Academos 3 2011 pentru PDF - Akademos - Academia de Ştiinţe a ...

Economiemice şi prin aceasta creşterea bunăstării populaţieiprin majorarea veniturilor, fi e lupta cu infl aţia carese materializează în fi nal în tentativa de a menţineun nivel real al veniturilor populaţiei la o mărimeexistentă în prezent. Abordarea dată este poate potrivităpentru statele dezvoltate economic, dar pe câtde bine aceasta se aliniază obiectivelor de dezvoltareeconomică a Moldovei?Mărimea relativă a sectorului bancar în Moldovaeste de peste 5 ori mai mică decât media statelor UE(FMI raport 07/243 din iulie 2007). În acest contextîn vederea implementării unor proiecte industrialede anvergură care ar putea asigura o rată sporită decreştere economică, ar fi oportună fondarea uneibănci de dezvoltare pentru perioada în care sectorulbancar din Moldova este încă în formare pânăsă ajungă la cotele medii din UE.IV. Eşecurile pieţeiTermenul de eşec al pieţei defineşte situaţia încare alocarea resurselor în cadrul sistemului economieide piaţă este ineficientă. Deviaţiile de la asumărilede bază ale competiţiei perfecte, care sunt:atomicitatea cererii şi a ofertei; omogenitatea produsului,lipsa publicităţii şi a diferenţierii produselor;intrarea liberă pe piaţă; transparenţa pieţei însensul că toţi agenţii cunosc tipul şi calitatea produsului;perfecta mobilitate a factorilor de producţieduc la apariţia eşecurilor pieţei, care sunt de altfelo stare uzuală a oricărei economii. Nivelul de dezvoltareeconomică determină gradul de apropiere decondiţiile competiţiei perfecte, în acest sens statelecu o economie slab dezvoltată sunt într-o măsurămai mare expuse apariţiei eşecurilor pieţei.Un exemplu al eşecurilor pieţei este adus deAzariadis şi Stachurski (Aghion & Durlauf, 2005,pp. 298-301) cu referire la eşecurile pieţelor de creditşi asigurări. Astfel, lipsa gajului în mărime suficientăface ca agenţii economici din statele slab dezvoltatesă opteze pentru proiecte mai puţin riscante, dar caresunt şi mai puţin profitabile pe plan mondial. Pe termenlung, menţinerea acestei situaţii duce la creştereadiscrepanţelor dintre nivelul de dezvoltare a statelor.În context cu acest tip al eşecurilor pieţei este şi observaţiaRosenstein-Rodan care face referire la incapacitateastatelor slab dezvoltate să atragă tehnologiide producţie moderne din cauza costurilor ridicateale acestora. În acest sens o soluţie este industrializareaper ansamblu a economiei care va mări piaţa şi,în consecinţă, va reduce costul per unitate (Aghion& Durlauf 2005, p. 340). Astfel, industrializarea economieipoate fi realizată sub conducerea guvernului,prin intermediul controlului direct asupra sectoruluifinanciar. Pe durata secolului al XIX-lea un processimilar a avut loc în Europa de Vest, care s-a realizatfără intervenţia directă a guvernului, dar la acea datăstatele respective dispuneau de un sector financiarbine dezvoltat, format dintr-un număr mic de băncicomerciale cu un nivel considerabil de capitalizare(Aghion, Durlauf 2005, p. 340).Moldova nu dispune de un sector financiar binedezvoltat şi mărimea relativ mică a celor mai importanteinstituţii financiare face imposibilă implementareaunor proiecte industriale valoroase. Accesullimitat la finanţare în Moldova reprezintă o formăa eşecului pieţei care necesită a fi abordată în modcorespunzător în vederea realizării unei creşteri economicecalitative. Fondarea de către stat a unei băncide dezvoltare reprezintă o soluţie în acest sens.Poate principala întrebare care s-a conturat înurma analizei efectuate în capitolul precedent este:pe cât de relevante necesităţilor reale ale ţării suntabordările aplicate la ora actuală în economie pentruasigurarea creşterii economice?Pentru Moldova este mai potrivită dezvoltareaunei strategii de recuperare economică care să oferesoluţii reale pentru reindustrializarea rapidă a ţării.Din acest punct de vedere, obiectivele majore urmăritede ţară în economie care ţin de stabilitate şi liberalizare,lichidare a unor avantaje artificiale, temporare,sunt mai degrabă în defavoarea dezvoltăriieconomice a ţării. Unica posibilitate de dezvoltareeconomică pentru ţară, care să nu se materializezeîn fi nal într-o extensiune a unor economii mai mari,este crearea de avantaje temporare şi de alterareartifi cială a preţurilor relative, dar cu condiţia îndreptăriisupraprofi turilor obţinute în acumulareade capital, şi nu în consumul bunurilor de lux sauexportul acestuia.Politica economică bazată pe principiile neoclasiceavantajează statele cu un nivel înalt de dezvoltareeconomică, acolo unde eşecurile pieţei sunt maipuţin prezente. Statele cu o economie slabă trebuiesă identifice instrumente eficiente de depăşire a eşecurilorpieţei. Cu referire la statele din regiunea Asieide Sud-Est, care s-au dezvoltat economic constantbine cu începere din anii şaizeci ai secolului trecut,Rodrik (Aghion & Durlauf 2005, p.975) menţioneazăcă Coreea de Sud şi Taiwan au aplicat politicide creştere economică cu abateri semnificative de laprescripţiile Consensului din Washington. Niciunuldin aceste state nu au operat liberalizări semnificativeale comerţului şi ale sistemului financiar pânăîn anii 1980. Ambele state au implementat politici3(22), septembrie 2011 - 45