Academos 3 2011 pentru PDF - Akademos - Academia de Ştiinţe a ...

Istorielidare a enclavelor separatiste din Moldova. ConducereaMoldovei nu reuşea să facă faţă ameninţăriiprivind pierderea integrităţii teritoriale a republicii.Următoarea tensionare a situaţiei s-a produs în octombrie,când în baza apelului Frontului Popularmii de voluntari s-au îndreptat în raioanele de sudpentru a nu permite alegerile ilegale din autoproclamatarepublică găgăuză. A fost o explozie spontanăa sentimentului patriotic a mii de oameni care încercauastfel să oprească extinderea separatismului înMoldova. Însă se cere menţionat faptul că aceastăsinceră manifestare de patriotism nu a fost susţinutăde acţiuni organizate şi sigure din partea autorităţilor,ea riscând să se transforme într-un proces haoticcu posibile vărsări de sânge. În ultimă instanţă, acestscenariu funebru a fost evitat cu preţul introduceriiîn Găgăuzia a forţelor armate ale MAI al URSS, subacoperirea cărora separatiştii au înfăptuit totuşi alegerilenelegitime.În timpul acestor evenimente s-a manifestatpentru prima dată, în mod deschis, strânsa coordonaredintre liderii separatişti din Găgăuzia şi dinTransnistria. Un detaşament numeros de aşa-numiţivoluntari transnistreni a venit la Comrat unde, cuarmele în mâini, era gata să intre în luptă cu forţelede ordine constituţionale. În aceste zile fierbinţi,la Cimişlia a fost reţinut de poliţia moldoveneascăRâleakov, unul dintre cei mai apropiaţi colaboratoriai lui I. Smirnov, trimis cu o misiune specială din Tiraspolîn Comrat pentru a coordona acţiunile comuneale separatiştilor contra puterii constituţionale aMoldovei 17 . Totodată, liderii separatismului găgăuzacţionau în strânsă legătură şi cu autorităţile militaresovietice de la Bolgrad. Întrunirea din 30 octombriea consilierilor şi deputaţilor găgăuzi de toate nivelelea adresat mulţumiri „muncitorilor din RSSNM,soldaţilor din garnizoana Bolgrad şi trupelor MAIunional pentru sprijinul pe care l-au acordat populaţieigăgăuze împotriva detaşamentelor de voluntaride la Chişinău” 18 .În aceste condiţii, Parlamentul Republicii Moldovaadresează pe 20 noiembrie 1990 un Apel cătrepopulaţia din stânga Nistrului care reafirma opţiuneaintegrităţii teritoriale a Moldovei şi chema locuitoriisă nu participe la alegerile din autoproclamata republicăsecesionistă 19 . Însă la sfârşitul lui decembrie1990, liderii separatişti, aplicând forţa, organizeazăîn Transnistria aşa-numitele alegeri pentru „SovietulSuprem” al autoproclamatei republici nistrene. Încadrul campaniei preelectorale, propaganda separatistăs-a axat pe exacerbarea pericolului unirii Moldoveicu România şi, în consecinţă, pe o românofobiecrasă. Parlamentul Moldovei a fost obligat astfelsă adopte o declaraţie în care dezminţea afirmaţiileprovocatoare despre unirea Moldovei cu Româniaşi sublinia că asemenea zvonuri sunt „născocite şirăspândite în mod intenţionat de anumite forţe ostileproceselor de democratizare” 20 .Pe parcursul anului 1991 a continuat cu o vădităintensificare procesul de eliminare a organelorputerii constituţionale din Transnistria. În ianuariemartieale aceluiaşi an, aşa-numitul Soviet Supremal autoproclamatei RSSMN a adoptat o serie de hotărâriorientate spre demontarea sistemului monetarbancarunic şi a sistemului de impozite al RepubliciiMoldova 21 . În aceeaşi perioadă, la Tiraspol, Dubăsarişi Râbniţa s-au creat detaşamente paramilitareîn număr de câteva sute de oameni fiecare, orientatechipurile către apărarea populaţiei, ce se supuneauOSTK (Consiliul unit al colectivelor de muncă).Toţi aceştia au fost dotaţi cu arme de foc din arsenalulArmatei 14, dislocată în Transnistria 22 .Agravarea rapidă a conflictului transnistreana fost provocată de puciul comunist din 19 august1991 din Moscova. Reacţia forţelor democraticela aceste evenimente fusese una de rezistenţă şidezaprobare categorică. Pe malul drept al Nistruluizeci de mii de oameni s-au ridicat în apărareademocraţiei. La apelul conducerii republicii, pe 20august, la Chişinău a avut loc un miting în cadrulcăruia s-a protestat contra acţiunilor puciştilor şi lacare au participat câteva sute de mii de oameni 23 . Cutotul alta a fost reacţia liderilor Transnistriei. Încădin a doua jumătate a zilei de 19 august, la adunarealiderilor întreprinderilor transnistrene, a foststabilit, în conformitate cu indicaţiile puciştilor, uncomitet extraordinar din 10 persoane, în frunte cuvicepreşedintele consiliului municipal, Rîleakov 24 .Preşedintele OSTK al Transnistriei, Emelianov, aexpediat pe adresa căpeteniei puciului o telegramăîn care exprima susţinerea şi adeziunea organizaţieipe care o reprezenta la acţiunile puciştilor 25 . În aceeaşizi, preşedintele aşa-numitului „Soviet Suprem”al RSSMN, G. Maracuţa, în numele organului legislativseparatist a semnat o declaraţie privind susţinereapuciului 26 . Exemplul separatiştilor transnistrenil-au urmat şi liderii autoproclamatei republiciGăgăuzia 27 .Însă puciul comunist din august a suferit o înfrângeredeplină, asta însemnând sfârşitul URSS.Luând în consideraţie discreditarea lor în ochii noiiconduceri ruseşti, în legătură cu susţinerea acordatăpuciului comunist, liderii separatişti ai Transnistrieiau căutat aliaţi, în primul rând, în partea cea maişovină a societăţii ruse, care trăia un sentiment deumilinţă profundă în legătură cu prăbuşirea impe-3(22), septembrie 2011 - 15