Academos 3 2011 pentru PDF - Akademos - Academia de Ştiinţe a ...

AkademosCei mai mulţi nu înţeleg că nu ajunge să te mândreşticu marii scriitori ai neamului, ci să-i pomeneştiîn câte un discurs politic: ei nu înţeleg că „dacăţara lor nu va continua să dea mari scriitori şi maiales mari poeţi, limba se va degrada, cultura însăşise va degrada, şi va fi poate absorbită de alta maiputernică” (Ibidem, p. 96).Eliot urmăreşte spectacolul implacabil al înnoirilordin cadrul limbii, afirmând că niciun poetenglez de azi nu poate învăţa cum să mânuiască cuvintelefără să-i studieze pe Shakespeare şi pe toţicei care, în vremea lor, au înnoit limba.Este absolut sigur să găseşti o universalitate alimbii indiferent de specifi citatea ei în diferite epoci.„Sau măcar eşti sigur că o găseşti atunci cândcultura naţională e vie şi sănătoasă, fiindcă într-o societatesănătoasă există o neîncetată influenţă reciprocăşi o interacţiune între toate părţile ei. Tocmaiasta numesc eu funcţia socială a poeziei, în sensul eicel mai larg: în proporţie cu vigoarea şi calitatea ei,poezia influenţează vorbirea şi sensibilitatea întregiinaţiuni” (Ibidem, p. 98).Despre caracterul naţional şi „patriotic” al actuluipoetic vorbeşte şi Nichita Stănescu al nostru:„A vorbi despre limba în care gândeşti, a gândigândirenu se poate face decât numai într-o limbă– în cazul nostru a vorbi limba română este ca oduminică. Frumuseţea lucrurilor concrete nu poatefi decât exprimată în limba română. Pentru mineiarba se numeşte iarbă, arborele se numeşte arbore,malul se numeşte mal, iar norul se numeşte nor. Cepatrie minunată este această limbă! (…) Numelepatriei este tot patrie. O patrie fără de nume nu esteo patrie. Limba română este patria mea” (NichitaStănescu, Fiziologia poeziei, Bucureşti, 1990,p. 357).Adrian Păunescu amintea, în discursul său cuocazia acordării titlului de Membru de Onoare alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei, de ecuaţia limbă/identitate, de faptul că fără de limbă „nu eşti nimic”.Solicităm Guvernului să acorde Premii Naţionaleanume în domeniul literaturii şi artei, urmândca altor domenii să li se acorde Premii de Stat sauPremii Speciale.III. Coşeriu: argumentele teoretice supremeEugeniu Coşeriu, gigantul lingvisticii mondiale,ne pune pe tapet sub formă de catehism argumenteleteoretice supreme.1. Din punct de vedere genealogic, limba românăeste pur şi simplu latină sau latină în toate aspecteleei „moştenite” sau derivate din cele moştenite şireprezentând structurile ei esenţiale.2. Din punct de vedere tipologic, limba românăcorespunde exact tipului lingvistic romanic general(fără franceza modernă).3. Din punct de vedere „areal”, limba românăcu toate dialectele ei reprezintă o arie autonomă înspaţiul lingvistic romanic, fiind singura reprezentantăa latinităţii orientale.1. Aşa-zisa „limbă moldovenească” (care pur şisimplu nu există din punctul de vedere genealogic)reprezintă dialectul dacoromân, ceea ce e caracteristicpentru dacoromână e caracteristic şi pentru graiulromânesc din Basarabia şi Transnistria.2. Din punct de vedere tipologic, graiul „basarabean”ţine de tipul lingvistic romanic în realizarearomânească a acestuia şi de subtipul dacoromân.3. Din punct de vedere „areal”, graiul basarabeane cuprins în aria dacoromână şi a păstratîn ciuda rusificării sistematice proprietăţile limbiicomune şi n-a fost atras într-o altă arie sau subarielingvistică, el nedespărţindu-se niciodată de limbavorbită în dreapta Prutului.4. Cei care susţin existenţa limbii „moldoveneşti”au confundat criteriul genealogic cu cel „areal”şi istoria lingvistică cu istoria politică.5. Prin impunerea noţiunii de „limbă moldovenească”s-a urmărit un proces bine dirijat metodologicde deznaţionalizare, de „mancurtizare” (dupăAitmatov): „Din punct de vedere politic, promovareaunei limbi „moldoveneşti” deosebite de limbaromână, cu toate urmările pe care le implică, estedeci un delict de genocid etnico-cultural, delict numai puţin grav decât genocidul rasial, chiar dacă nuimplică eliminarea fizică a vorbitorilor, ci numaianularea identităţii şi memoriei lor istorice”.Concluzia marelui lingvist sună cu tărie apodicticăde adevăr absolut: „… A promova sub oriceformă o limbă moldovenească deosebită de limbaromână este, din punct de vedere strict lingvistic, orio greşeală naivă, ori o fraudă ştiinţifică; din punct devedere istoric şi practic, e o absurditate şi o utopie;din punct de vedere politic, e o anulare a identităţiietnice şi culturale a unui popor şi, deci, un act de genocidetnico-cultural” (cit. apud vol. Limba românăeste patria mea. Studii. Comunicări. Documente,selecţie şi prefaţă: Alexandru Bantoş; coordonatori:acad. Silviu Berejan, prof. Anatol Ciobanu, prof.Nicolae Mătcaş, Chişinău, 1996, p. 15-31).Acest adevăr ştiinţific imparabil a fost reconfirmatîn cadrul diferitelor conferinţe, simpozioane,congrese ale filologilor români, ale romaniştilor dinîntreaga lume, inclusiv din fosta URSS, în intervenţiilelui Klaus Haitmann şi Raimund Piotrovski, înmesajul dlui Mircea Snegur, Preşedintele RepubliciiMoldova, prezentat Parlamentului în ziua de 27aprilie 1995, în numeroase declaraţii ale UniuniiScriitorilor şi oamenilor de cultură, în cadrul şedin-20 - nr. 3(22), septembrie 2011