Academos 3 2011 pentru PDF - Akademos - Academia de Ştiinţe a ...

Akademosvativă a solului se înţelegea o astfel de lucrare, carepresupunea păstrarea a cel puţin 30 la sută de resturivegetale la suprafaţa solului pentru protejarea luicontra eroziunii. Deja în anii 1990, această definiţiea suferit schimbări fără a se indica cantitatea resturilorvegetale, dar cu doleanţa ca această cantitate săasigure protejarea solului contra eroziunii pe întreagaperioadă de vegetaţie a culturilor. Nu întâmplător,sistemul respectiv a evoluat ulterior în „Sistemul deManagement al Resturilor Vegetale” [36, 37].Lucrarea conservativă include un spectru larg demetode, începând cu îmbinarea diferitor metode delucrare de bază a solului cu şi fără întoarcerea brazdei(chisel, paraplow, unelte de tipul „laba gâştei”,grape cu discuri etc.), care se soldează cu formareaunui strat de mulci la suprafaţa solului, până la renunţareala lucrarea mecanică a solului după tipulNo-till (zero tillage, semănatul direct).Toate sistemele de lucrare conservativă a soluluiau evoluat odată cu progresul tehnologic în agricultură.În aspect istoric, necesitatea lucrării solului aapărut cu scopul de a mobiliza substanţele nutritivedin sol prin intermediul mineralizării mai intense asubstanţei organice a solului şi suprimării buruienelor,bolilor şi dăunătorilor. Apariţia îngrăşămintelora redus necesitatea mobilizării fertilităţii solului învederea asigurării plantelor cu elemente nutritive,iar folosirea pesticidelor a diminuat influenţa pozitivăa arăturii cu plug cu cormană asupra stării fitosanitarea semănăturilor (gradul de infestare a semănăturilorcu buruiene, boli şi dăunători).Pe moment, extinderea sistemelor de lucrareminimă a solului, inclusiv a sistemului No-till,este imposibilă fără aplicarea substanţelor chimiceîn formă de îngrăşăminte minerale şi a mijloacelorchimice pentru protecţia plantelor contra buruienelor,bolilor şi dăunătorilor.Între timp, au fost acumulate şi alte argumenteîn favoarea reducerii sau excluderii totale a arăturiisolului cu plug cu cormană, printre acestea fiind:1. Diferenţierea stratului arabil de sol după fertilitate.Stratul de sol de la suprafaţă este mai fertil şiasigură un nivel de producţie mai înalt comparativcu straturile de sol amplasate mai adânc. Acest lucrua fost demonstrat strălucit de colaboratorii StaţiuniiExperimentale din Ploti, raionul Râbniţa, în anii1896-1912 şi confirmat ulterior de alţi cercetători,inclusiv din Republica Moldova [32, 45]. Stratul desol 0-20 cm asigură acoperirea a 50% din necesităţileplantelor în elemente nutritive. Cealaltă jumătateeste asigurată din contul straturilor subiacente [32].Vanikovici, Bessonova şi Koltun au dovedit experimentalcreşterea productivităţii porumbului odatăcu majorarea grosimii stratului de sol până la 50 cm.Stratul uniform de sol de până la 75 cm nu are avantajefaţă de stratul precedent. Concomitent, micşorareagrosimii stratului arabil până la 15 cm reduceproducţia de porumb la boabe cu 22,6%, până la 10cm – cu 35,4%, până la 5 cm – cu 48,5% (100%reprezintă producţia de porumb la boabe obţinută pevarianta cu grosimea de sol de 25 cm) [45].Astfel, contrar afirmaţiilor lui Viliams, stratulde sol la adâncimea de 10-20 cm posedă o structurămai bună, însă este mai puţin fertil decât stratulsuperficial al solului arat. Cercetările au confirmato activitate microbiologică mai scăzută odată cutrecerea de la straturile superficiale spre cele maiprofunde [20]. Desţelenirea solurilor virgine şi arăturanecontenită duce la sleirea lor sau epuizareafertilităţii («выпаханость почв», „worn out soils”),cauzată de reducerea drastică a conţinutului de substanţăorganică a solului, pierderea structurii, majorareagradului de infestare cu buruiene etc. [27].Solul dispune de elemente nutritive, însă lipsesccondiţiile optime pentru folosirea apei şi nutriţiei decătre plante.Din păcate, acest simptom este dominant pe majoritateaterenurilor arabile din Republica Moldova.Nu întâmplător marele Dokuceaev, studiind cernoziomuriledin regiunile de stepă, inclusiv cele dinBasarabia, în vederea elaborării concepţiei de zonareagroeconomică a numit zona cernoziomurilorzona acţiunii fi zice, adică zona în care solurile necesităameliorarea structurii şi regimului lor hidric[7a]. Zona chimizării a fost numită zona mai sus decernoziomuri cu prevalarea solurilor de pădure, iarzona mai jos de cernoziomuri cu dominarea griziomurilor– zona hidratării. Disturbanţa stratului arabilprin arătură are o influenţă extrem de negativăasupra mezofaunei din sol, în special asupra râmelorde ploaie, care sunt un indicator ferm al fertilităţiisolului [22].2. Ineficienţa arăturii cu plug cu cormană înacumularea apei în sol comparativ cu lucrarea soluluifără întoarcerea brazdei, iar în anii secetoşiavantajele afânării solului atât în ce priveşte acumularearezervelor de apă în sol, cât şi asigurarea unuispor stabil de producţie pentru culturile cerealierede toamnă [10, 18, 23]. Sunt bine cunoscute concluziileexpuse în lucrările fundamentale ale ambilorînvăţaţi, V.Dokuceaev şi A.Izmailski, ca reacţie civicăla seceta drastică din 1891-1892, precum că capacitateasolului de a acumula apa este determinatănu atât de modul de lucrare, cât de starea structuralăşi acoperirea suprafeţei solului cu resturi vegetale[7a, 16, 17]. Izmailski A. şi Costîcev P. accentuauşi importanţa profunzimii stratului arabil al soluluiîn condiţii de stepă în vederea acumulării apei înstraturile mai adânci ale solului [12, 17]. Cu toatecă lucrarea mai adâncă a solului nu are avantajeîn combaterea buruienelor, care prezintă pericolulprincipal în folosirea rezervelor de apă din sol în62 - nr. 3(22), septembrie 2011