Cui i-e fric\ de Nicoleta Esinencu? - Suplimentul de Cultura

prob\ scris\dosarBucate, pudr\, linii, focViorelC\r]ile care m-au impresionat cel maimult `n copil\rie au fost trei: o cartede bucate (unde am descoperitcruzimea `n stare pur\, dar [i unvocabular senzual), o carte cu ni[tep\ienjeni[uri de linii [i cifre (dac\aveai r\bdare s\ colorezi dup\indica]ii, ie[eau la sf`r[it ni[te desenecoerente) [i o alta `n care nu era scrisnimic – o c\rticic\ nu mai mare dec`to cutie de chibrituri, care avea foileimpregnate cu pudr\ roz (de-atunciam r\mas cu ideea c\, `ntr-un fel,c\r]ile s`nt bune sau proaste [i dup\felul cum miros – mai ales c`nd le ieide la o bibliotec\ public\, imediat `]idai seama dac\ e o carte grobian\,dup\ multele [i grobienele m`ini careau atins-o). Dar despre asta am scris`n Exuvii pe larg. Acum vreun an,`ntr-un alt text, `mp\r]eam c\r]ile dincopil\rie `n dou\ categorii: celepentru feti]e [i cele pentru b\ie]ei.S`nt mai frumoase cele pentru feti]e,a[ zice, dar nu pentru c\ ar fi„feminine“. Poate pentru c\ s`nt maipu]in „tehnocrate“, „r\zboinice“.Nu-mi plac nici azi SF-urile sauchestiile „de aventuri“.Simona PopescuPrima carte pe care am primit-ode la p\rin]ii mei cadou, dup\ce am `nv\]at s\ citesc, a fostuna mare, elegant\, frumos colorat\.Habar n-am ce con]inea, am `mprumutat-o`n aceea[i zi unei feti]e maimari ca s\-i c`[tig prietenia. Ea s-amutat `n scurt timp, cu tot cu carteamea. A r\mas un mister [i-o frustrare.{tiu unde pot s-o g\sesc pe feti]aaia. Acum are mai mult de 40. Ce-arfi s-o caut, s\ o `ntreb de carte, dup\30 [i mai bine de ani? Nu cred c\ aaruncat-o sau pierdut-o. A[a ceva nuse arunc\ [i nu se pierde!Nu m\ omoram dup\ „c\r]ile copil\riei“,pe care le citesc cu adev\-rat abia acum (pentru feti]a mea). ~nafar\ de Pove[ti nemuritoare (dac\ aiClaudiu KomartinS`nt multe c\r]i pe care a[ dori s\ le reamintescaici – ceea ce eram c`nd am intrat `n a-dolescen]\, [i mai t`rziu, se datoreaz\ a-cestor „piloni“ ai form\rii mele dint`i –, tot maigreu de rememorat (de reg\sit), cu trecerea timpului([i cu istovirea c\r]ilor). A[adar, la `nceputau fost Harap-Alb [i Tinere]e f\r\ b\tr`ne]e,Feciorul de `mp\rat cel cu noroc la v`nat, dar [iRobinson, Gulliver [i Pinocchio. Apoi, `mi amintesccu emo]ie de Momo a lui Ende, ca [i de filmulmei nu le-au `nstr\inat, am la ei toat\colec]ia), m\ atr\geau c\r]ile grele(la propriu [i la figurat). Mi-aduc a-minte [i acum de un volum desprefosile de cochilii. Eram `n gr\din\,soarele b\tea cumplit de puternic [icartea a `nceput s\ se coloreze `nverde fosforescent, apoi purpuriu (credc\ de la luminozitatea aia [i, poate, dela efortul uria[ de concentrare!). La12 ani, din cauza prietenilor mei Dana[i Marius, am `nceput s\ citesc a-tlase, c\r]i de medicin\ [i altelede-astea. Ne d\deam mari unul `nfa]a celuilalt. Poate sun\ ciudat dac\spun c\ printre c\r]ile care mi s-aup\rut mi[to s-au num\rat celebreleGheba [i Arimescu, cu probleme dematematic\. St\team ore `n [ir `n cas\[i lucram ca-n trans\, p`n\ m\apuca o foame de lup [i urca `n mineo oboseal\ vecin\ cu fericirea tembel\.N-am `n]eles ce s-a `nt`mplat cumine mai t`rziu, c`nd n-am mai priceputnimic din ceea ce-nseamn\ matematic\.Una dintre experien]ele delectur\ cele mai fascinante ale copil\rieiera cititul de foi disparate, dec\r]i `njum\t\]ite, de c\r]i cu coper]itari, `n\untrul c\rora r\m\seser\ c`tevapagini. Astea toate st\teau `n buc\t\riabunicii mele de la ]ar\. Cupagini rupte aprindea ea focul `n ]est.St\team `n fa]a v`lv\taiei, mai citeamo pagin\, o aruncam `n foc, ea se f\-cea neagr\, apoi ro[ie, apoi alb\,La `nceput a fost Harap - AlbCele mai vechi amintiri pe care le am `n leg\tur\ cu c\r]ile copil\riei mele ]in de vremea `n care (aveam vreo5 ani [i `nv\]am s\ citesc) mama `mi citea noaptea, `nainte s-adorm, din Basmele românilor, din Creang\, dinSwift sau din Defoe (Gulliver [i Robinson Crusoe repovestite). Obosit\ cum era, de multe ori adormea, iarcartea `i aluneca lent pe piept [i dup\ c`teva minute (chestia asta m\ distra, la-nceput), cu o nelini[tepotolit\, ridicam volumul (`mi amintesc [i ast\zi `n cel mai mic detaliu textura paginilor [i coperta fiec\reiadin acele c\r]i) [i `ncepeam s\ citesc de unul singur, p`n\ spre ziu\.superb f\cut dup\ Poveste f\r\ sf`r[it. Prozafantastic\ a lui Eliade (at`t c`t `n]elegeam pe atuncidin Honigberger sau Nop]i la Serampore), Dunede Frank Herbert (citit\ pe la 12-13 ani pefundalul misterios al muzicii electronice ascultatede fratele meu, dar [i influen]at de filmul luiLynch), H.G. Wells (Oul de cristal `mi pare[i-acum mai fermec\toare dec`t orice literatur\ demistere, ba [i dec`t cele mai multe dintre filmeleSF pe care le-am v\zut `n ultimii 15 ani) sauAsimov (nesf`r[itele pove[ti cu robo]i)... De fapt,contactul meu cu literatura s-a realizat – dup\scrum. Cele mai multe erau manualevechi, de pe la verii mei mai mari.Mai citeam despre un domnitor, apoi`l aruncam `n foc, venea la r`nd lec]iadespre parameci, `l `nghi]ea [i pe elfocul, apoi urmau m\tasea-broa[tei,paharele Berzelius, p\l\mida, Anaare mere, Ich bin, du bist..., circuitulapei `n natur\ – toate se mistuiau`n cuptor. Se duceau `n foc [i-n capulmeu! Capul [i focul devorau cu,probabil, aceea[i putere... {i-acum`mi place s\ citesc chestii disparate,f\r\ noim\, uneori m\ aplec pe strad\pe jos, dup\ c`te o bucat\ de ziar,de caiet. Lucrurile astea m\ impresioneaz\,uneori, foarte mult...episodul nepre]uit Alexandru Mitru (LegendeleOlimpului cred c\ mi-a oferit accesul la – [i maiales gustul pentru – Homer [i Hesiod) – prinintermediul genurilor de „margine“, mai ales prinSF (era la mare pre] pe atunci colec]ia „Nautilus“a Nemirei) [i literatura de enigme [i „descoperiri“(am evitat dintotdeauna romanul de aventuri ca peceva u[urel [i plicticos). Arthur Conan Doyle, Ende,Baleaev sau Jules Verne (mai mult dec`t Creang\sau Mark Twain) mi se vor fi p\rut cei mai grozavi[i mai originali autori care au scris vreodat\. {i nue deloc neadev\rat c\ to]i au f\cut `n c\r]ile lordovada unei extraordinare imagina]ii. Mi-am dorits\ cunosc [i s\ cresc `n aceast\ „`mp\r\]ie“ aimagina]iei [i cred c\ aceste c\r]i [i `nc\ vreo c`tevaau f\cut mai mult dec`t toate filmele, deseneleanimate [i jocurile copil\riei – nu lipsite, acesteadin urm\, adesea, de ingenioase „construc]ii“mentale –, care fie au preg\tit pasiunea mea demai t`rziu pentru c\r]i, pentru marea literatur\, fieau creat ni[te refugii pe care nu le pot ignora,asaltat cum s`nt ast\zi de at`tea probleme [i deinteroga]ii la care, fatalmente, g\sesc tot mai greur\spunsuri mul]umitoare.~n num\rul viitor: Emil Brumaru, Alex Matei, Bogdan Alexandru St\nescu,Robert {erban, Cecilia {tef\nescu, R\zvan }upa, Elena Vl\d\reanu.Din motive pe care n-are rost s\ le pomenescaici, am crescut `ntr-o cas\ `n care nuexista propriu-zis o bibliotec\, ci doar c`tevavolume r`nduite frumos, dup\ m\rime [iculoarea cotorului, `ntr-o camer\ unde`ndeob[te nu aveam acces. A trebuit, a[adar,s\ `mi cump\r singur c\r]ile copil\riei, `ns\,dintre toate, cele mai extraordinare lecturi ile datorez colegului meu Viorel.T.O. BobeP`n\ `n clasa a cincea, ac]iunile lui labursa de prieteni a [colii fuseser\ destulde sc\zute. Era un b\iat m\sliniu, cubuze groase (cea de sus u[or despicat\),cu ochi migdala]i, de un verde sp\l\cit,p\r negru ]epos [i tuns permanentperiu]\. Nu era nici premiant [i nici nu senum\ra printre elevii problem\. Cred c\nota pe care a ob]inut-o cel mai adesea,la indiferent ce materie, a fost 7. T\cut,timid [i [ters p`n\ atunci, `ncep`nd dintoamna lui ’79 a devenit un fel de erouunderground, un erou alternativ, c\civedetele oficiale erau Orzea Gabriela [iDatcu D\nu], zeci[ti eterni [i premian]inotorii. ~n anul acela, Viorel a `nceput s\ne `mprumute c\r]ile fra]ilor lui mai mari,cele pe care toat\ lumea le cite[te cam laaceea[i v`rst\: Cei trei mu[chetari, Dup\dou\zeci de ani, Vicontele de Bragelonne[i altele. Legate `n coperte de cartonpresat, cu cotoare de p`nz\ bej pe carelitere aurii sclipeau mai pre]ios ca eghile]iifura]i de Milady, c\r]ile respectivereprezentau comoara modestei familiiMircic\, astfel `nc`t, pentru a netransporta `n epoca lui Richelieu [iMazarin, Viorel risca nici mai mult, nicimai pu]in dec`t t\ierea capului. Ca s\ nuse bage de seam\, subtiliza pe r`ndvolumele din biblioteca familiei, iaracestea se `ntorceau la proprietar dup\c`teva s\pt\m`ni, c`nd `[i `ncheiaucircuitul prin clas\. Evident, nu le citeatoat\ lumea. Eram cinci-[ase ini]ia]i, carene manifestaser\m interesul [i carejuraser\m s\ nu mai spunem nim\nui dece ]inem privirile plecate `n orele dematematic\, de ce cump\r\m lanterne tipstilou [i de ce acas\ `nt`rziem cu orele `nclosete. Mistuiam paginile contracronometru, ner\bd\tori s\ trecem lavolumul urm\tor, [i, pe m\sur\ cesuspansul cre[tea (fratele mijlociu eras\-l prind\), cre[tea [i aura de erou acolegului nostru. Iar atunci c`nd s-au alesmu[chetarii, nimeni n-a `ndr\znit s\-iconteste dreptul de a-[i p\stra rolul ded’Artagnan.Dar gloria lui Viorel a `nceput s\p\leasc\ pe la sf`r[itul clasei a [asea,atunci c`nd aventurile celor patru fuseser\digerate deja de vreo dou\-trei ori. ~nplus, pentru unii dintre noi ap\ruser\ altecentre de interes. Al meu se numeaMihaela, iar al lui Stelic\ era Lumini]a.Troica de nedesp\r]it de pe vremuri`ncepuse s\ se fisureze u[or. Viorel nutrimitea bile]ele nim\nui, nu ajuta nici ocoleg\ s\ m\ture clasa, nu `i ducea niciuneia ghiozdanul p`n\ acas\. Chiar dac\mai eram prieteni, `n ultimii ani degeneral\ devenise iar\[i `nsingurat,retras, de o timiditate bolnav\. O singur\dat\ mi-a m\rturisit c\ era `ndr\gostit deLaura, cea mai frumoas\ [i mai afurisit\fat\ din clas\, dar m-a pus s\ jur c\ n-os\ suflu vreodat\ o vorb\. {i n-am suflat.C\ci Viorel ro[ea p`n\ [i atunci c`nd eaera scoas\ la tabl\. Apoi, [coala s-aterminat [i nu ne-am mai v\zut.Zece ani mai t`rziu, l-am sunat peStelic\ [i i-am propus s\ ne `nt`lnim, dac\nu toat\ clasa, m\car noi, mu[chetarii.~ns\ Viorel, ru[inosul, plecase cu un an`nainte la plaj\ cu prietena lui, intrase `nmare [i nu mai ie[ise. R\m\sese acolounde e doar descriere, [i ac]iune, [isuspans, [i poveste f\r\ de sf`r[it.SUPLIMENTUL de CULTUR|, Nr. 39, 20-26 AUGUST 2005 11actualitate