Academos 3 2011 pentru PDF - Akademos - Academia de Ştiinţe a ...

EvenimentDEMOCRAŢIA,O LUNGĂ BĂTĂLIEAcad. Gheorghe DUCA,preşedintele AŞMDEMOCRACY, A LONG BATTLEIn retrospect, the experience of the two decadesof transition from Soviet dictatorship to moderndemocracy regime fully confi rms the truth thatalongside with the objective necessity of the extensiveconsolidation and assertion of the civil society,it is required to limit the monopoly power of themanagers and politicians, by delegating a signifi cantresponsibility to local levels (territorial and laborcommunities), the expansion of pluralism in publiclife and democratization of institutions.Last but not least, based of the experience ofthe Republic of Moldova, we should acknowledgethat democracy is nothing but a long battle, and itsexistence remains fragile, reversible, corruptible,especially in societies where public and privatefreedoms are recent ones.-Stimaţi participanţi la Conferinţă,dragi colegi!Acum două decenii, la 27 august 1991, după ceMarea Adunare Naţională de la Chişinău – cu votula circa 800 de mii de reprezentanţi ai tuturor raioanelorşi oraşelor Republicii Moldova – a cerut deputaţilorpoporului adoptarea Declaraţiei de Independenţă,Parlamentul Republicii Moldova, întrunit înşedinţă extraordinară şi constatând că „a sosit ceasulcel mare al săvârşirii unui act de justiţie”, a proclamat„în virtutea dreptului popoarelor la autodeterminare(…) şi în faţa întregii lumi” independenţastatului Republica Moldova.Declaraţia de Independenţă a fost adoptată prinvotul nominal şi unanim al celor 278 de deputaţi,prezenţi, la 27 august 1991, în sala de şedinţe a organuluilegislativ suprem. Reamintesc alineatul-cheieal Declaraţiei de Independenţă: „Republica Moldovaeste un stat suveran, independent şi democratic,liber să-şi hotărască prezentul şi viitorul, fără niciunamestec din afară, în conformitate cu idealurile şinăzuinţele sfinte ale poporului în spaţiul istoric şietnic al devenirii sale naţionale”.Actul istoric din 27 august 1991 a pus capătocupaţiei sovietice de aproape o jumătate de secolîn acest teritoriu al Moldovei de Est, impulsionânddecisiv constituirea unui stat suveran, independentşi democratic, subiect deplin al dreptului internaţional.Dacă citim şi recitim cu luare-aminte Declaraţiade Independenţă, constatăm că acest „certificat denaştere al Republicii Moldova” validează clar douămari adevăruri ştiinţifice şi istorice, pe care unii seprefac a nu le observa nici astăzi: identitatea româneascăa populaţiei majoritare a republicii şi vocaţiaeminamente europeană a acestui popor.Prin urmare, Declaraţia de Independenţă stabileaclar şi ferm traiectoria, vectorul, direcţia de dezvoltarea tânărului stat apărut pe harta lumii – ceade reîntoarcere la familia popoarelor europene cuidentitatea noastră adevărată, nu cea falsificată deStalin şi urmaşii săi. Dacă toţi politicienii ar fi respectatcu sfinţenie şi întocmai litera şi spiritul Declaraţieide Independenţă, scrisă în baza adevăruluiistoric şi ştiinţific, astăzi am fi fost un stat prosper încadrul Uniunii Europene, asemenea ţărilor baltice,cu o economie performantă, uniţi în suflet şi-n cugetşi fără speculaţii politice de ordin identitar – lacapitolul limbă şi istorie – care ne fac faimă proastăşi chiar ruşinoasă în lume. Consider că măcar acum,după 20 de ani, clasa politică din Republica Moldovatrebuie să înveţe lecţiile dramatice ale trecutului,să fie solidară, cumpătată, înţeleaptă, clarvăzătoare,cu demnitate şi dragoste de acest popor, pentru a neputea atinge idealurile de libertate, unitate naţionalăşi bunăstare râvnite sub aproape 200 de ani de ocupaţiestrăină.În virtutea unor circumstanţe obiective şi, înegală măsură, subiective, tranziţia spre „proceseleireversibile... de democratizare, de afirmare a libertăţii,independenţei şi unităţii naţionale, de edificarea statelor de drept şi de trecere la economia de piaţă”s-a dovedit a fi de o durată mult mai mare şi multmai complicată decât au sperat la începuturi promotoriiMişcării de Renaştere şi Eliberare Naţională.Astfel, cu toate că puciul de la Moscova dintre19-21 august 1991 a eşuat, liderii separatişti de pesteNistru, protejaţi de forţele armate sovietice, aucontinuat să acţioneze împotriva Independenţei şiintegrităţii teritoriale a Republicii Moldova, declanşândla 2 martie 1992 – zi în care Republica Moldovaera admisă cu drepturi depline în OrganizaţiaNaţiunilor Unite – „un conflict sângeros şi absurd,dar diabolic regizat”, precum îl aprecia primul Preşedinteal Republicii Moldova, dl Mircea Snegur.Acapararea fâşiei de teritoriu din stânga Nistrului,care constituie 12 la sută din suprafaţa RepubliciiMoldova, de către forţele separatiste, a redus substanţialpotenţialul economic naţional, devenind opiedică serioasă în calea reformelor democraticeiniţiate la începutul anilor nouăzeci.Pe parcursul celor aproape două decenii de larăzboiul de pe Nistru, au fost examinate, practic,3(22), septembrie 2011 - 5