Academos 3 2011 pentru PDF - Akademos - Academia de Ştiinţe a ...

AkademosFig. 2. Presa de ulei din seminţa florii-soarelui a lui Danila S. Bokarev, 1830unor aşezări vechi, după unele evaluări cu carbon14, au fost descoperite resturi de seminţe de floarea-soarelui,iar într-una din case arheologii au găsitvase pereţii cărora conţineau rămăşiţe de grăsimi cuo structură similară uleiului de floarea-soarelui. Îndecurs de un secol floarea-soarelui a căpătat o marerăspândire în Rusia.Considerată un apanaj al aristocraţilor – plantatăîn grădinile şi parcurile nobililor – floarea-soareluia început să fie cultivată ulterior şi pe lângăcasele ţăranilor, seminţele ei fiind întrebuinţate înalimentaţie. Cererea sporită de floarea-soarelui adus la mărirea suprafeţelor cultivate. Iniţial, plantacreştea în grădinile de legume şi în bostănării.În 1830, agricultorul Danila S. Bokarev din satulAlekseevka, gubernia Voronej, a făcut o adevăratădescoperire. El a extras pentru prima dată ulei dinsămânţa florii-soarelui, folosind o mică presă (fig.2). Astfel, floarea-soarelui s-a înscris în rândulplantelor industriale, transgresând hotarele guberniilorVoronej şi Saratov, în Caucazul de Nord şi înEuropa de Răsărit 8 .Prin eforturile savanţilor ruşi V.S. Pustovoit şiL. A. Jdanov s-a mărit în mod semnificativ conţinutulde ulei de floarea-soarelui şi rezistenţa lui laboli şi dăunători. Ca rezultat, până la sfârşitul anilor1970 soiurile elaborate de ei erau cultivate pe toatecontinentele lumii. Pentru contribuţia sa deosebităîn acest domeniu, lui V.S. Pustovoit i s-a conferitde două ori titlul de Erou al Muncii Socialiste.Consiliul de Miniştri al URSS a instituit Medaliade aur „Pustovoit”, acordată de Academia de ŞtiinţeAgricole din URSS pentru lucrări ştiinţifice remarcabileşi descoperiri în domeniul selecţiei culturilor8Vezi: Е.Терентьева, Подсолнечники // В мире растений,2002 г., №10; Подсолнечник, 2 изд., М., 1965; ГлубокаяТ. П., Многолетние подсолнечники, Саратов, 1946; СинскаяЕ. Н., Историческая география культурной флоры, под ред.Д. Д. Брежнева, Л., 1969.agricole. El pe bună dreptate este considerat în lume„părintele florii-soarelui”. Asociaţia Internaţională aspecialiştilor din domeniul florii-soarelui, cu sediulla Paris, de asemenea acordă o dată la patru ani omedalie de aur „Pustovoit” 9 .La sfârşitul secolului al XIX-lea, emigranţii ruşiau introdus cultura de floarea-soarelui şi producţiade ulei în SUA şi Canada. Curând Statele Unite audevenit al doilea mare producător al uleiului de floarea-soarelui,fiind depăşite doar de Rusia. Suprafaţacultivată cu floarea-soarelui se extinde substanţial.Dacă în 1881, în Rusia, erau cultivate 153 mii hectare(în deosebi în Ucraina şi Kuban), în 1913 – 980 miihectare. Treptat a început să crească şi numărul oloiniţelorcare prelucrau seminţele de această cultură.În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, floarea-soareluis-a răspândit şi în alte zone limitrofe cuRusia ţaristă, în special în Balcani. În spaţiul românesc,floarea-soarelui a fost cultivată pentru primadată la mijlocul secolului al XIX-lea în Moldova,în apropierea Vasluiului, de către un rus care a instalatşi prima presă pentru seminţe 10 . Cultivareaflorii-soarelui s-a inteţit şi s-a extins apoi în Munteniaşi în alte regiuni româneşti, ajungând în perioadainterbelică să se cultive aici mai multe soiuri:floarea-soarelui comună (care se ramifică mult şi areflori numeroase), indiană (cu puţine flori şi cu tulpinăramificată) şi cea cu o singură fl oare, care nu-iramificată 11 . În scopul dezvoltării ramurii respectivese asigurau condiţii favorabile, inclusiv financiare.Astfel, la sfârşitul secolului al XIX-lea, cele treioloiniţe din Iaşi erau scutite de impozite 12 .Primul document care atestă cultivarea floriisoareluipe teritoriul actualei Republici Moldova9Vezi: Большая советская энциклопедия. 3-е изд., М., 1969-1978; В. С. Пустовойт, Избр. труды, М., 1966.10Ion Toncea, Cultura fl orii-soarelui, Bucureşti, Editura CE-RES, 1989, p. 13.11Enciclopedia României, vol. III. Bucureşti, 1939, p. 359.12Вестник Бессарабского земства, Кишинев, 1883, c. 422.70 - nr. 3(22), septembrie 2011