\rut\ manifest\ `ns\semnele unei aprehensiuni sporitefa]\ de lumea trecutului, laolalt\cu o intoleran]\ sever\ fa-]\ de prezent. Masca bonom\ arisipitorului de adev\ruri paradoxale[i `n]elepciuni frivoleeste alterat\ din c`nd `n c`nd caurmare a unor `ncrunt\ri delocbonome. Epoca prezent\ `i pare„o epoc\ abject\. Lumea noastr\cretin\ [i fudul\ `mi creeaz\o grea]\ inimaginabil\. C`t putemfi de pro[ti! {i c`t de u[orrenun]\ omul la demnitatea fiin-]ei sale“. Apoi:„O gaf\ de francez\te compromitea pe vecie;ast\zi, nimeni nu se compromitedac\ vorbe[te engleze[te prost“.O sum\ de repro[uri aproapeneverosimile venite din parteacelui care [tie prea bine [i declar\,`n aceea[i carte, c\, „lav`rsta mea, exist\ marele risc dea crede c\ ai ajuns `n]elept“.Pe de alt\ parte, t`n\rul interlocutoral lui Paleologu nu arenici o reac]ie `n fa]a unor astfelde declara]ii provocatoare, neidentific`ndu-sedeloc cu epocape care totu[i o locuie[te. Dimpotriv\,el se muleaz\ `ntru totulpe vederile personalit\]ii intervievate,ceea ce face dinaceast\ carte-dialog, `n realitate,un monolog intersectat de `ntreb\ricare preiau opiniile dejacunoscute ale interlocutorului.Din p\cate, miza despre care vorbeammai sus, a dialogului dintredou\ lumi, România interbelic\[i cea de azi, este `n `ntregimeratat\. ~ntreb\rile din Breviarpentru p\strarea clipelor arfi putut fi puse de c\tre oricebun cunosc\tor al lumii lui Paleologu,de pild\ de c\tre NeaguDjuvara; nu era nevoie de unt`n\r de 23 de ani, e drept, foartebine preg\tit, pentru a face a-ceasta.Ast\zi, criticul literar care debuta `n 1970 s-a transformat`ntr-o „marc\ `nregistrat\“, cu apari]ii at`t `n presa cultural\, c`t[i `n „Playboy“„Obiectul de studiu“ estechiar Alexandru Paleologu~n lipsa unei astfel de mize deurm\rit, Al. Paleologu r\m`neacela[i: un causeur ne`ntrecut,unul dintre foarte pu]inii carene-au r\mas, `n stare s\ tratezecu aceea[i libertate de spirit despreDumnezeu, despre prostie,dar [i despre u[ile de closet (!).Memoriile sale, chiar c`nd serefer\ la un subiect at`t de trivialprecum serviciul de la Cap-[a din interbelic, nu `nceteaz\ s\fie fascinante. E suficient ca oanecdot\ oarecare s\ revin\ `nmemoria sa pentru a fi transformat\`n adev\r general, sub umbrelaprotectoare a aforismuluisclipitor stilistic:„frivolitatea esingura care trebuie practicat\cu metod\“, „eu am fost `ntotdeaunapasionat de femeie;grozav\ inven]ie este“, „[i pentrub`rf\ e nevoie de talent“. Memorialistuleste un mare produc\torde aforisme, unul dintre pu-]inii care mai practic\ ast\zi, [icu real succes, aceast\ specie agenului gnomic.De ceva vreme, Paleologu numai scrie el `nsu[i. C\r]ile saleau devenit, de aceea, [i mai o-rale, [i mai spontane dec`t `-nainte. Vorbitorul se exprim\ pesine `n mod direct, f\r\ a-[i deghizaumorile, capriciile, ci c\ut`nds\ le releve c`t mai bine organicitatea,apartenen]a la un`ntreg. ~n c\r]ile sale, „obiectul destudiu“ `l reprezint\ chiar AlexandruPaleologu [i, `n m\sur\ consistent\,perioada interbelic\, pecare o cunoa[te ca pu]ini al]ii.Scriitorul se pune pe sine `nscen\, `[i aduce `n fa]\ personalitatea,odat\ cu epoca de la carese revendic\. Putem fi sau nude acord cu opiniile pe care leexprim\ autorul, cu modelul s\ude societate [i de lume. Esen]iale c\, vorbind despre trecut, expun`ndu-[ifermec\toarele idiosincrasii,el `[i construie[te o i-magine seduc\toare, dup\ cumrealizeaz\ [i o frumoas\ fic]iuneretrospectiv\ a societ\]ii române[tide odinioar\. Acestea s`ntsingurele monumente de carescriitorul Alexandru Paleologuare nevoie.CUM STAU LUCRURILEFreak-showM-am decis, cum ar veni, s\ demarez acest proiect: anume,rubrica mea s\ aib\, din c`nd `n c`nd, guest-star-uri precum Ciprian,`n cazul de fa]\. Selec]ia, evident, `mi apar]ine [i se va facedup\ criteriul simpatiei nejustificate sau al spiritului de ga[c\.Acestea fiind zise (ca-n Muzici [i faze), s\-l `nt`mpin\m cum secuvine pe filosoful Ciprian {iulea. Nu `nainte `ns\ de a spune c\habar n-am cum e s\ fii erou la pensie [i de a-mi manifestaminimul interes fa]\ de aceast\ ipostaz\. {i de a preciza c\ nu-snicidecum responsabil fa]\ de ie[irile invita]ilor mei. Din nou, a-cestea fiind zise…Cum e s\ fii erou la pensieIonu] CHIVASper s\ fiu primul dintre prietenii lui Ionu] care r\spunde generoaseisale oferte de a ne sub`nchiria rubrica. ~i [tiu bine peceilal]i, cam neserio[i. Noi doi `ns\ ne-am `n]eles imediat: c`ndel m-a asigurat c\ nu-mi cere bani pentru asta, i-am zis c\ nicinu se punea problema, iar c`nd l-am `ntrebat eu dac\ nu d\ cevabani, l-a pufnit r`sul.Ca orice chiria[ responsabil la cap, prima mea mi[care va fis\-i fac varz\ mobila. Mobila de idei, cred c\ v-a]i prins. ~nschimb, o s\ `ncerc s\ p\strez stilul lui glume] [i colocvial; de[i,cum v-am mai zis, eu s`nt un tip foarte serios. Asta din respectpentru voi, cititorii lui fideli, c\rora, la ce idei are el, nu cred c\poate s\ v\ plac\ altceva dec`t stilul. M-am tot g`ndit, nu v\d alt\variant\.Poate c\ nu e frumos s\ scrii a[a ceva chiar `n rubricaomului. Dar, pe l`ng\ faza cu p\i ce, de estetica ur`tului n-a]iauzit, Baudelaire, cadavre etc., problema e c\, dup\ p\rereamea, ca [i dup\ a lui Heraclit, Lao Tz` [i a altora, conflictul estechiar mecanismul esen]ial al lumii. {i al crea]iei, bien sûr. Astfelc\, pentru a avansa `n mod continuu c\tre perfec]iune, omul trebuies\ se integreze [i armoniei cosmice (aici intervine o u[oar\not\ stoic\; dac\ nu `n]elege]i ceva `ntreba]i, nu m\ l\sa]i s\ vorbescdegeaba), dar [i s\-[i asume o etic\ `nalt individualist\ [ieroic\. Cum ar veni, conflict la greu.{i-uite-a[a am ajuns pe ocolite, eu zic c\ destul de subtil, launa din marotele lui Ionu]: genera]ia mea optzecist\, eroic\ [iretoric\, pe care el o acuz\ c\ a produs numai abera]ii, cum arfi Pia]a Universit\]ii, fenomenul P\ltini[, Academia Ca]avencu [i,cirea[a de pe coliv\, Cristian Tudor Popescu. Genera]ie optzecist\nu `n sens literar, nu are nimic de-a face cu asta, ci `nsensul perioadei de formare, aceea a teenager-ilor care nu `nv\]auenglez\ pentru c\ nu le-ar fi folosit la nimic. ~n afar\ derock, bine`n]eles, da’ acolo conteaz\ mai mult sentimentul. Ascul]iIron Maiden ca pe muzica simfonic\ [i te sim]i salvat.M\ rog, el cam are dreptate cu optzeci[tii [i cu Pia]a (nu maizic de ceilal]i de pe lista lui Ionu], acolo e jale). S`nt u[or sinistreeroismul, fazele `n\l]\toare, anticomunismul stupid, retorica iluminist\de {coal\ Ardelean\. {i nici eu nu mai pot s\ ascult IronMaiden. Adic\ pot, dar m\ face s\ z`mbesc, `n loc s\-mi inspiresentimente `n\l]\toare, ca pe vremea c`nd f\ceam chefuri cuMaiden [i distrugeam camera de c\min. Acum [i mie `mi placemuzica lor, a nou\zeci[tilor (cum ziceam, \ia existen]iali, nu \ialiterari), mai „mic\“, mai relativist\, neeroic\. Numai c\ la mine eadaptare, nu e genetic. {i doar at`t voiam s\-l `ntreb pe Ionu]:b\i, tu [tii ce greu e s\ fii erou la pensie?SEMNALLuna [i doi bani jumate porne[te de la biografia ie[it\ din comun a faimosuluipictor francez Paul Gauguin. Charles Strickland, alter ego allui Gauguin, este un bancher londonez bogat, care duce o via]\ a[ezat\.~n acela[i timp, Strickland este posedat de o dorin]\ fierbinte dea picta, dorin]\ care `l `mpinge spre un sacrificiu imens: p\r\se[teLondra, pleac\ la Paris, apoi `n Tahiti, l\s`ndu-i pe cei apropia]i `nmizerie. Departe de civiliza]ie, Strickland picteaz\ necontenit, devenindunul dintre cei mai mari pictori ai lumii. Chinurile [i sf`[ierea interioar\a bancherului, care `[i urmeaz\ destinul indiferent de consecin]e,devin un simbol al blestemului artistului de geniu, care pl\te[teadeseori un pre] mult prea mare pentru a-[i urma chemarea.W. Somerset Maugham, Luna [i doi bani jumate,traducere [i note de Andrei Banta[, colec]ia „Biblioteca Polirom“,Editura Polirom, 288 de pagini, 19,50 RONAutorul abordeaz\ o tem\ f\r\ precedent `ntre preocup\rile istoriografieiromâne[ti: procesul convertirii la cre[tinism – cu prec\dere la ortodoxie –`n societatea româneasc\ de la `nceputul epocii moderne. Noutatea acesteiavine at`t din conturarea subiectului ca atare, c`t [i din calitatea surselordocumentare. Majoritatea fondurilor arhivistice explorate nu aufost niciodat\ folosite `n acest scop. Peste trei p\trimi din sursele citates`nt inedite sau necunoscute cercet\torilor. Situa]ia statistic\ a converti]ilorla ortodoxie `n Ia[i (1755 – jum\tatea secolului al XIX-lea), originilelor etnice, comportamentele lor sociale, imaginea lor public\ s`nt temecare redeschid chestiunea valabilit\]ii unor concepte cu `n]eles istoricvag, deturnate de variate ideologii [i transformate `n repere ale discursuluide tip na]ionalist (toleran]\, xenofobie etc.).Mihai-R\zvan Ungureanu, Convertire [i integrare religioas\`n Moldova la `nceputul epocii moderne, colec]ia „Historica“,Editura Universit\]ii „Alexandru Ioan Cuza“, 408 pagini, 15 RONSUPLIMENTUL de CULTUR|, Nr. 39, 20-26 AUGUST 2005 7interviu