Academos 3 2011 pentru PDF - Akademos - Academia de Ştiinţe a ...

Akademosde viaţă al părinţilor şi buneilor. Pe de altă parte, astfelse pot păstra şi transmite noilor generaţii uneletradiţii şi obiceiuri populare, cu colorit naţional, îndiferite domenii ale activităţii umane.E adevărat, în aceşti ani s-au realizat foarte puţinedin planurile iniţiale şi aspiraţiile autorilor acesteiidei. De vină, desigur, este situaţia economică.Statul, pentru moment, nu are posibilitate să acordeatenţia cuvenită amenajării unui asemenea muzeu,deoarece nu are disponibile resursele necesare.Tocmai de aceea, administraţia Muzeului Naţionalde Etnografie şi Istorie Naturală depune eforturiconsistente pentru a trezi interesul sectoruluiprivat, a oamenilor de afaceri faţă de acest obiect decultură, atât de mult aşteptat şi dorit de cetăţeni, şide a atrage investiţii private la crearea expoziţiilorde arhitectură populară specifice zonelor etnograficeale republicii. Satele convenţionale, care urmeazăsă fie amenajate în acest spaţiu muzeografic – cumori de vânt, conace boiereşti, biserici din lemn,staţii ale poştei cu cai, fierării, hanuri, gospodăriiţărăneşti – nu vor fi doar curiozităţi, ci o pagină aistoriei milenare a populaţiei băştinaşe care a trăitpe aceste meleaguri, şi-a făurit propria cultură şipropria istorie. Cultura şi istoria pe care nu avemdreptul să le neglijăm, ci din contra – trebuie să depunemeforturi pentru a le păstra drept dovadă căpredecesorii noştri şi-au orânduit viaţa astfel ca săle fie nu doar comod şi util, ci şi interesant, căutândfrumosul şi esteticul în tot ce au zămislit.Odată ce cărarea spre Muzeul Satului a fost bătătorită,sperăm că se vor găsi oameni cu inimă marecare ţin la istoria vetrelor de unde au pornit în lume şicare vor pune umărul ca biserica „Adormirea MaiciiDomnului” să nu rămână de una singură. Ca înjurul ei să se înalţe celelalte atribute a vieţii satuluibasarabean, selectate de muzeografi prin localităţilenoastre. Ar fi un gest extrem de frumos şi nobil, ungest care ar demonstra că societatea noastră ştie săpreţuiască valorile culturale autentice, ştie să le valorificeşi să le facă un bun pentru toată lumea.Rămâne doar ca intenţiile bune ale muzeografilor,sprijinite de autorităţi, să fie susţinute şi de oameniide afaceri. E necesar ca şi statul să creeze o atmosferăcorespunzătoare pentru a interesa sectorul privat înaceastă activitate. Numai unind eforturile vom putearealiza asemenea programe de anvergură.Aşa să ne ajute Dumnezeu!...salvată şi în toată frumuseţea sa, la Muzeul Satului din Chişinău120 - nr. 3(22), septembrie 2011