Academos 3 2011 pentru PDF - Akademos - Academia de Ştiinţe a ...

Akademosria, arătând că relaţiile dintre ţar şi Ecaterina, soţiasa, erau deosebit de puternice şi nu lăsau loc pentrualte pasiuni de acest gen. În lucrarea sa dedicatăCantemireştilor, apărută la Paris în primăvara lui2009, bunul nostru prieten, istoricul Stefan Lemny,punând alături notele lăsate de acelaşi Ivan Ilinskii,cele consemnate de Campredon în depeşele sale, darşi analizând opiniile unor istorici, arată, după opinianoastră destul de întemeiat, că aşa numita idilă dintrePetru cel Mare şi Maria Cantemir mai curând nua avut loc. Şi, precum susţin biografii ţarului, chiardacă aceasta ar fi avut loc, la fel ca şi în alte asemeneacazuri Petru I nu i-a dat nicio importanţă 13 .În cele ce urmează încercăm să venim şi cu alteconsiderente cu privire la presupusa relaţie a ţaruluicu Maria Cantemir. La temelia acestor considerenteam pus analiza minuţioasă a Notationes Cotidianaede Ivan Ilinskii, Însemnările personale din campaniapersiană a lui Dimitrie Cantemir, precum şiMemoriile unor martori oculari.1. După câte se pare, Maria nu fusese niciodatăla Petersburg până în 1721, când tatăl ei a fostdesemnat senator şi consilier de taină al ţarului 14 .Maria nu a fost prezentă nici la nunta tatălui ei cuAnastasia, în ianuarie 1720 15 , care a avut loc deasemenea în noua capitală a Rusiei, rămânând laMoscova pentru a îngriji de sora sa Smaragda, gravbolnavă şi care, de altfel, a murit câteva luni maitârziu. O primă ocazie reală când Petru I a putut săo cunoască pe Maria la vârsta maturităţii au fostfestivităţile din toamna anului 1721 dedicate păciide la Nystadt (30 august 1721). După cum s-a doveditmai târziu, această primă cunoştinţă dintrecei doi nu a fost dintre cele plăcute, căci în toiulunei îndelungate petreceri la 1 noiembrie 1721, PetruI a observat lipsa soţiei şi a fiicei lui DimitrieCantemir. Raportându-i-se că cele două femei suntbolnave, ţarul, stăpânit de furie, a poruncit demnitarilorsăi Iaguşinskii, Tatişev, precum şi mediculuisău Blumentrost să verifice cu toată severitatea dacămotivul invocat corespunde adevărului. În urmavizitei acestora conflictul a fost aplanat, dat fiindfaptul că Anastasia, fiind gravidă pe atunci, întradevărse simţea rău. Or, în scurtă vreme (10 noiembrie1721 16 ), în drum spre Moscova, la Berezae,precum notează Ilinskii, dânsa a pierdut sarcina. Deastă dată, deşi lipsit de tact, Petri I a avut anumitemustrări de conştiinţă şi a ţinut să o viziteze pe Anastasiala câteva zile (14 noiembrie 17 ) în urma acestuinefericit caz. Astfel, după toate câte s-au întâmplatîn toamna anului 1721 la Petersburg, se pare că Marianu a avut cum să fie „fermecată de personalitateaţarului”, precum afirmă Maikov 18 . Ulterior, Maria aputut să-l întâlnească pe Petru I, în timpul vizitelorpe care acesta le-a făcut fostului domn moldovean laSankt-Petersburg pentru a rezolva diferite problemede stat sau pentru a participa la festivităţi de familie,dar de fiecare dată, precum consemnează Ilinskii, elera însoţit de numeroşi demnitari sau chiar de întreagacurte (26 octombrie, 6 noiembrie 1721 19 ). Or,toate acestea par să excludă posibilitatea întreţineriiunor relaţii deosebite între ţar şi Maria.2. Revenind la lucrarea lui Maikov, ţinem să subliniemcă însuşi istoricul rus recunoaşte că existenţaunor relaţii între Petru şi Maria o deduce indirect 20 ,argumentând prin faptul că domniţa Maria i-a refuzatpropunerea de căsătorie cneazului Ivan GrigorieviciDolgorukii (1680-1739). Acesta încearcăsă sondeze terenul în privinţa peţirii domniţei MariaCantemir, în primele luni ale lui 1722. Ceea ce l-aîncurajat pe cneazul Dolgorukii să ceară mâna Marieiera că atât tatăl ei, cât şi mama vitregă au datacordul, fapt reflectat ulterior şi în testamentul luiDimitrie Cantemir 21 . În urma întrevederilor directecu Ivan Grigorievici Dolgorukii, Maria s-a convinscă acesta, deşi era reprezentantul unei vechi şi marispiţe de nobili ruşi, nu se distingea prin inteligenţăşi nici prin aptitudini pentru vreo slujbă de stat 22 ,ceea ce a determinat-o să refuze propunerea cneazului,motivând că pretendentul nu ocupa nici o funcţieîn serviciul ţarului 23 . În treacăt fie spus, ulterior ela devenit consilier de taină numai datorită sprijinuluiacordat de nepoata sa şi, în acelaşi timp, soraţarului Ecaterina Alexeevna 24 . Acest refuz se parecă nu a rămas fără consecinţe pentru Maria, care,vrând-nevrând, a atins amorul propriu al cneazului,rănindu-i orgoliul de nobil, la fel ca şi în cunoscutafabulă: strugurii pe care nu-i poţi ajunge, sunt acri.După câte se vede, situaţia jenantă în care s-a pomenitDolgorukii în urma acestui refuz l-a plasat într-osituaţie destul de neplăcută în înalta societate, ceeace putea să-l facă să recurgă la scorneli sau bârfecum că Maria ar întreţine relaţii amoroase cu ţarulşi din această cauză nu a dorit să se căsătoreascăcu el. Din cele arătate ar reieşi mai curând că Marianu a acceptat propunerea lui Dolgorukii din simplulmotiv că de la înălţimea culturii sale a văzut înacesta o mediocritate. Faptul că ulterior unul dintredescendenţii cneazului a inclus şi acest aspectîn memoriile sale ne-a determinat să considerămcă vorbele stârnite despre Maria Cantemir pornescchiar de la Ivan Dolgorukii 25 .3. Dacă încercăm să abordăm aceeaşi problemădintr-un alt unghi de vedere, cel al succesiunii latronul Rusiei, conform căruia urmaşul Mariei dinrelaţia cu Petru urma să fie desemnat moştenitor, tre-122 - nr. 3(22), septembrie 2011