Academos 3 2011 pentru PDF - Akademos - Academia de Ştiinţe a ...

Akademostoate variantele posibile de soluţionare a acestuiconflict, Republica Moldova fiind dispusă să examinezeşi în continuare orice propunere rezonabilăde rezolvare a dureroasei probleme, inclusiv înformatul „5+2”, cu condiţia păstrării Independenţei,Suveranităţii şi Integrităţii sale teritoriale.Anii ce s-au scurs de la proclamarea IndependenţeiRepublicii Moldova au fost marcaţi de aplicareaunor reforme politice şi social-economice –adevărat că într-un ritm foarte lent – întemeiate pevalorile democraţiei moderne şi ale pieţei libere, peprincipii menite să asigure libertatea, securitatea şibunăstarea cetăţenilor Republicii Moldova.Dificultatea majoră pe care a avut-o şi o are deînvins în continuare Republica Moldova derivă dinfaptul că trebuie să facă faţă concomitent unor solicitărimultiple:a) pe de o parte, să opereze o schimbare de sistempolitic şi social, o tranziţie internă dificilă şicomplexă prin care să-şi consolideze noile instituţiidemocratice, să se adapteze la rigorile economiei depiaţă şi, totodată, să se modernizeze în toate dimensiunilelor structurale;b) pe de altă parte, să recupereze, prin eforturişi costuri deosebite, întârzierile economice, tehnologiceşi de civilizaţie, acumulate în decursul unordecenii şi chiar secole;c) în fine, să-şi ajusteze structurile interne pentrua deveni compatibile cu actualele structuri europene,îndeplinind astfel criteriile şi standardele ceruteîn vederea integrării competitive în aceste structuri.Schimbarea şi, respectiv, tranziţia cuprind, aşadar,toate componentele şi dimensiunile societăţii:sistemul politic şi cel economic, instituţiile, relaţiilesociale, organismele societăţii civile, formele de organizare,modul de viaţă şi mentalităţile.Indiscutabil, cel mai complex proces al tranziţiei– reforma economică – rămâne a fi placa turnantă aschimbării de sistem. Perioada parcursă de la economiabazată pe proprietate de stat, centralizare excesivăşi planificare rigidă confirmă adevărul, subliniatde mai mulţi experţi în materie, că rolul condiţiiloriniţiale în explicarea performanţelor economico-socialediferite este minor, acestea din urmă fiind rezultatulcalităţii diferite a politicilor generale şi a celorsectoriale. Altfel spus, cu cât reformele sunt mai cuprinzătoareşi mai rapid implementate, cu atât performanţelecreşterii economice sunt mai consistente.Totodată, experienţa perioadei de tranziţie aratăcă transformarea economiei centralizate, de comandă,în economie de piaţă modernă reprezintăun proces de durată, mai complex decât cel privindschimbarea sistemului politic şi instituţional. Or,anume în acest domeniu au fost orientate acţiunileîntreprinse pe parcursul întregii perioade de după1991, acţiuni care urmăreau mai degrabă să favorizezeo anumită opţiune ideologică decât să ofereanumite soluţii. În urma subordonării politicii socialeunor opţiuni ideologice stricte sau unor exigenţeeconomice inventate, costurile sociale ale tranziţieiambigue spre democraţie şi economia de piaţă s-audovedit a fi extrem de mari, incluzând reducerea resurselorrezervate pentru educaţie, cercetare şi sănătatepublică, creşterea bruscă a discordanţei întrevenituri, amplificarea sărăciei, creşterea corupţiei şicrimei organizate.Degradarea progresivă a calităţii vieţii şi a niveluluide trai s-au repercutat direct asupra demografieiRepublicii Moldova, modificându-i considerabilstarea de până la 1991. Astfel, începând cu 1991,s-a înregistrat o reducere continuă a populaţiei (dela 4 366 300 locuitori în ianuarie 1991 la circa 4milioane în prezent), depopularea fiind cauzată derata naşterilor în continuă descreştere şi amploareaemigraţiei sau exodului, cifra ajungând până la600 000 de persoane în statistici oficiale şi circa 1milion de moldoveni – în statistici neoficiale.Desincronizarea dintre schimbările politice şicele social-economice a constituit şi continuă să rămânăsursa celor mai semnificative şi grave tensiuniîn societate. Cetăţenii au constatat că extinderealibertăţilor politice, garantate de noile instituţii aledemocraţiei, au o semnificaţie redusă în condiţiilenoilor constrângeri economice, iar aşteptările sociale,mult amplificate în primele faze ale tranziţiei, aufost contrazise, în numeroase cazuri, de rezultatelepractice ale pseudoreformelor economice.Onorată asistenţă,în condiţiile unei fluctuaţii constante a vieţii politiceinterne, un rol important în clarificarea aspecteloresenţiale ale dosarului identitar din RepublicaMoldova pe tot parcursul acestor ani de Independenţăa revenit Academiei de Ştiinţe, în calitateaacesteia de cel mai înalt for ştiinţific al ţării, cu statutautonom şi funcţionând în baza principiilor autoadministrării.Astfel, în conformitate cu prevederile Declaraţieide Independenţă şi răspunzând solicitării ParlamentuluiRepublicii Moldova privind istoria, precumşi limba vorbită de societatea noastră, PrezidiulAcademiei de Ştiinţe a Moldovei a concluzionat înunanimitate că „limba literară (înainte de toate ceascrisă), utilizată în Republica Moldova, ca şi cea încare au scris toţi înaintaşii noştri, este limba română”,propunând Parlamentului ca articolul 13 dinConstituţie să fie revăzut în conformitate cu adevărulştiinţific şi anume: „Limba de stat (oficială) aRepublicii Moldova este limba română” (1994).6 - nr. 3(22), septembrie 2011